În puterea nopţii

                                    de Dean Koontz

Editura RAO
Anul apariției: 2005
Titlul original: Fear Nothing
Traducere: Liviu Radu
Categoria: Carți thriller
Număr de pagini: 414

  Aproape la fel de celebru ca Stephen King, cu care are similarități stilistice și de compoziție, prolificul scriitor Dean Koontz a publicat la începuturile carierei sub o multitudine de pseudonime, diferite genuri de literatură consumistică, stabilizându-şi semnătura prin anii ‘80 la propriul nume, odată cu întrezărirea succesului. Pare să fi păstrat tocmai din acea perioadă și în scrieriile lui de acum un melanj de elemente din diferite soiuri literare: thriller, horror, science-fiction, fantasy, mistery detectivsitic sau acţiune şi suspans influenţate de intervenții divine cu îngeri catolici. Mereu lasă să planeze o incertitudine transmisă cititorului, în privinţa speciei de roman pe care-l răsfoiește. În unele, evenimentele inexplicabile ce dau fiori şi lasă impresia de horror cu elemente fantastice capătă brusc o explicaţie perfect raţională şi realistă, iar altele, ce debutează în forţă drept foarte deductive cazuri polițienești, se învolburează în neliniștitoare poveşti fantasy cu aspecte transcedentale. Dar absolut toate au până la sfârşit o rezolvare plină de sens, în cadrul lumii create de autor, niciodată groaza şi răul nu rămân lăbărțate ca aburi neclar definiţi, aşa cum multor scriitori de horror le place să le abandoneze.

  Însăşi povestea de viaţă a lui Koontz ar putea fi un roman cu personaj supus la grele-ncercări, până când a reușit să răzbească spectaculos. Născut în Pennsylvania în 1945, fiu al unui tată alcoolic abuzator, adolescent găsindu-şi refugiul în scrisul târziu din noapte, ajunge ca adult  profesoraş de periferie prin zone rău famate unde trebuia să suplinească vreun coleg ce tocmai fusese băgat în spital de elevii ce l-au snopit în bătaie. Muncă rutinieră și istovitoare. La un moment dat soţia sa Gerda îi propune o înţelegere ce se va dovedi imboldul motivaţional de care avea nevoie pentru a se realiaza. Să îl susţină cinci ani în încercările sale de a deveni autor publicat şi dacă în perioada asta nu reuşeşte, să renunţe de tot la idee… La sfârşitul cincinalului, Dean Koontz  a devenit deja unul dintre cei mai bine vânduţi scriitori din lume iar soţia lui renunţă la propriul serviciu pentru a-i manageria cariera explozivă şi debitul în creștere al drepturilor de autor. Cei doi trăiesc acum împliniţi în Sudul Californei cu adorabilul lor golden retriever. Elemente, locativ + animalier, care revin de altfel foarte des în creaţiile autorului, pentru că mai toate întâmplările din cărţile lui au loc în mici oraşele din sudul Californei şi aproape că nu poţi găsi un roman Koontz, unde să nu existe un companion canin al eroului, pe care ajungi să-l adori.

  În puterea nopţii / Fear Nothing este primul volum al unei trilogii lăsată deocamdată incompletă, alături de Trăieşte noaptea / Seize the Night şi Ride the Storm – care nu a mai apărut şi zvonurile spun că nici nu va mai apărea fiindcă scriitorul s-a concentrat pe o altă serie foarte asemănătoare, aceea a lui Odd Thomas, preferând dezvoltarea poveştii personajului de acolo, în detrimentul încheierii istorisirii din Moonligt Bay. Dar să vedem… Poate ne va surprinde, deşi primele volume din ciclul rămas deschis au fost publicate taman în 1998 şi 1999…

  Moonlight Bay este numele unei localităţi minuscule şi linștite din California, unde trăieşte Christopher Snow, un tânăr suferind de o rară boală genetică, xeroderma pigmentosum (XP), care îl face fotosensibil, celulele sale neavând forţa să se refacă, odată afectate de radiațiile ultraviolete. Această relaţie specială cu razele solare şi luminozitatea de orice fel, care i-au devenit adevărați inamici ucigași pândind în… ziuă… îl fac pe Chris să îşi desfăşoare toate activităţile numai noaptea, într-un limbo temporal când toţi ceielalți sunt devotaţi lui Morfeu. Poate din această peregrinare a lui în inima nopţii vine cea mai fascinantă parte a cărţii şi mult din atmosfera ei de suspans continuu. Noaptea însăşi creează o altă lume, pustiită de oameni, lăsând oraşul dormind, valurile oceanului şi cerul înstelat numai pentru cel ce le poate admira doar în orele întunecate. Totuşi Christopher nu e un însingurat. Îl are pe inteligentul său amic patruped Orson, o corcitură de labrador ce îl înosoțește peste tot, pe iubita sa Sasha, superba DJ-itza de radio şi pe prietenul lui Bobby cu care practică surf-ul nocturn. Pe tot parcursul romanului au loc alunecări în trecut, declanşate de aminitiri ale protagonistului asociate cu diferite întâmplări din prezent. Aşa ajungem să-i cunoaştem fragmente definitorii din copilăria petrecută noctambulic alături de acelaşi prieten vechi, Bobby, dar şi să îndrăgim personajele. Pentru că una dintre cele mai mari calităţi ale scriturii lui Koontz este tocmai felul în care te face să îţi pese şi să fii alături de eroii lui.

  Christopher Snow şi-a pierdut mama într-un straniu accident de maşină cu doi ani în urmă, iar tatăl lui e muribund în spital, atunci când suntem introduși în  povestea lor. Este nevoit să întreprindă una dintre rarele lui incursiuni la lumina zilei pentru a-i fi alături tatălui în ultimele clipe ale vieţii. Avea grijă de el în fiecare noapte, dar o asistentă îl anunță telefonic că sfârşitul e aproape, astfel că iubita lui Sasha vine să îl ia cu maşina în miezul zilei. Se înfofoleşte cu cât mai multe haine, îşi aplică pe faţă şi orice bucată de piele expusă o loţiune care are factor de protecţie solară 50, îşi blindează privirea cu ochelari de soare şi iată-l pe cel mai celebru locuitor din Moonlight Bay, despre a cărui rară boală s-a scris chiar şi în Times, ieşind în lumea incandescentă.

Din păcate, tatăl său se stinge în acea zi. Ultimele lui cuvinte fiind de regret şi un îndemn adresat băiatului de a nu-i fi teamă de nimic (de aici titlul în engleză). Remarcabili părinţii lui Christopher, tata – profesor de literatură, mama – un genial cercetător ştiinţific. Ei i-au oferit o educaţie intelectuală şi sufletească perfectă, încurajându-l mereu să se comporte ca şi cum boala nu ar exista în afara precauţiilor necesare de evitare a luminii. I-au lăsat moștenire o mare sumă de bani pentru a nu-i lipsi nimic şi a îşi putea continua viaţa nocturnă limitativă.

  Afectat de pierderea tatălui, Chris îşi aminteşte în ultima clipă că nu i-a îndeplinit cea din urmă dorinţă, aceea de a pune fotografia preferată a mamei în coşciugul în care va fi incinerat. Aleargă spre crematoriu prin coridoare clipind luminescent periculos şi ajunge într-un garaj unde constată bulversat că lucruri ciudate se întâmplă cu cadavrul tatălui său. Oamenii de la morgă vor să îi schimbe trupul cu al altcuiva şi tot felul de peronaje dubioase sunt prezente în zonă, implicate în ceva extrem de suspect…

De aici porneşte un adevarat thriller al revelațiilor, plin de suspans, care ne va trece alături de protagonist prin două nopţi trăite cu sufletul la gură în  orăşelul somnolent şi neştiutor. Urmăriri pe dealurile şi prin ravenele înconjurătoare, descoperiri de tuneluri transfomate în osuare, mistere cât pe ce să fie dezvăluite, case incendiante, asasinate, maşini explodând, biserici bântuite, yacht ca ultim loc izolat de refugiu pe mare, cabană de plajă asediată şi părăginirea cazărmii abandonate de la Fort Wyvern, toate potenţează până la paroxistic atmosfera de tensiune şi fiorii insidioși de teamă că pericolul poate țâșni de oriunde… Chiar nu pot povesti mai mult din acţiune fără să stric momentele dezvăluirii progresive ale întregii ameninţări ce pluteşte nu numai asupra oraşului ci a omenirii întregi…

Pot doar să mai spun fără mustrări spoiler-istice de conștiință că, deşi pare un horror clasic amestecat cu un beast-movie, cum se făceau mai demult, când animale îngrozitoare, mutante sau nu, terorizează câte vreo comunitate umană – romanul În puterea nopții se dovedeşte a fi mai aproape de ştiinţifico-fantastic. Unul dintre SF-urile acelea avertisment, dar şi cu puternice tuşe psihologice, autorul având un talent remarcabil în a surprinde legăturile speciale de iubire, prietenie şi  interdependență umano-câinească, dintre Chris şi Sasha, Bobby sau credinciosul Orson.

  Oricât de pe muchie ar curge acţiunea, poţi conta pe Dean Koontz că nu îşi va schimba stilul, şi fără să afecteze încordarea indusă de evenimente, va strecura nişte întorsături de frază hazlii, ori în dialogul sarcastic ori în descrierea perspectivei la persoana întâi. E foarte bun la ironii şi nu se poate abține să nu le trântească oriunde, dar cu atât mai mult simţi că-i apreciezi modul de a istorisi; iar câte o descreţire a frunţii şi un zâmbet amuzat în plină acțiune ce te ține cu sufletu-n gâtlej, are acelaşi efect pe care îl produce chicotitul nervos dintr-un film horror care te-a prins zdravăn în chingile terorii. Detensionant.

  Spuneam că seria asta, încă orfană de a treia surată a trilogiei, seamănă cu o alta a lui Koontz, Odd Thomas. Dacă doriţi să hotărâţi cât de cât informaţi pe care să o alegeţi, înşir repede câteva diferenţe: Odd are un comportament mai adolescentin, Chris Snow are 28 de ani, deja, e luat mai în serios de cei cu care interacționează, seria cealaltă e mai înclinată spre fantastic, băiatul de acolo are însuşiri paranormale, tânărul de aici fiind mai degrabă împiedicat de starea lui să fie mare erou. Mi se pare mai palpitantă un pic acţiunea din Odd Thomas, deşi pericolul din Moonlight Bay apare mai real şi mai dramatic. Pe ansamblu aş înclina totuşi către Odd, dar din ambele am citit doar prima parte. Aştept cu nerăbdare la fel de mare să retrăiesc plăcerea de a mă cufunda în lumile lor tulburătoare continuate de celelalte volume.

Puteți comanda ambele serii pe site-ul librăriei online Libris.

Pentru a fi la curent cu noile apariții de carte și promoțiile magazinului virtual, accesați pagina de facebook Libris.ro.