În puterea nopţii
de Dean Koontz
Editura RAO
Anul apariției: 2005
Titlul original: Fear Nothing
Traducere: Liviu Radu
Categoria: Carți thriller
Număr de pagini: 414
Aproape la fel de celebru ca Stephen King, cu care are similarități stilistice și de compoziție, prolificul scriitor Dean Koontz a publicat la începuturile carierei sub o multitudine de pseudonime, diferite genuri de literatură consumistică, stabilizându-şi semnătura prin anii ‘80 la propriul nume, odată cu întrezărirea succesului. Pare să fi păstrat tocmai din acea perioadă și în scrieriile lui de acum un melanj de elemente din diferite soiuri literare: thriller, horror, science-fiction, fantasy, mistery detectivsitic sau acţiune şi suspans influenţate de intervenții divine cu îngeri catolici. Mereu lasă să planeze o incertitudine transmisă cititorului, în privinţa speciei de roman pe care-l răsfoiește. În unele, evenimentele inexplicabile ce dau fiori şi lasă impresia de horror cu elemente fantastice capătă brusc o explicaţie perfect raţională şi realistă, iar altele, ce debutează în forţă drept foarte deductive cazuri polițienești, se învolburează în neliniștitoare poveşti fantasy cu aspecte transcedentale. Dar absolut toate au până la sfârşit o rezolvare plină de sens, în cadrul lumii create de autor, niciodată groaza şi răul nu rămân lăbărțate ca aburi neclar definiţi, aşa cum multor scriitori de horror le place să le abandoneze.
Însăşi povestea de viaţă a lui Koontz ar putea fi un roman cu personaj supus la grele-ncercări, până când a reușit să răzbească spectaculos. Născut în Pennsylvania în 1945, fiu al unui tată alcoolic abuzator, adolescent găsindu-şi refugiul în scrisul târziu din noapte, ajunge ca adult profesoraş de periferie prin zone rău famate unde trebuia să suplinească vreun coleg ce tocmai fusese băgat în spital de elevii ce l-au snopit în bătaie. Muncă rutinieră și istovitoare. La un moment dat soţia sa Gerda îi propune o înţelegere ce se va dovedi imboldul motivaţional de care avea nevoie pentru a se realiaza. Să îl susţină cinci ani în încercările sale de a deveni autor publicat şi dacă în perioada asta nu reuşeşte, să renunţe de tot la idee… La sfârşitul cincinalului, Dean Koontz a devenit deja unul dintre cei mai bine vânduţi scriitori din lume iar soţia lui renunţă la propriul serviciu pentru a-i manageria cariera explozivă şi debitul în creștere al drepturilor de autor. Cei doi trăiesc acum împliniţi în Sudul Californei cu adorabilul lor golden retriever. Elemente, locativ + animalier, care revin de altfel foarte des în creaţiile autorului, pentru că mai toate întâmplările din cărţile lui au loc în mici oraşele din sudul Californei şi aproape că nu poţi găsi un roman Koontz, unde să nu existe un companion canin al eroului, pe care ajungi să-l adori.
În puterea nopţii / Fear Nothing este primul volum al unei trilogii lăsată deocamdată incompletă, alături de Trăieşte noaptea / Seize the Night şi Ride the Storm – care nu a mai apărut şi zvonurile spun că nici nu va mai apărea fiindcă scriitorul s-a concentrat pe o altă serie foarte asemănătoare, aceea a lui Odd Thomas, preferând dezvoltarea poveştii personajului de acolo, în detrimentul încheierii istorisirii din Moonligt Bay. Dar să vedem… Poate ne va surprinde, deşi primele volume din ciclul rămas deschis au fost publicate taman în 1998 şi 1999…
Moonlight Bay este numele unei localităţi minuscule şi linștite din California, unde trăieşte Christopher Snow, un tânăr suferind de o rară boală genetică, xeroderma pigmentosum (XP), care îl face fotosensibil, celulele sale neavând forţa să se refacă, odată afectate de radiațiile ultraviolete. Această relaţie specială cu razele solare şi luminozitatea de orice fel, care i-au devenit adevărați inamici ucigași pândind în… ziuă… îl fac pe Chris să îşi desfăşoare toate activităţile numai noaptea, într-un limbo temporal când toţi ceielalți sunt devotaţi lui Morfeu. Poate din această peregrinare a lui în inima nopţii vine cea mai fascinantă parte a cărţii şi mult din atmosfera ei de suspans continuu. Noaptea însăşi creează o altă lume, pustiită de oameni, lăsând oraşul dormind, valurile oceanului şi cerul înstelat numai pentru cel ce le poate admira doar în orele întunecate. Totuşi Christopher nu e un însingurat. Îl are pe inteligentul său amic patruped Orson, o corcitură de labrador ce îl înosoțește peste tot, pe iubita sa Sasha, superba DJ-itza de radio şi pe prietenul lui Bobby cu care practică surf-ul nocturn. Pe tot parcursul romanului au loc alunecări în trecut, declanşate de aminitiri ale protagonistului asociate cu diferite întâmplări din prezent. Aşa ajungem să-i cunoaştem fragmente definitorii din copilăria petrecută noctambulic alături de acelaşi prieten vechi, Bobby, dar şi să îndrăgim personajele. Pentru că una dintre cele mai mari calităţi ale scriturii lui Koontz este tocmai felul în care te face să îţi pese şi să fii alături de eroii lui.
Christopher Snow şi-a pierdut mama într-un straniu accident de maşină cu doi ani în urmă, iar tatăl lui e muribund în spital, atunci când suntem introduși în povestea lor. Este nevoit să întreprindă una dintre rarele lui incursiuni la lumina zilei pentru a-i fi alături tatălui în ultimele clipe ale vieţii. Avea grijă de el în fiecare noapte, dar o asistentă îl anunță telefonic că sfârşitul e aproape, astfel că iubita lui Sasha vine să îl ia cu maşina în miezul zilei. Se înfofoleşte cu cât mai multe haine, îşi aplică pe faţă şi orice bucată de piele expusă o loţiune care are factor de protecţie solară 50, îşi blindează privirea cu ochelari de soare şi iată-l pe cel mai celebru locuitor din Moonlight Bay, despre a cărui rară boală s-a scris chiar şi în Times, ieşind în lumea incandescentă.
Din păcate, tatăl său se stinge în acea zi. Ultimele lui cuvinte fiind de regret şi un îndemn adresat băiatului de a nu-i fi teamă de nimic (de aici titlul în engleză). Remarcabili părinţii lui Christopher, tata – profesor de literatură, mama – un genial cercetător ştiinţific. Ei i-au oferit o educaţie intelectuală şi sufletească perfectă, încurajându-l mereu să se comporte ca şi cum boala nu ar exista în afara precauţiilor necesare de evitare a luminii. I-au lăsat moștenire o mare sumă de bani pentru a nu-i lipsi nimic şi a îşi putea continua viaţa nocturnă limitativă.
Afectat de pierderea tatălui, Chris îşi aminteşte în ultima clipă că nu i-a îndeplinit cea din urmă dorinţă, aceea de a pune fotografia preferată a mamei în coşciugul în care va fi incinerat. Aleargă spre crematoriu prin coridoare clipind luminescent periculos şi ajunge într-un garaj unde constată bulversat că lucruri ciudate se întâmplă cu cadavrul tatălui său. Oamenii de la morgă vor să îi schimbe trupul cu al altcuiva şi tot felul de peronaje dubioase sunt prezente în zonă, implicate în ceva extrem de suspect…
De aici porneşte un adevarat thriller al revelațiilor, plin de suspans, care ne va trece alături de protagonist prin două nopţi trăite cu sufletul la gură în orăşelul somnolent şi neştiutor. Urmăriri pe dealurile şi prin ravenele înconjurătoare, descoperiri de tuneluri transfomate în osuare, mistere cât pe ce să fie dezvăluite, case incendiante, asasinate, maşini explodând, biserici bântuite, yacht ca ultim loc izolat de refugiu pe mare, cabană de plajă asediată şi părăginirea cazărmii abandonate de la Fort Wyvern, toate potenţează până la paroxistic atmosfera de tensiune şi fiorii insidioși de teamă că pericolul poate țâșni de oriunde… Chiar nu pot povesti mai mult din acţiune fără să stric momentele dezvăluirii progresive ale întregii ameninţări ce pluteşte nu numai asupra oraşului ci a omenirii întregi…
Pot doar să mai spun fără mustrări spoiler-istice de conștiință că, deşi pare un horror clasic amestecat cu un beast-movie, cum se făceau mai demult, când animale îngrozitoare, mutante sau nu, terorizează câte vreo comunitate umană – romanul În puterea nopții se dovedeşte a fi mai aproape de ştiinţifico-fantastic. Unul dintre SF-urile acelea avertisment, dar şi cu puternice tuşe psihologice, autorul având un talent remarcabil în a surprinde legăturile speciale de iubire, prietenie şi interdependență umano-câinească, dintre Chris şi Sasha, Bobby sau credinciosul Orson.
Oricât de pe muchie ar curge acţiunea, poţi conta pe Dean Koontz că nu îşi va schimba stilul, şi fără să afecteze încordarea indusă de evenimente, va strecura nişte întorsături de frază hazlii, ori în dialogul sarcastic ori în descrierea perspectivei la persoana întâi. E foarte bun la ironii şi nu se poate abține să nu le trântească oriunde, dar cu atât mai mult simţi că-i apreciezi modul de a istorisi; iar câte o descreţire a frunţii şi un zâmbet amuzat în plină acțiune ce te ține cu sufletu-n gâtlej, are acelaşi efect pe care îl produce chicotitul nervos dintr-un film horror care te-a prins zdravăn în chingile terorii. Detensionant.
Spuneam că seria asta, încă orfană de a treia surată a trilogiei, seamănă cu o alta a lui Koontz, Odd Thomas. Dacă doriţi să hotărâţi cât de cât informaţi pe care să o alegeţi, înşir repede câteva diferenţe: Odd are un comportament mai adolescentin, Chris Snow are 28 de ani, deja, e luat mai în serios de cei cu care interacționează, seria cealaltă e mai înclinată spre fantastic, băiatul de acolo are însuşiri paranormale, tânărul de aici fiind mai degrabă împiedicat de starea lui să fie mare erou. Mi se pare mai palpitantă un pic acţiunea din Odd Thomas, deşi pericolul din Moonlight Bay apare mai real şi mai dramatic. Pe ansamblu aş înclina totuşi către Odd, dar din ambele am citit doar prima parte. Aştept cu nerăbdare la fel de mare să retrăiesc plăcerea de a mă cufunda în lumile lor tulburătoare continuate de celelalte volume.
Puteți comanda ambele serii pe site-ul librăriei online Libris.
Pentru a fi la curent cu noile apariții de carte și promoțiile magazinului virtual, accesați pagina de facebook Libris.ro.
Ai un stil prin care prezinţi o carte, spui că nu se va termina niciodată impresia! Îmi place! Sună tare ciudat cartea, nu cred că voi apuca să o citesc, dar e destul să te văd pe tine cum o îndrăgeşti având în vedere că apreciezi genul! Felicitări! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult, Daniela. 🙂 Da, ma pasionez de ce imi place si nu mai sfarsesc in a comenta despre subiect. 😛 O perioada o sa citesc si alt gen de romane, nu numai SF, poate cu vreunul dintre ele reusesc sa te prind si cu aprecierea subiectului cartii in sine. 🙂
ApreciazăApreciază
Eu tot aştept, dar se pare că nu te poţi despărţi de genul tău preferat! 😛 Te înţeleg, aş proceda la fel!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hi,hi. 😀 Tocmai am citit splendida ta prezentare a fantasy-ului exotic „Urgia si zorile” si mi-am lungit lista de dorinte fantastice, in loc sa o mai comprim. 😛
ApreciazăApreciază
Nu fi răutăcios! „Urgia şi Zorile” e de „vină”, nu eu. Şi nu se compară cu ce ai tu aici!
ApreciazăApreciază
Esti tu o modesta si o draguta. 😛 Imi pare rau doar ca nu ti-am descoperit mai repede blogul. O sa il urmaresc de acum, pentru a-mi imbogati lista cu carticele de vis. 😎
ApreciazăApreciază
Ai noroc de faptul că te pricepi la cuvinte, altfel. . :)) Şi sunt sigură că nu vei adăuga tu pe listă ceea ce citesc eu.. Nu sunt cărţi pe gustul tău, adică.. istorice! 😉
Păcat, eu te citesc de ceva timp.. 😛
ApreciazăApreciază
Ai sa vezi cand am sa te trec la surse de inspiratie in alegerea atragatoarei „Urgia si zorile”! 😎 Cateodata mi se pare ca romanele fantasy reusite ajung sa fie chiar mai bune ca acelea istorice. Pentru ca ai tot ce este in istorie dezvoltat si schimbat cum au vrut autorii si nu mai stii nici spoilere din realitate, fiindca nu ai idee despre ce se va intampla in universul ala, cum stiai deja despre personajele istorice reale din lumea noastra. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu prea am citit romane istorice, deci nu ştiu sentimentul. Dar ştiu că îmi place fantasy şi mi-e de ajuns. Cât despre minunata carte despre care tot vorbim, există recenzii mult mai impresionante! Eu zic să o cumperi, să o citeşti şi vei afla de ce am iubit-o atât de mult! Şi cred cu tărie că romanele fantasy sunt mai bune decât cele istorice! 😀 Ar trebui să te abaţi de la gen, măcar pentru un timp, pentru că deja îi preiei trăsăturile şi te şi exprimi ca în cărţile citite. Va deveni un obicei! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Neaparat! Da’ tu daca observi ca incep sa ma adresez celor din jur cu Domina sau Luminatia Voastra, sa imi atragi repede atentia, tragandu-ma de manecuta cu volanase. 😀
ApreciazăApreciază
Nu sunt eu persoana care ar trebui s-o facă, hazliule! Plus că am ajuns la o discuţie fără sens..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciază
Uite o carte care e pe gustul meu. Am prin biblioteca , dar nu mai stiu ce titlu. O prezentare mai mult de cat ispititoare, Marius! 😚
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci, Vero! 😛 Cam toate de Dean Koontz sunt super faine. Si multe sunt thrillere pure, fara pic de fantasy sau SF. 🙂
ApreciazăApreciază
Ce bine ca nu are SF 😛😛😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am zis doar de unele. 😛 Alte romane ale lui sunt mai pline de elemente SF decat e maimuta de pureci (ca sa raman in tema simiana de la cronica asta). 😀 Cum ti-e norocul sa le nimeresti. 😛
ApreciazăApreciază
😛☺😚
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😎 😀
ApreciazăApreciază
Mi-a plăcut tare mult prezentarea! Ai un stil aparte de a ne aduce-n faţă cărţile şi citesc cu mare drag de fiecare dată. Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu iti multumesc, potecuto. 🙂 O apreciere de la un suflet atat de artistic ma face sa licaresc si eu de la aura lui. ;;))
ApreciazăApreciază
In sfarsit pot comenta! Prima data cand ti-am vazut postarea, eram pe drum si nu ma puteam loga :)) Tin sa-ti spun ca mi-a placut mult cum ai punctat evenimentele. Am citit ambele volume si habar nu am avut ca ar mai fi trebuit sa fie si un al treilea volum.
P.S. Imi plac mult imaginile pe care le-ai atasat la articol!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mercic, Alina. 🙂 E foarte descriptiv Koontz. Iti spune totul despre cum arata personajele, despre rasele animalelor, despre peisaje. … Nu a trebuit decat sa caut imaginile corespondente si sa le potrivesc cu stilul lui pictural nocturn. 🙂 Ah, si sa am grija aia limitativa ca nu cumva sa scap spoilere prea mari care sa strice inceputul romanului pentru cine nu l-a citit, cand nu se stia exact dinspre ce fel de creaturi vine pericolul. 😛
ApreciazăApreciază
Nu sunt eu fan S.F. dar suna interesant. Felicitari pentru recenzie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Sorina. 🙂 E foarte bun si la genul thriller politist, Koontz. Cred ca romanul lui „Cursa”, ti-ar placea mult. 🙂 Niciun strop de SF acolo. 😛
ApreciazăApreciază