Assassin’s Creed : Renaşterea

                             de Oliver Bowden

Editura Paladin / Art
Data apariţiei: 2016
Titlul original: Assassin’s Creed: Renaissance
Traducător: Matei Sâmihăian
Număr de pagini: 416
Achiziționabilă pe portokal.ro

  Assassin’s Creed: Renaşterea este primul volum dintr-o serie de romane scrise de Oliver Bowden – pseudonim al scriitorului Anton Gill, specialist în Epoca Renaşterii Italiene şi pasionat al video games-urilor lansate de Ubisoft sub această franciză.

Povestea cărţii repetă foarte fidel, pe alocuri până la nivel de reproducere a dialogurilor, scenariul jocului Assassin’s Creed II, toate personajele îndrăgite de gameri putând fi regăsite transpuse literar şi completate psihologic în decorul istoric restaurat minuţios al panoramei renascentiste, fără ca finisările suplimentare să afecteze rapiditatea şi fluența secvenţelor de acţiune specifice jocului.

  Suntem în 1476, la Florenţa, în perioada micilor regate italiene, a oraşelor-state mereu aflate în competiție, dar şi sub ameninţarea poftelor expansioniste franceze, spaniole sau germane. Un final de Ev Mediu turmentat, dar atât de exploziv cultural şi artistic, când Renaşterea cutremură din temelii modul de percepție al societății, producând o germinare efervescentă în care toate minunăţiile şi extravaganţele devin posibile.

  Ezio Auditore, fiul de 17 ani al unui bancher aliat cu ilustra familie Medici, cea care a stat la baza deceniilor de maximă  înflorire florentină, îşi petrece tinereţea alături de prietenii săi zurbagii, distrându-se, îmbătându-se, încăierandu-se cu alţi băieţi din familii rivale şi curtând fete.

Copilăritul lui fără grji se termină brusc, când, în lipsa conducătorului Medici al orașului, Lorenzo Magnificul, familia îi este acuzată pe nedrept de trădare contra statului şi tocmai pentru a masca o conspiraţie reală, bărbaţii Auditore sunt arestaţi, el fiind singurul care evită întâmplător capturarea, fiindcă era plecat de acasă. Întors la palazzo-ul familial pe care îl regăseşte răvăşit şi sub asediul periodic al gărzilor care-l caută, va trebui să îşi adăpostească mama şi sora şi să îşi salveze tatăl şi fraţii din închisoare.

Datorită abilităţilor sale de acrobat amator, obişnuit să hălăduiască pe acoperişurile oraşului şi să facă salturi peste strâmtele străduţe ale Florenţei, de pe o clădire pe alta, Ezio reuşeşte să se caţere până la gratiile ferestrei unei celule din Turnul în care e întemniţat tatăl său. Acesta îi dezvăluie o ascunzătoare secretă de unde poate livra acelora din administrația cetății în care încă are încredere, dovezile adevăratei conspiraţii contra Florenţei şi, implicit, a falsităţii învinuirilor ce li se aduc.

Tânărul naiv se va confrunta, însă, cu prima trădare înfiorătoare din viaţa lui şi va asista neputincios la executarea tatălui şi fraţilor săi.

  Acum urgentă rămâne punerea la adăpost a mamei şi a surorii, Claudia, pe care le ascunde mai întâi la o rudă a servitoarei lor credincioase, într-un bordel, apoi la unchiul lor, Mario, în burgul fortificat Monteriggioni pe care acesta îl stăpâneşte.

  Răzbunarea este tot ce i-a mai rămas tânărului Ezio. Ea devine prioritatea sa absolută. Uitată e iubirea pentru Cristina, fata ce-l fermecase, uitate sunt chefurile cu prietenii. O răzbunare care pentru a se împlini trebuie abordată etapizat și înfăptuită pe baza oportunităților şi al antrenamentului specific pentru atacarea fiecărui complotist trădător. Primii spre care este îndreaptată sunt duşmanii şi detractorii direcţi ai familiei, apoi către conspiratorii politici, cei care i-au decis exterminarea, cu atât mai mult cu cât unchiul său îi dezvăluie că el şi tatăl lui făceau parte dintr-un Ordin, cel al Asasinilor, care se află într-o înfruntare de veacuri cu Templierii, Ordinul celor ce au pus la cale  distrugerea familiei sale.

  În afara acestor înregimentări în Ordine cu scopuri antagoniste, romanul nu devine cu adevărat fantasy până spre ultimul sfert al său. E mai degrabă unul istoric de aventuri. Luptele sunt realiste, nimeni nu are super-puteri. Evenimentele politice amintite, chiar au avut loc. Personajele celebre ca Leonardo Da Vinci, Machiavelli, Savonarola sau Borgia, Medici şi Sforza,  au trăit în vremea aceea şi i-au marcat istoria. Sigur, autorul (de fapt Ubisoft) le integrează în volum pe ideea conflictului dintre Ordinul Asasinilor, în care tot mai important devine Ezio şi cel al al Templierilor, condus de Rodrigo Borgia, viitorul Papă Alexandru.

Acţiunea se desfăşoară în multe locaţii fascinante, Ezio urmărindu-şi duşmanii personali şi pe cei ai Ordinului în toată Peninsula, din Florenţa şi oraşele înconjurătoare, până la Veneţia şi Forli, fieful Caterinei Sforza, viteaza nobilă-războinică. O prezenţă constantă cu care Ezio are norocul să aibă acelaşi itinerariu, până la stabilirea maestrului în Milano, este genialul Lenardo Da Vinci, cel care îl va ajuta să descifreze paginile unui misterios Codex recuperat filă cu filă din misiunile sale şi îi va fabrica noi arme după fiecare schiță găsită in ele, precum și unele mașinării originale ajutătoare.

Codex-ul, ca şi alte misterioase artefacte, ce se dezvăluie progresiv, sunt râvnite și de Templieri (urmaşii reorganizați şi doritori de putere ai vechiului Ordin istoric ce a fost destructurat de Regele Franţei), care luptă fanatic pentru a intra în posesia lor.

  Simţi ritmul ca de video game în goana continuă a protagonistului, în salturile sale de la înălțimi, în abilitatea cu care se caţără, se luptă, în fiecare schimbare sau updatare de arme şi în categorisirea pe misiuni a fiecărei etape din aventurile lui. Misiuni cu obiectiv precizat, ce necesită un anumit antrenament specific pentru împlinirea lor şi care la finalizare au ca bonus câte o nouă pagină din Codex-ul ce trebuie reîntregit, obţinerea unei alte arme şi mai perfecţionate decât cea precedentă, ba chiar o formulă generică de încheiere în RIP-ul (Requiescat in pace!) rostit de Ezio după fiecare execuție.

Unica diferenţa majoră faţă de joc ar fi că nu există alternanţa prezent – trecut, povestea curgând doar în istoria florentină medievală.

În plus faţă de video game apare toată lista de elemente care ajută o operă literară să se ridice, cel mai adesea, deasupra uneia scenografice cu acelaşi conţinut. Posibilitatea de aprofundare a gândurilor personajelor, a legăturilor dintre ele, a faptelor, a evenimentelor şi a ramificațiilor fiecăruia, ba chiar şi a splendorii  oraşelor artistice din Rinascimento, care, deşi sunt reproduse minunat în joc, în roman se desfășora în mai multe dimensiuni. Nu numai vizual şi auditiv, ci şi olfactiv, gustativ şi tactil, activate imaginar de cufundarea în atmosfera trecutului.

  Ar fi greu să compari romanul cu jocul din perspectiva a ce înseamnă fiecare pentru domeniul lui, deoarece Assassin’s Creed II este unul dintre cele mai bune video games lansate până acum, pe când o saga fantasy de aventuri ce serializează livresc un joc, oricât de bine scrisă ar fi, nu are parte de aceeaşi consideraţie. Dar toţi cei care au jucat AC II se vor bucura că pot zăbovi şi altfel în universul îndrăgit, iar cei ce nu au treabă cu jocurile electronice se vor delecta în forma asta cu povestea ce-i încânta pe fanii gameri ai Asasinilor.

  Cititorii în căutare de lecturi similare, care au rămas impresionați de acrobaţiile pe acoperișuri ale lui Ezio, ar putea să încerce romanul istoric Husarul pe acoperiş sau fantasy-urile Cronica Ucigaşului-de-Regi, Banda celor Șase Ciori ori Ticălosul Gentilom. Pentru mai multe episoade despre confruntările dintre regatele italiene renascentiste, recomand din nou Ducesa din Milano – cea mai bună carte despre subiect peste care am dat, deşi îmi pot aminti multe altele ce urmăresc prin ochi de curtezană, fată în casă sau fană a lui Leonardo, familia Medici, Borgia ori scelerațiile lui Savonarola.

Romanul Assassin’s Creed: Renaşterea poate fi comandat pe site-ul librariei online portokal.ro la cel mai bun preț.