Pistolarul

(Turnul Întunecat #1)

                                                        de Stephen King

Editura: Nemira
Anul apariției: 2009
Titlul original: The Gunslinger
Număr de pagini: 260
Traducere: Mircea Pricăjan
Achiziționabil pe Targul Cartii

  Pistolarul este prima carte a unei serii de şapte romane ce compun saga epică Turnul Întunecat – completată pe parcursul a câtorva decenii de către prolificul monstru sacru al horror-ului, Stephen King. Acest prolog de poveste – început pe când autorul era un june scriitor neexperimentat – abandonat, reluat şi adăugit mulţi ani mai târziu, te catapultează direct sub soarele nemilos al deşertului, însoţind un pistolar determinat, cu voinţă de fier, în urmărirea Omului în Negru.

  Apropo de tradiția fantasy-ului în a-și obliga cititorul să înoate aruncându-l direct în mijlocul romanului-fluviu, am răspuns odată unei prietene iubitoare de policier şi mystery, care mă întreba ce găsesc fanii fantasy în romane de genul ăsta.

– Păi, uite! Ţie îţi place misterul pe care îl ai de rezolvat deductiv în descoperirea criminalului din cărţile pe care le citeşti, nu? Ei bine, noi pe lângă astfel de enigme descifrabile doar la final, avem nevoie în SF şi fantasy să ne dăm seama nu numai ce se va întâmpla, dar şi ce s-a întâmplat până atunci, în ce lume ne aflăm, ba chiar dacă se aplică vreo lege în ea. Mult mai mult mister. Mult mai multă deducţie.

  Sigur, sunt diferite genuri de fantasy. Dar şi cele romantice, de exemplu, au atracţiile lor suplimentare prin calităţile deosebite ale personajelor, faţă de romanele de dragoste obişnuite. Iar când relaţiile sunt imposibile, chiar sunt imposibile, gen ea muritoare – el nemuritor, nu se mai rezumă la nişte familii rivale şi-un balcon şubred.

  King şi-a propus, special, să nu scrie un heroic fantasy obişnuit, chiar dacă păstrează ideile subgeului. A dorit să americanizeze basmele războinice pentru adulţi inspirate din Evul Mediu european, derivate prin Tolkien, recurgând la altoirea cu western-ul băştinaş. Totuşi, ce ironie, nominalizează în prefaţarea romanului, un spaghetti western, ca sursa numărul unu de inspiraţie, așadar unul creat tot de europeni. Suntem îndemnaţi în acelaşi cuvânt introductiv să ni-I imaginăm pe Roland Deschain, pistolarul lui, ca pe un Clint Eastwood din Bunul, răul şi urâtul, mereu calm, hotărât, necruţător, de nedescifrat, cu privirea  de gheaţă albastră.

Adică deloc ca în recenta ecranizare ce îl masacrează imagistic.

  Peisajul din Pistolarul este uscat, deşertic, dezolant, de margine de lume. De altfel, înaintând prin pustietate, creşte impresia de destrămare, nu numai geografică, dar şi temporală. Ca printr-o ţesătură distrusă, nisipul suflat de vânt lasă la iveală vestigii ale trecutului, proiecţii ale viitorului şi scurgeri fantomatice de obiecte şi fiinţe singuratice din lumi paralele.

Roland înaintează neabătut pe urmele Omului în Negru. Hotărârea lui are ceva mai presus de motivele raționale intuite: aplicarea dreptăţii, datoria de a pedepsi pe cineva ce a făcut rău şi a-l împiedica să mai facă, ori răzbunarea personală. Se simte în determinarea lui implacabilă disperarea celui ce  înțelege din sintagma atât de des pomenită “lumea a mers mai departe” , că tot universul se descompune. Că există o unică posibilitate de a opri procesul şi că ea poate fi fructificată numai dacă nu scapă urma Omului în Negru. Astfel, acţiunile lui de vandalism şi de trecere peste vieţile tuturor celor întâlniţi în cale, au deja scuza supremă. Victimele colaterale oricum vor dispărea în marea destrămare; dacă s-ar împiedica de ei, nu ar face decât să asiste la împlinirea sorții inevitabile, dacă însă va putea ajunge la agentul haosului şi-l va opri sau va descoperi sursa răului care îl activează, va putea spera că lumea lui şi, poate, multe altele, vor fi salvate. Iar între atâtea lumi refăcute, poate se va păstra măcar o variantă fericită şi a celor pe care a trebuit să-i abandoneze sau să-i ucidă.

  Omul în negru se joacă sadic cu Roland, conştient de puterea lui dar, uneori, şi de o slăbiciune care-i oglindeşte în privire accese de groază pură. Ca şi cum ar asista la zbaterile unei victime fără şanse, tresărind doar atunci când gândul imposibil al reuşitei acesteia de a ieşi din postura în care e și a înfrânge fatalitatea, fulgeră totuşi paranoic printre variantele anticipative.

Capcanele psihologice întinse în urmă, par să facă mai mult parte din jocul său torţionar pervers decât din teama de a nu fi ajuns sau învins. Roland întâlneşte în drum personaje de care se ataşează şi care, ca nişte mine personalizate, încep să explodeze sub amorsarea vrăjitorului, numai când se încălzesc de la dragostea pistolarului.

E un fior dureros de inevitabilitate în urmărirea celor doi, pecum şi în rezultatul ei final, care nu e decât începutul şi prevestirea unei poveşti extraordinare.

Deşi prima apariţie dintre toate volumele către care se fac legături, Pistolarul se constituie într-un nexus. Firele continuărilor se adună în dialogurile şi flashback-urile personajelor, împreună cu cele ale altor romane ale lui Stephen King, cum ar fi Apocalipsa sau It.

Imesă satisfacţia descoperii lor pentru un fan ce citeşte cu atenţie fiecare schimb de replici sau aşteaptă înfrigurat povestea din poveste din poveste, atunci când amintirile și flashback-urile protagoniştilor îl poartă în trecut sau în alte lumi.

Pentru cei nefamiliarizaţi cu universul lui King sau care nu sunt la a doua lectură a cărţii (eu am parcurs deja seria în engleză, dar numai acum am reuşit să înţeleg toate implicaţiile şi referințele din acest prim tom), dialogurile şi unele ritualuri pot părea lipsite de sens, absconse sau exagerat de filosofice. I-aş încuraja pe toţi ca după ce vor încheia extaziaţi heptalogia (septalogia spus mai pretențios), să se reîntoarcă la întâiul volum, ca să simtă cum, deşi îl recitesc, savurează de fapt o minunată nouă istorisire explicativă, care le va clarifica orice nelămurire rămasă din viitorul personajelor, ce făceau primii paşi aici.

Şi fără a conştientiza relațiile cu celelalte romane ale seriei sau cu ramificaţiile Răului din alte cărţi ale lui Stephen King, rămâne o istorisire palpitantă şi fascinant de înfiorătoare cu un justiţiar urmărind un  vrăjitor malefic. Cu obstacole şi capcane complicate lăsate de fugar în urmă. Cu atacuri de mulţimi hipnotizato-zombificate. Cu duhuri şi demoni bântuind locuri de popas. Cu un băieţel simpatic ce pare să vină din prezentul nostru, dintr-un New York modern. Cu povestirile lui Roland despre propria copilărie şi antrenamentele pentru a deveni un pistolar ce împarte dreptatea, de care tatăl sau să fie mândru. Cu aventuri prin tuneluri de metrou, gonind cu drezina sub asediul mutanţilor şi traversând poduri ce se fărămiţează.

Chiar la o lectură de nivel minim, axată doar pe acţiune, cartea este absolut captivantă. Dar atunci va fi nevoie de un pic de îngăduinţă pentru alegerile lui Roland. Să-i daţi o şansă şi să nu îl urâţi până când nu veţi începe să-l înţelegeţi, în volumul doi, Alegerea celor trei. Da, unul dintre episoadele urmăririi sale obsesive, distrugerea completă a unei comunităţi, este, practic, cel care l-a făcut pe Anakin să devină Vader, şi nici măcar nu e cel mai șocant, dar ideea că scopul scuză mijloacele, chiar are o logică într-un univers care colapsează – cu toate lumile lui alternative ca variante de vieți paralele și rezervoare de dubluri.

S-a făcut şi un film The Dark Tower ce-i gata de lansare, probabil că asta va ajuta seria să revină iar sus în căutările cititorilor. Ce pot să spun după trailere e că ar fi păcat să îl vedeţi înainte să citiţi cărțile, dar nu neapărat din cauza spoiler-elor, ci pentru că v-ar strica imaginea despre personaje. Iar dacă l-aţi văzut şi v-a plăcut, nu renunţaţi să abordaţi saga literară, în ideea că deja ştiţi cum va fi. Tot ce e bun în film este de aici, tot ce e enervant e tâmpenia proprie. Romanele sunt la alt nivel, practic o altă poveste, pe care numai Stephen King poate să o spună.

Am să trântesc o critică la adresa casting-ului, pe care se feresc să o formuleze mai toţi, ca în basmul cu împăratul gol. Oricâtă corectitudine politică simbolică ar conţine în el gestul de a îl înnegri pe Roland, chiar nu poate fi interpretat un cowboy uscat şi noduros ca un copac crescut în condiţii vitrege, dar încă tânăr, de un afro-britanoid durduliu între două vârste. Chiar nu! Dacă schimba rolul cu Matthew McConaughey ce îl joacă pe Omul în negru, ar mai fi ieşit ceva. Dar nu putea fi un tip de culoare villain-ul absolut, nu? Cine a mai văzut aşa ceva? Well, mai numeroasă lume, oricum, decât cea care a zărit vreodată un cowboy negru. Faza mai supărătoare e că nici nu vreau să mă gândesc cât de rău vor fi afectate relaţiile între protagonişti. Susannah era singura negresă a ka-tet-ului (ceata de prieteni-luptători legați prin ka / karma, destin) şi avea tot soiul de discursuri definitorii, rezultate din unicitatea sa. Ce o să se aleagă de astea? Va mai exista ea? Îmi pare rău că au stricat felul de a fi genuin a două personaje prin mișcarea asta, ba, poate chiar al mai multora, fiindcă o să fie nevoie să populeze cu necaucazieni şi lumea lui Roland, acum.

Revenind la ce atinge perfecţiunea, adică la cărți, în ele Stephen King manifestă din plin obişnuita sa plăcere a jocului cu cuvintele. Limba engleză în care vobeste băieţelul Jake, întrupat din New York, este una din variantele Limbii Nobile ale lui Roland. Multe expresii şi definiții neconcordante apar din gradul diferit de dezvoltare şi istoria fiecăreia dintre lumi. Felul de a se exprima al colectivităţilor întâlnite pe drum este diferenţiat verbal. În volumele următoare apărând slang-ul, accentele şi deosebirile cultural-temporale de limbaj, chiar pentru cei din aceeaşi lume.

O saga extraordinar de complexă, cu un worldbuilding extrem de satisfăcător, debutează, dar şi listează explicaţii pentru finalizarea sa, în acest prim volum – întâiul pas al lui Roland spre Turnul Întunecat – pilonul în care se întâlnesc trilioane de universuri.

“Omul în negru fugea în deșert și pistolarul se ținea după el…”

Seria Turnul întunecat

Pistolarul
Alegerea celor trei
Ținuturile pustii
Vrăjitorul si globul de cristal
Lupii din Calla
Cântecul lui Susannah
Turnul întunecat

Romanele pot fi comandate pe site-ul librăriei și anticariatului online Târgul Cărții, la cel mai bun preț.