Urgia şi Zorile

                          de Renée Ahdieh

 

Editura Epica
Anul apariţiei: 2016
Titlul original: The Wrath and the Dawn
Număr de pagini: 416
Roman achiziționabil pe cartepedia.ro

 

   Primul volum a uneia dintre cele mai apreciate noi serii Young Adult, Urgia şi zorile, are toate atracţiile necesare pentru a-şi cuceri şi fideliza cititorii: exotism, pasiune, somptuozitate, romantism, curţi regale mustind de intrigi, peisaje care taie răsuflarea, grădini interioare splendide şi, mai ales, updatări ale fascinaţiei păstrată de noi toţi, din copilărie, pentru basme. Căci romanul acesta fantasy este un retelling, o repovestire a basmului-basmelor-orientale, 1001 de nopți, caseta cu nestemate arabe care conţine nu numai povestea Șeherazadei însăşi, ci toate celelalte poveşti istorisite de ea, a lui Aladin, Ali-Baba sau Simbad Marinarul şi toate gadgeturile magice care au încântat şi încântă copiii: de la covorul zburător, la lampa conţinând djinn-ul ce îndeplineşte dorinţe.

   Ştiindu-şi deja publicul fermecat de toate aceste elemente ale basmelor, autoarea, Renée Ahdieh, se preocupă să întărească partea de realism a lumii pe care a construit-o, preluând elemente din toate epocile de aur ale diferitelor civilizaţii orientale, nu numai arab-asiatice, dar şi maure sau indiene. Creează o hartă în care denumiri istorice se amestecă cu intitulări inventate, amalgamează obiceiuri şi specificităţi regionale pentru a îmbogăţi ambianţa worldbuilding-ului propriu. Și reuşeşte să împletească toate aceste fire ale covorului său persan cu arabescuri, fără să simţi că el se urzeşte sub picioarele tale. Îşi plasează cuvintele cheie definitorii ca şi cum era logic şi atestat documentar ca ele să fie totdeauna acolo, lăsând să crească sugestia lor din cunoştinţele şi imaginaţia fiecăruia dintre noi despre scenografia ideală orientală. Eliberează doar o aromă de parfum şi sugerează memoriei cititorului să completeze întreaga aglomerare de senzaţii olfactive, apelând astfel la complicitatea subconştientă instinctuală, ea putându-se concentra pe acţiune, suspans şi interacţiunea personajelor, fără să mai fie nevoie să se piardă în descrieri ample, ce, oricât  de splendide-ar fi, ar încetini ritmul poveştii.

   Fiecare noapte care cade peste Regatul Khorasan înseamnă pierderea vieţii unei tinere de-a locului,  pentru că în fiece zi, califul de 18 ani, despot al regiunii, îşi ia o nouă soţie, care va fi executată prin sugrumare cu o panglică de mătase, la primele luciri ale zorilor.

Spre a pune capăt acestei grozăvii în formă continuată, copila rebelă de 16 ani, Şeherezada, se oferă să fie următoarea mireasă a califului, cea de-a şaptezeci şi doua. Îmboldită de dorinţa fierbinte de a răzbuna moartea celei mai bune prietene a ei, Shiva, care a fost şi ea una dintre cele şaptezeci şi unu de victime, Şeherezada al-Khayzuran, Șazi, cum o alintă prietenii, are în minte un plan destul de confuz şi fantasmagoric, nu numai de a reuşi să scape lumea de sinistrul calif, dar şi de a supravieţui ea însăşi acestei acţiuni.

   Totul se dovedeşte a fi altfel decât îşi imaginase Șazi, la Curtea Regală. Chiar dacă planul pare să-i funcţioneze şi ea supravieţuieşte primei nopţi critice cu ajutorul poveştilor pe care le lasă neterminate, ca în … poveste, Khalid Ibn-al-Rashid, tânărul Suveran tulburat de un secret ce îl apasă şi îi sfâşie sufletul, nu este deloc monstrul însetat de sânge pe care îl cred toţi. Nici oamenii din jurul lui, chiar şi cei care încearcă să o asasineze pe Şeherezada, nu sunt nici ei nişte ucigași ticăloşi, ci dregători care vor binele regatului şi au simţul datoriei accentuat, mergând pe principiul: sacrificarea câtorva, pentru binele tuturor.

În decorul fastuos al palatului, Şeherezada se zbate şi ea psihologic între ideile proprii de datorie pe care trebuie să o ducă la îndeplinire, aşa cum a promis tatălui şi surorii sale, ba, printr-o scrisoare, chiar lui Tariq, băiatul pe care îl îndrăgea, şi sentimentele de milă, amestecate cu tot mai multă afecţiune, pentru măcelarul de viță regală pe care a venit să-l ucidă. Cum, măcar în parte, misiunea este îndeplinită şi califul a încetat să îşi mai ia alte mirese pe care să le omoare, fata îşi poate permite să ezite, să îşi analizeze sentimentele şi intuițile feminine, dar, mai ales, să insiste în dezlegarea enigmei care l-a transformat pe prinţ într-un criminal în serie. Asta indiferent de ferocitatea cu care îi sunt respinse tentativele investigative, căci simte deja că nu mai este în pericol imediat.

   Sacrificiul Şeherezadei a pornit însă, ca o avalanşă sau o furtună de nisip, o succesiune de evenimente care nu sunt deloc sub controlul fetei şi care ar putea duce, ce ironie, tocmai la distrugerea a tot ceea ce se încerca a fi salvat prin jertfele ritualice aduse atâta timp. Pentru că, Tariq, fostul prieten din copilărie – ex-iubit – aproape un viitor soţ promis neoficial, fiu al unui nobil important din regiune – şi tatăl fetei, Jahandar, un mare cărturar cu înclinaţii spre vrăjitorie, au stârnit, deja, fiecare în felul lui, propria versiune a apocalipsei, dacă nu salvatoare, măcar răzbunătoare, împotriva califului ce le-a luat odorul.

În timp ce iubirea dintre Khalid şi Șazi tot creşte, în timp ce relaţia dintre fată şi alte personaje de la Curtea Palatului se dezvoltă de la suspiciune la o apropiere aproape amicală tot mai mare, forţe imense au fost puse în mişcare împotriva celui pe care nu cu puţin timp în urmă voia şi Şeherezada să îl ucidă şi pentru eliberarea ei, dar pe care fata deja nu şi-o mai dorește.

   Un fir epic palpitant de-a lungul căruia se înşiruie multe personaje interesante, cele secundare având propria lor forţă de atracţie, uneori la fel de mare ca și cea a protagoniştilor din cuplul romantic. În ambele tabere ce se apropie progresiv de-o ciocnire cruntă, ajung să fie numai figuri de care ai prins drag, fie că e aceea a lui Tariq ori cele ale aliaţilor lui înţelepţi sau impetuoşi, fie că este a lui Jalal, raţionalul văr al lui Khalid, căpitan al gărzilor regale din Rey, a tatălui său, bătrânul general ce-şi execută fanatic obligaţiile sau a fostei lor servitoare-spioane, acum prietena credincioasă, deşteaptă şi cu limba ascuţită a Şeherezadei, Despina.

   Mi-a făcut plăcere să redescopăr, tot aşa, amestecate, renovate şi reinterpretate, unele din poveştile clasicei Şeherezada, cea care a servit ca model eroinei romanului. Scriitoarea le-a restaurat atrăgător şi le-a dat sensuri noi, contextualizate, care cresc emoţia pe care o transmit, raportat la ce se întâmplă în scenariul său, unde vechile basme servesc drept pilde educative pentru junii ei eroi prinşi în focul unor zbuciumari asemănătoare.

   Această carte este poezie, aventură, magie, suferinţă, furie, prietenie, răzbunare, iubire, iertare şi renaştere. Regăseşti în ea toată atmosfera seducătoare din 1001 de nopţi, condimentată cu acţiune realistă, o dragoste vaporizatoare între cald şi rece, la contactul sentimental dintre pasiunea fierbinte cu care face Şeherezada totul şi apatia, aproape fără speranţă, a califului Khalid, înainte ca fata de care se îndrăgosteşte să-i retrezească optimismul şi să-i readucă zâmbetul pe buze.

 Saga Șeherazedei şi a califului Khalid, minus câteva povestioare incluse de autoare în aceeaşi lume, dar gândite separat de ciclul de romane, arată astfel:

Volumul 1:  Urgia şi Zorile (The Wrath and the Dawn)

Volumul 2: Trandafirul şi Hangerul (The Rose and the Dagger)

 Dacă, până este tradus în limba română volumul doi, doriţi să exploraţi o lume fantasy similară, recomand Blestemul câştigătorului sau Elias şi spioana Cărturarilor, cu continuările lor. Iar la un nivel ceva mai serios, pentru aprofundarea atmosferei orientale – romane istorice – orice de Kenize Mourad, o scriitoare care surprinde minunat universul acesta exotic.

Atât cartea Urgia și Zorile, cât și celelate romane amintite în recenzie, pot fi comandate pe site-ul  librariei online Cartepedia.