Dispărută în Moscova

Povestea unei spioane americane în anii 1920 

                        de Marguerite Harrison

Editura Corint
Colecția: Istorie
Anul apariției: 2017
Titlul original: Marooned in Moscow
Traducător: Alina Popescu
Număr de pagini: 464

   Apărut în colecția Corint Istorie a editurii Corint, într-o prezentare estetică deosebită, incluzând fotografii de epocă din arhive și adnotări explicative, romanul Dispărută în Moscova. Povestea unei spioane americane în anii 1920 este atât un document jurnalistico-biografic important despre acele vremuri, cât și un pasionant thriller politico-istoric, cu o eroină curajoasă, căpoasă și curioasă, într-o perioadă când asemenea calități nu erau foarte apreciate la femeile respectabile.

  Provenită dintr-o familie bună din Baltimore, de care se îndepărtează din cauza căsătoriei cu un tânăr de rang social inferior, Marguerite Harrison, ajunge la 37 de ani văduvă, cu un copil și datorii făcute fără știrea ei de soț, pe care trebuie să le achite. Cu ajutorul relațiilor familiale (tot n-au lăsat-o părinții la greu) este angajată ca reporter monden la ziarul Baltimore Sun, deși a terminat doar un semestru în colegiu și încă nu știa să bată la mașina de scris.

Odată cu intervenția americană în Primul Război Mondial i se activează simțul patriotic sau, poate, doar i se reactivează spiritul de aventură ce a făcut-o să fugă cu bărbatul iubit, și își oferă serviciile Diviziei de Informații Militare, fiind o foarte bună cunoscătoare a limbilor franceză și germană, având în plus, de-acum, și acoperirea de ziaristă.

   Este trimisă mai întâi în Germania, dar în Europa occidentală, odată cu semnarea armistițiului, lucrurile încep să se liniștească și misiunea ei devine una ușoară, doar de a culege informații despre realitatea postbelică.

   La 39 de ani, în 1920, pornește însă într-o aventură mult mai periculoasă. Intenționează să se strecoare în postura de jurnalistă fără acreditare din partea autorităților locale care nu acceptă prezența în țară decât a presei străine cu simpatii accentuate de stânga, în Rusia bolșevică.

   Imediat după incheierea Primului Război Mondial, conflictele armate ardeau încă mocnit în diferite regiuni ale Europei, în special în fostul Imperiu Țarist, unde revoluționarii încercau să își stabilizeze regiunile pe care au reușit să le păstreze și să își solidifice puterea. În aceste condiții, trecerea hotarului – de fapt a frontului polonezo-rusesc, pentru că existau înfruntări pentru definirea graniței, a fost un adevărat act de bravură pentru Marguerite care putea fi pur și simplu executată.

Folosindu-se de confuzia birocratică și de instablitatea generalizată, ziarista și însoțitoarea ei, Anna Karlin, folosită ca traducătoare, reușesc să răzbată până la Moscova.

   Harrison descrie cu spiritul de observație al unui  jurnalist veritabil, personajele ce o ajută să ajungă până în acest punct și situația politico-militară de pe traseu sau de la fața locului. Este acceptată până la urmă drept corespondent oficial și reușește să ia interviuri sau să aibă întâlniri cu aproape toate marile personalități bolșevice. Opt luni de zile va fi cu adevărat un ziarist de marcă pe zona rusă, chiar dacă, așa cum deducem din descrierea acțiunilor sale, va avea grijă să se comporte și ca un spion îndrăzneț, băgându-și nasul peste tot, chiar riscând strașnic pentru a afla diferite date guvernamentale supuse cenzurii.

În afara oamenilor politici din fruntea Rusiei și a diferitelor figuri importante locale, autoarea face o savuroasă trecere în revistă și a străinilor aflați în Moscova, fie în calitate de corespondenți de presă ca ea, fie drept simpatizanți ai prefacerilor comuniste. Abordează, practic, orice domeniu al vieții politice, sociale și culturale din noua Rusie, un subiect aparte fiind perspectiva asupra situației femeilor în contextul emancipării lor programatice din occident. În Rusia bolșevizată, remarcă ea, acest lucru se petrece mai natural, fără o ghidare centrală sau organizațională, însăși societatea comunistă în agregare tratându-le pe femei mai egalitarist și integrator tovărășește, decât universul capitalist.

Se observă pe parcursul memoriilor sale că baltimoriana are un fix cu evreii, cumva foarte în spiritul vremii. Aproape că înfățișează Revoluția Rusă ca o revoluție evreiască, dat fiind că mai toți conducătorii bolșevici erau intelectuali evrei, deși proclamau dictatura proletariatului. Imaginea asta, prezentată fără nicio inflamare de vreun fel, în stilul ei analitic rece, devine cu atât mai remarcată, nevenind din partea vreunui scelerat proto-hitlerist care vedea peste tot conspirații sioniste.

Un eveniment important pe care îl surprinde în toată coloristica lui predominat roșiatică este și Al Doilea Congres Internațional al Cominternului, care reunea delegați ai partidelor socialiste din întreaga lume.

   Arestarea sa a avut loc la 20 octombrie 1920 și a fost executată de către temuta CEKA (Comisia extraordinară pentru Combaterea Contrarevolutiei, Speculei și Sabotajului) fără o acuzație clară, deși insinuările din interogatorii merg spre ajutorul acordat prizonierilor americani și britanici și spre activitatea suspectă pe lângă Instituțiile Statului de la cel mai înalt nivel.

   Prezentarea în viziunea directă feminină, necenzurată, a regimului penitenciar din Rusia este o raritate în scrierile documentare ale perioadei, mai ales că Marguerite Harrison a ajuns prin toate soiurile de celule, de la cele de primire temporară înghesuite, la izolarea carcerală și prin diferite genuri de detenție, culminând cu celebra inchisoare citadină Lubianka.

Stilul de expunere al tuturor acestor încercări prin care a trecut jurnalista timp de zece luni este unul clinic, neacuzator, apropape lipsit de emotivitate personală, fapt ce îl duce spre o obiectivitate totală, dar îi scade din dramatism. Poate și pentru faptul că poliția secretă sovietică nu era încă monstruozitatea ce va deveni, în afara neplăcerilor fizice cauzate de lipsa de igienă și confort, nu apar în amintirile ei episoade cu adevărat șocante sau extrem de tulburătoare, după care să nu mai poată adormi cititorii.

  Pe de altă parte, trebuie să te obișnuiești de la început să-i citești printre rânduri memoriile – Marguerite Harrison nu precizează clar nicio clipă, că a fost spioană, de exemplu. Datele biografice povestite de mine în deschidere erau pentru prezentarea autoarei, romanul în sine începând doar de la tranzitarea frontului ruso-polonez și indicând mereu drept motiv pentru penetrarea cortinei de foc, curiozitatea neînfrânată de ziaristă.

Lucru înțelept, dealtfel, pentru că toate documentele i-au fost confiscate la arestare, nu a putut păstra nicio foaie personală la eliberare și a ajuns din nou la Lubianka într-o altă peripeție pe muchie de hotar interschimbabil, când, călătorind prin Orient, s-a trezit deodată din nou în puterea autorităților ruse. Astfel că precauțiile sale…

Dar asta e altă poveste… O puteți descoperi în profunzime și pe acesta și pe celelalte ale ei în carte și în două prefețe ample, ce în opinia mea ar fi trebuit să fie postfețe, pentru că sunt ceva mai dezvăluitoare decât mi-aș permite eu să devin în cea mai spoiler-istică recenzie ever. Poate citiți avertismentu-mi înainte de a lua cartea în mână și lăsați Prefața și Introducerea pentru sfârșit. Sunt foarte interesante, merită parcurse, dar la final.

E drept și că un roman istoric povestește despre lucruri pe care toată lumea le cam știe și nu au cum să îți producă revelații, fiindcă trecutul rămâne de neschimbat, dar cartea asta reușește atât de bine să prindă cititorul în aventura autoarei, încât chiar nu vrei să știi prea multe despre soarta protagonistei până se termină, iar faptul că nu ai auzit de o spioană americană executată de sovietici în perioada interbelică, nu scade din tensiunea așteptării unei rezolvări pozitive pentru eroină.

   File de istorie, pagini de jurnal, momente de suspans și tensiune pe front, sub dictatură și în închisori, toate cad ca o fulguială de manifeste obiective, total nepropagandistice pentru o ideologie sau alta, care recreează din bucățele o lume, un timp, o personalitate fascinantă…

Aceea a Margueritei Harrison, cu perioadele ei de “vagabondaj” – cum singură și le-a denumit – în care, deși era deja o doamnă serioasă și mamă de copil dintr-o societate încă foarte scorțoasă, a pornit ca un adevărat explorator neînfricat în expediții primejdioase prin cele mai exotice locuri, în mijlocul celor mai dramatice evenimente.

Puteți achiziționa cartea Dispărută în Moscova, publicată în excelenta colecție Corint Istorie, direct pe site-ul Editurii Corint.