“care durere era mai mare: să renunți la ceva prețios sau să vezi cum îți este luat?”

Trădarea câștigătorului

                       de Marie Rutkoski

Editura Corint
Colecția Leda Edge
Anul apariției: 2017
Titlul original: The Winner’s Crime (2015)
Traducere: Oana Chițu
Număr de pagini: 400

 

   Două lumi, două națiuni, două culturi și o mare iubire măcinată între antagonismele acestora.

Un fost sclav devenit stăpân al stăpânei inimii lui și un nou renghi al destinului care face ca de relația dintre doi îndrăgostiți să depindă însăși soarta popoarelor lor.

   Trădarea câștigătorului este continuarea unuia dintre cele mai surprinzătoare și  încântătoare romane fantasy peste care poți să dai în categoria Young Adult: Blestemul câștigătorului. Păstrând structura duală a acestuia, cu o primă parte unde predomină intrigi, conspirații și strategii de spionaj, desfășurate în tensiunea necesității îndeplinirii unor planuri ce trebuie păstrate secrete, și cu o a doua în care evenimentele se precipită spectaculos, volumul continuator debutează într-o atmosferă chiar și mai apăsătoare decât cea din teritoriile ocupate, sub presiunea exercitată de Curtea marii capitale imperiale și de un Împărat având înclinații perverse pentru jocurile manipulative de constrângere psihică – ce duce la frângerea personalității supușilor săi, până în stadiul la care să-i accepte total dominarea.

   La finalul învolburat al volumului precedent, i-am lăsat pe cei doi protagoniști într-un echilibru precar în care și-au adus statele, cu prețul sacrificării propriilor sentimente.

Kestrel și-a pus în joc viitorul, năzunița sa la fericire și la dragoste împlinită, pentru a obține independența Herranului și a salva viața celui pe care-l iubea. Ea este de-acum sortită să devină viitoarea împărăteasă, prin căsătoria stabilită cu Prințul Verex, pe bază de rațiuni politice și imagine propagandistică, de tatăl tânărului nepăsător, vicleanul Împărat al Valorei.

Acum, pentru binele tuturor, nimeni nu trebuie să mai afle nimic despre adevăratele sentimente ale fetei, cu atât mai mult Arin însuși, singurul care ar putea să o clintească din hotărârea de a merge pe acest drum al jertfirii de sine.

   La Curte totul se negociază și se planifică, căsătoria este programată pentru începutul verii. Dar până atunci, odată anunțată logodna principelui ereditar al Valoriei, se lansează un șir interminabil de evenimente festive și baluri grandioase, cu invitați de pe tot cuprinsul Imperiului. Printre care și proaspătul Guvernator Herran, Arin.

Reîntâlnirea celor doi iubiți a căror poziție socială, soarta s-a amuzat să o inverseze de atâtea ori, este mai dureroasă ca oricând. Emoții puternice și angoase profunde se simt tălăzuind în fiecare cuvânt nerostit, în orice privire evitată, în dialogurile formale tensionate, pentru că nimic nu trebuie să aibă limpezimea adevărului, dacă se vrea ca stabilitatea politică obținută cu atâta efort, să fie păstrată.

   “Încredearea pe care i-o acorda lui Kestrel nu avea nicio logică. Arin cunoștea toate motivele pentru care lucurile stăteau astfel. Încrederea lui era stupidă. Nesănătoasă. Dacă era să fie cinstit, Arin nu înțelegea prea bine de ce se încredea astfel. Nu era nici măcar sigur dacă acest impuls încăpățânat izvora dintr-o speranță reală sau era obiceiul unui cerșetor, care se învățase să adoarmă cu mâna întinsă după mărunțiș.”

Stilul de a nara al autoarei culisează de la perspectiva lui la cea a ei și viceversa, astfel cititorii putând asista la zbaterile sufletești interiorizate ale ambilor eroi, pe toată perioada intrigilor de Palat.

   Partea a doua a cărții, unde evenimentele se succed într-un ritm care taie respirația, exact pe scheletul structural al primului volum, are aparența unui șuvoi dezlănțuit ce și-a făcut acumulările de debit din reținerile, frustrările, tăcerile impuse și lacrimile vărsate în taină în prima parte.

   Marie Rutkoski și-a format un mod propriu de sporire a încordării și de eliberare a ei sub formă de acțiune explozivă, care apropie fantasy-ul său de cel mai bun fantastic epic, chiar din afara sferei Young Adult.

Ce îl păstrează încă acolo este preferința asumată a scriiturii feminine: prioritatea acordată poveștii romantice. În fantasy-ul epic adult masculinizat, dragostea fiind mai mereu secundară. Dar și o anumită simplitate a proiectelor și însăși reușita lor, într-un gen unde se merge tot mai mult pe planuri incluse în alte planuri incluse în alte planuri, numai pentru a sfârși toate lamentabil, înfrânte de plănuirile mai norocoase ale altora. Într-un roman Young Adult, claritatea și previzibilitatea operațiunilor logistice pot fi însă surse de satisfacții pentru toate tipurile de cititori, atâta vreme cât realismul se păstrează la nivel ridicat în alte aspecte ale universului creat de autoare. În principal în oglindirea vieții de zi cu zi sau a intrigilor catifelate de la Curte, urcând până la confruntările fizice, torturile sadice sau ciocnirile armate, surprinse foarte neromanțat, aici.

   Personajele secundare sunt, pe de o parte, cele cunoscute în volumul unu, suferind însă rapide degradări caracteriale prin înrăirea provocată de pierderea nevinovăției sau dramele prizonieratului. Mai ales prietenii tot mai puțin apropiați ai lui Kestrel,  îmbogâțind în această categorie. Pe de alta, cele nou prezentate, din familia regală sau din preajma acesteia, plus Tensen – experimentatul fost actor, actual ministru al agriculturii herran, mâna dreaptă a lui Arin, si o prințesă straină din Est, Risha, ținută drept chezășie la Curtea Imperială si al cărui rol devine tot mai important pe parcurs, atât în implicarea din problemele lui Kestrel, cât și pentru căutările de aliați ale lui Arin.

Trădarea este ea însăși un protagonist la Curtea Imperială, insinuându-se, ispitind, tentând, obligându-te sa nu ai încredere în nimeni. Dar nu mereu un personaj negativ. Pentru că o anumită variantă de trădăre a patriei ajunge să fie înnobilată de o cauză dreaptă si de refuzul de a trăda, în locul ei, dragostea. Însă, întotdeauna la fel de periculoasă, într-o lume unde unica pedeapsă pentru ea este moartea.

“Și apoi existau reguli. Reguli ce atârnau invizibile, în aerul umed. Dar cine le stabilise? Cine stabilise că un valorian își respectă întotdeauna cuvântul dat? Cine îl convisese pe tatăl ei că imperiul avea nevoie sa înghită cu totul alte țări și că sclavii reveneau de drept Valoriei?”

O trilogie zisă a câștigătorului, pentru că include titlurile cu laitmotiv:

Blestemul câștigătorului

Trădarea câștigătorului

Sărutul câștigătorului

Dar,  într-o definire mai profundă, avem de fapt o trilogie a sacrificiului și a pierderii asumate. O trilogie a alegerilor imposibile, pe care ambii îndrăgostiți trebuie să le facă pentru a-și dovedi forța de neînfrânt a iubirii. Alegeri între sentimentele lor și ceea ce-i definește: cultură, tradiție, onoare, familie, țară, națiune, fiecare fiind provocat să renunțe la toate dacă vrea să-și păstreze dragostea, să se dezică chiar de sine și să-și nege fericirea proprie pentru fericirea celuilalt.

Iar asta, fără a avea nicio clipă siguranța că parcurgerea ciclului de ordalii va duce spre un final fericit.

În aceste condiții, volumul trei, cel care va încheia adictiva poveste de dragoste disperată și  luptă cruntă pentru libertate împotriva unui invincibil imperiu, devine cel mai așteptat episod al fantasticei saga încă neterminate.

Puteți comanda această minunată serie pe site-ul Editurii Corint