“mai mereu războiul era gri, până când loveau săgețile și cenușiul era străpuns de roșu”

Harlequin – Vagabond – Eretic

(În căutarea Graalului)

                                                                                                 de Bernard Cornwell

 

Editura RAO
Categoria: cărți de aventură
Trilogie achiziționabilă pe Libris.ro

 

   Oricât de greu ar fi să alegi un singur autor preferat dintr-un gen literar anume, măcar pentru subgenul romanului istoric de aventuri, care e categoria cea mai palpitantă de roman istoric, îmi pun toate mizele pe Bernard Cornwell – dacă e să fac o recomandare care să meargă la sigur. Nu are cum să nu placă stilul lui de ilustrare perfectă a tribulațiilor și spiritului vremii, prin cel mai realist și vitalizant mod de evocare.

Născut la Londra în 1944, dintr-un tată înregimentat de trupele aeriene canadiene și o mamă membră a Women’s Auxiliary Air Force, Bernard a fost adoptat de o familie din Essex. Doar după moartea părinților săi adoptivi, a preluat numele mamei lui naturale, Cornwell. Tatăl adevărat și l-a întâlnit pentru prima oară doar la vârsta de 58 de ani. O istorie familială încâlcită, pe care o regăsim cu mici variațiuni la aproape fiecare dintre protagoniștii cărților sale.

A lucrat ca învățător după absolvirea studiilor și a încercat să se înroleze de trei ori în forțele armate britanice, dar a fost respins pentru miopie. Și-a găsit o primă formă de exprimare cu adresare spre public în televiziune, ajungând inclusiv pe la BBC.

După divorțul de prima soție și recăsătorire a emigrat în America, unde, deoarece nu a obținut dreptul de rezidență, care i-ar fi permis să se angajeze (green card-ul), a început să scrie romane, pentru care nu avea nevoie de permis de muncă. Acum este unul dintre cei mai apreciați scriitori ai planetei și a obținut cetățenia americană.

   Romanele lui istorice de aventuri medievale sunt dovada vie că subiecte desprinse din trecutul real, foarte bine documentate şi desăvârșit încadrate istoricește, pot egala sau chiar depăşi în spectaculozitate opere epic fantasy din cele mai reușite. Când povestea atinge cotele supreme ale perfecţiunii atmosferei şi acţiunii pe care le cauţi într-o carte de peripeţii cavalereşti ambientate în Evul Mediu, oricât de fan al heroic şi epic fantasy-ului ai fi, nu poţi să nu te declari de acord că romanul istoric respectiv e superior, fie şi prin faptul că din cuprinsul lui chiar înveţi ceva, nu rămâi numai cu lumi, structuralizări sociale şi religii inventate, ci cu date istorice, evenimente petrecute în realitate şi încadrări în panorama trecutului a informaţiilor culturale demne de memorat, pe care de-acum le asociezi cu aventurile protagoniștilor.

Închipuiţi-vă Urzeala Tronurilor a lui Martin combinată cu Stâlpii Pământului a lui Follett și ar ieşi exact ceva în genul seriilor lui Cornwell.

   Trilogia În căutarea Graalului, ar putea duce cu gândul la fantasy şi îndepărta cititorii de romane istorice, tot aşa cum categorisirea drept ciclu de romane istorice, ar putea ține la distanță cititorii de fantasy. Nu ar trebui să ezite în a aborda seria nici unii, nici alţii, ea are toate ingredientele necesare pentru a fi savurată de fanii ambelor genuri, cu la fel de multă satisfacţie.

   Suntem în anul 1342, la puţin timp de la debutul Războiului de 100 de ani dintre Franţa şi Anglia, care, aşa cum se ştie, nu a fost un conflict dus în formă continuată, ci o grupare temporală de mici ciocniri armate şi bătălii grandioase, botezate astfel de istorici.

Dacă pe parcursul trilogiei, s-ar căuta răspunsuri la întrebări principiale de genul: Dincolo de faptul că simpatizăm, inevitabil, cu tabăra eroului nostru, din punct de vedere etic, noi cu cine ar trebui să ţinem? Nu cumva cu francezii, pentru că ei sunt cei atacaţi pe propriul teritoriu, pe când englezii sunt invadatori? O analiză integratoare ar demonstra că nu neapărat. Francezii nu erau încă pe propriul teritoriu când au atacat Aquitania, Bretania și Normandia, chiar dacă Franţa modernă ar fi. Acele regiuni erau deosebite cultural de regatul francez şi încercau să îşi apere propria identitate sub un suveran mai favorabil, regele Angliei. Cea mai clară proiecţie în viitor despre cum ar fi putut arăta statele respective cu o altă traiectorie, nefranțuzită, este Flandra, care se preconiza în acea perioadă să fie ocupată odată cu ele, şi care este acum o parte a altui stat.

Mai mult decât atât, nici cei care atacau, nici cei ce se apărau de invazie, nu erau încă băștinași cu adevărat, ci făceau parte din generaţiile de normanzi (practic năvălitorii vikingi) care au cucerit nordul Franţei şi Anglia sub Wilhelm Cuceritorul şi au preluat galo-romanica drept limbă oficială, dar în genele lor, cel puţin în al aristocraţiei dominante, era încă mai mult sânge scandinav decât francez sau englez propriu-zis. Din această îmbârligare dinastică şi din faptul că la acea vreme nici nu exista încă ideea filosofică de naţiune, nimeni nu era cu adevărat mai îndreptăţit să dețină un anumit teritoriu, oricum, niciunul dintre regii şi nobilii care conduceau campaniile războinice.

Bernard Cornwell, de altfel, mereu fidel exactităţii construcţiei istorice, nici nu înclină vreo clipă obiectivitatea cu care narează spre o parte sau alta. Toţi sunt la fel de onorabili, ori lipsiți de onoare, jefuitori, violatori, sadici, nemiloşi, generoşi, de treabă sau inumani, în funcţie de calitatea fiecărui individ dintr-o armie şi nu de corectitudinea luptei dusă de vreo armată, în totalitatea sa.

   Thomas locuieşte într-un mic sat de coastă din sudul Angliei, unde se antrenează, împotriva voinţei tatălui său, să tragă cu arcul, aşa cum făceau mai toţi adolescenții englezi şi galezi de condiţie joasă, în aşa fel încât la maturitate ajungeau ei înșiși cea mai periculoasă armă a trupelor regale din acele vremuri de victorii în şir ale regalitații englezeşti. Tatăl lui este un preot misterios, despre trecutul căruia nici băiatul nu ştie prea multe, cu posibile origini nobile, cu educaţie aleasă, venit nu se ştie de unde şi vorbind franceza cuceritorilor normanzi, pe lângă latina bisericească. În pofida excentricităţii sale, se bucură de preţuirea întregii comunităţi locale şi Thomas pare că se va supune şi el voinţei părinteşti şi-i va urma calea spre preoţie, studiind deja primul semestru la Oxford, dar fără să renunţe nicio clipă la pasiunea lui pentru arc, pe care o moştenise de la bunicul din partea mamei.

  Însă, într-o dimineaţă de Paşte a anului 1342 când sătenii se pregăteau pentru ritualurile Sărbătorii, Hooktonul este atacat de o corabie franceză pirat, cu scopul principal de a  se fura relicva sfântă adusă de Părintele Ralph şi adăpostită în bisericuţa locală. O lance veche găsită în Ţara Sfântă de cruciaţi, ce se crede a fi lancea cu care Sfântul Gheorghe a ucis balaurul, deținătoare de puteri miraculoase, dar și apărată de un blestem.

Iniţiatorul aceste expediţii de jaf este fiul fratelui celui care acum e cunoscut ca preotul Ralph, un cavaler din aceeaşi familie nobiliară de peste mări.
Scăpat de masacrul abătut asupra sătenilor, datorită talentului mânuirii arcului, Thomas întrevede pentru prima oară trecutul enigmatic al părintelui său.
Pe el îl găseşte însă, străpuns de sabie în biserică, muribund, şi-i vegheză trecerea în nefiinţă, promiţându-i că va recupera lancea furată şi o va aduce înapoi.

Totuşi, tatăl lui se stinge înainte de a dezvălui prea multe indicii despre ruda sa ucigaşă, astfel că drumul lui Thomas până la a se înscrie măcar pe traseul înfăptuirii dreptăţii, se anunţă destul de dificil.

   Îl regăsim pe flăcău peste trei ani în nordul Bretaniei, sub numele Thomas de Hookton, prădând regiunea şi participând la asedii, încadrat în trupele de arcaşi ale contelui de Northampton, sub conducerea carismaticului căpitan Will Skeat. Timpul a trecut peste promisiunile băiatului şi numai câte o remarcă rememorator-mustrătoare a părintelui Hobbe, preotul companiei, îi mai aminteşte de făgăduielile făcute tatălui său şi Bisericii.

Viaţa tânărului a intrat într-o rutină cinică a luptelor, jafurilor şi căutării de pradă, care caracteriza acei ani de hărţuieli ai războiului. Totuşi, scopul iniţial care l-a adus în Franţa va fi resuscitat dramatic de o serie de revelații şi noi jurăminte făcute în condiţii limită, tocmai în clipele când i se părea că are parte de cea mai victorioasă perioadă a carierei lui militare, odată cucerit oraşul La Roche-Derrien, datorită sugestiilor sale.

   Conflictul în care intră cu un mare cavaler arogant şi implicarea într-o relaţie aproape romantică cu o nobilă bretonă puternică şi fragilă totodată, îl vor duce pe căi şi prin încercări de neimaginat pentru băiatul din Hookton care era odată.

   Titlul primului volum, Harlequin, asociat în imaginarul colectiv modern mai degrabă cu romantismul unei serii de cărţi şi de filme sau cu arlechinul şi masca sa în roşu şi negru, vine din două surse. Harlequin îşi spune nepotul/vărul ucigaş misterios când conduce atacul pirateresc, dar hellequini, vor fi porecliţi şi călăreţii blestemaţi ai lui Will Skeat care jefuiesc Bretania, de către francezi, cuvânt cu aceeaşi semnificaţie în mai multe limbi: emisari din armata diavolului, care se spune că au cutreierat lumea pentru a izgoni sufletele damnate în iad.

   În volumul doi, Vagabond, Thomas este purtat înspre casă de dorința de a descoperi mai multe despre tatăl lui sau Graal, asistând la înfruntarea din nordul Angliei dintre englezi și scoțieini. Se întoarce iarăși în Franța, doar pentru a se trezi într-un conflinct și mai sângeros, dublat de pericolul reprezentat de cei care se opun din interese proprii îndeplinirii misiunii sale de suflet.

   Volumul trei, Eretic, începe cu semnarea unei păci temporare, obținute după ce englezii capturează Calais, dar aduce un final apoteotic în războiul personal a lui Thomas de Hookton cu principalul lui inamic, vărul său, căruia în timp i-a aflat numele ascuns de sinistra poreclă: Guy Vexille, însuși chipul răului într-un regat care a devenit un ținut al măcelului.

   Un mediu în care Graal-ul, ca simbol al bunăvoinței divine, este mai necesar decât oriunde.

   Pentru prima oară am întâlnit în beletristica istorică militaristă, accentul pus pe importanța arcului într-o ciocnire armată. Nobilii cavaleri luptă în armuri strălucitoare cu tactici de turnir, cel puțin în prima parte a Războiului de 100 de ani, dar victoriile au fost asigurate de oamenii de rând ai armatei engleze. Arcaşii teribili, ce se antrenau cu celebrul arc lung englez longbow (ajungând și la 2 metri) din copilărie, respectând prevederi legale emise special în regat, până ajungeau la o îndemânare desăvârşită, aproape instinctuală, trimiţând săgeţi cu o forţă de penetrare incredibilă, una după alta, înainte ca măcar cea anterioară să îşi atingă ţinta.

   Bernard Cornwell descrie luptele şi bătăliile medievale într-o manieră atât de precisă şi detaliată, încât îţi creează impresia că ești martor ocular la evenimente. Un spectator implicat care ajunge nu numai să vizualizeze coliziunea cavalerilor, să audă vâjâitul săgeţilor şi urletele bărbaţilor în încleştare, dar şi să perceapă senzaţiile învingătorilor şi înfrânţilor, deopotrivă.

 Seria În căutarea Graalului, inițial concepută ca o trilogie, este alcătuită din volumele:

Harlequin

Vagabond

Eretic

lor li s-a mai adăugat și

1356 – evenimentele din acest roman au loc la un deceniu distanță de cele din trilogia originală, el nefiind încă tradus în limba română

Puteți comanda cărțile lui Bernard Cornwell pe site-ul librariei online Libris la cel mai fain preț.