O revoltată în Rusia bolșevică

Evghenia Iaroslavskaia-Markon

 

Editura Corint
Colecția Corint Istorie
Anul apariției: 2018
Traducere: Anca Irina Ionescu
Număr de pagini: 144

 

   Revoluția rusă rămâne mereu un subiect fascinant, cu nebunia ei generalizată care a cuprins mulțimile tălăzuitoare de cetățeni ai bolnavului imperiu întins pe două continente. O stare febrilă, motivată de diferite teorii și năzuințe extrem de diverse, a molipsit colectivități imense, ce s-au grupat fiecare în jurul a câte unei idei de refacere a societății pe alte baze decât cele de până atunci, dar care, de multe ori, se aflau în contradicție. Toți ne-am obișnuit cu imaginea duală a albilor (sprijinitori ai monarhiei țariste) și a roșiilor (revoluționarii leniniști), însă nuanțele, în starea incipientă a schimbării de regim, au fost de fapt mult mai multe.

Numai la stânga marxistă, pe lângă bolșevici (denumire ce în rusă vine de la majoritate), existau, evident, și menșevicii (minoritarii). Dar câte alte genuri de revoluționari nu mai erau! De la socialiștii moderați, unii proveniți chiar din nobilimea iluminată, până la adepții extremiști ai libertății totale, anarhiștii.

Exact despre destinul unei anarhiste, este această autobiografie-document, pe care Colecția Corint Istorie o oferă cititorilor săi.

Dar să o definești pe Evghenia Iaroslavskaia-Markon numai prin prisma gândirii ei politice, e prea puțin, tot așa cum ar fi prea puțin să spui despre istorisirea pe care a lăsat-o în urmă, doar că este un jurnal intim scris sub presiunea unei anchete oficiale în desfășurare.

Cuvintele ei, transmise publicului peste timp, sunt ultimul strigăt de sfidare al unei iubitoare de libertate întemnițate și încearcă să închidă ca într-o sticluță aruncată în mare, esența a ceea ce naufragiata a fost, înainte ca furtuna să-i ia tot ce-a avut.

   Evghenia Markon (1902-1931) provenea dintr-o familie de intelectuali evrei din Sankt-Petersburg. Fire poetică și idealistă, în timpul Revoluției Ruse, a îmbrățișat cauza proletariatului, dar cu cât societatea se satabiliza post-revoluționar, teoriile ei despre libertatea neîngrădită intrau în conflict cu statalitatea dictatorială și cenzura oficială.

Își găsește marea dragoste în persoana poetului anarhist Aleksandr Iaroslavski, cu care se căsătorește și duc împreună o viață militantă și nomadă de conferințe itinerante pe teme literare și antireligioase, susținute inclusiv în cadrul exilului anti-bolșevic rusesc din Occident, în principal anarhist. La un moment dat, deviațiile lor propagandistice devin inacceptabile pentru doctrina de Stat și bărbatul este arestat.

E perioada în care Evghenia descoperă lumea marginală a marilor orașe rusești, abandonându-se aproape cu voluptate universului sărăcimii, al cerșetorilor, borfașilor, al prostituatelor și al interlopilor, pe care ea-i considera singurii revoluționari eterni, pentru că toți aceia care au condus o revoluție devin odată cu victoria ei, chiar tagma asupritoare împotriva căreia trebuie iarăși să te revolți.

Activitățile sale tot mai ilegale și obsesia de a-și elibera soțul o duc din arestare în arestare până în insulele Solovețki din Marea Albă, unde se află unul dintre primele lagăre de muncă din Gulag.

   Autobiografia mea, manuscris de aproximativ 30 de pagini, datat 3 februarie 1931, a fost descoperit intact în 1996 în arhivele FSB (fostul KGB) din Arhanghelsk de către Irina Flige și cules pentru publicare de Olivier Rolin. Scris cu patru luni și jumătate înainte de executarea autoarei, acest adevărat document istoric este o mărturie unică despre primele lagăre de muncă din URSS, și este însoțit în forma prezentată nouă, de foarte multe note de subsol explicative.

„Idealistă, extremistă și anarhistă, Evghenia Iaroslavskaia-Markon a avut un destin la înălțimea tragică a epocii sale. Acuzată de «propaganda antisovietică», a fost închisă și executată în 1931 în lagărul de muncă din insulele Solovețki, o parte a vastului «Arhipelag Gulag» (cum l-a denumit Soljenițîn) care se va întinde încet, încet de la un capăt la altul al Uniunii Sovietice. Confesiunea, scrisă chiar înainte ca autoarea să fie executată la vârsta de 29 de ani, a fost descoperită în arhivele FSB în anul 1996.” Le Devoir

 „Nu e nici scenariu de film, nici ficțiune literară, e o poveste adevărată, reconstituită cu minuție în arhivele rusești. Cartea de față prezintă documentul autobiografic redactat de protagonistă, dimpreună cu o întreagă documentație de arhivă care i s-a alăturat spre completare. O veți citi însă ca pe un roman, iar la sfârșitul lecturii nu veți reuși să o uitați prea curând.” Alina Pavelescu

   Cartea – de fapt declarația de la interogatoriu, pentru că, se pare, Evghenia a refuzat să răspundă la întrebări altfel decât printr-o mărturisire scrisă liber – are sinceritatea disperării senine a cuiva care nu mai are nimic de pierdut, dar vrea să lase o ultimă urmă a existenței sale, nefalsificată de interpretări.

„Vă avertizez: nu vă mirați și nu vă tulburați de sinceritatea mea. În general, sunt convinsă că sinceritatea este întotdeauna în avantajul omului, deoarece, indiferent de cât de negre ar fi faptele și gândurile lui, sunt totuși mult mai luminoase decât ceea ce presupun despre ele cei din jur…”

   O revoltată în Rusia bolșevică lasă aceeași senzație dureros de tulburătoare ca impresionanta poveste din Jurnalul Annei Frank sau neterminatul roman Suita franceză al lui Irène Némirovsky, cu autoarele lor ucise curând după ce și-au așternut gândurile atât de vii pe hârtie, de grozăvia celuilalt flagel al secolului trecut, hitlerismul.

Dacă însă vreți să aprofundați exact același subiect, filtrat printr-o altă viziune, tot feminină și personalizată, dar americană, va recomand cartea Dispărută în Moscova de Marguerite Harrison, apărută în aceeași colecție de istorie a Editurii Corint.

Puteți achiziționa O revoltată în Rusia bolșevică, publicată în excelenta colecție Corint Istorie, direct pe site-ul Editurii Corint.