“L-am văzut pe Steelheart sângerând.
Și am de gând să-l văd sângerând din nou.”

Steelheart

prima carte din seria Răzbunătorii

             de Brandon Sanderson

 

Grupul Editorial Art
Colecția: YoungArt
Anul apariției: 2016
Traducere: Laura Ciobanu
Număr de pagini: 448
Achiziționabilă pe Cartepedia.ro

 

   Fără să fiu cel mai mare fan al filmelor cu super-eroi, le văd cam pe toate și le apreciez efectele speciale, dar greu mă entuziasmez la vreunul. Și-atunci, mai mult din motive ciudate – fiindcă a vorbit Sebastian Stan românește în el – de exemplu. Așa că, atunci când am aflat că unul dintre scriitorii mei preferați de fantasy, Brandon Sanderson, s-a apucat să publice un ciclu de romane cu super-eroi, am fost destul de sceptic. Voiam să îl citesc, pentru că, na, e Sanderson, dar nu mă așteptam să îmi placă la fel de mult ca alte serii ale lui.

Când am să mă învăț minte să nu subestimez niciodată un Mare Maestru?

Genialul scriitor (deși nu e din mainstream, chiar nu o să evit asemenea epitete – se impun) ia subgenul, îl stoarce de orice clișeu și-l întoarce pe partea cealaltă, înainte de a ni-l oferi proaspăt și original, cum e tot ceea ce publică el.

   În Steelheart, echivalenții lui Superman, Batman sau Spiderman nu sunt deloc niște personaje pozitive ce vor binele omenirii, ci devin toți niște asupritori ticăloși, de cum își dobândesc însușirile speciale. Puterea corupe și puterea absolută corupe absolut – spune butada cea plină de adevăr. Atunci super-puterea absolută corupe super-absolut – și nu e mult mai probabil ca super-eroii să fie niște dictatori abuzivi, cum nu a mai văzut umanitatea, decât protectorii idealiști ai ei?

Astfel, odată premisele inversate, ce te irita la superhero-ii comics-urilor, că le e prea ușor să facă orice și că nu sunt niciodată cu adevărat în pericol, ajung aici avantaje detestabile ale personajelor negative – ale villain-ilor, care sunt infinit mai greu de înfrânt decât în orice alt univers imaginar, crescând provocarea până spre imposibil.

   Nu se știe exact natura fenomenului care a oferit unor locuitori ai planetei aceste puteri și dacă entitatea, corpul ceresc sau ce o fi ceea ce a parcat arzând pe orbita Pământului i-a ales intenționat pe unii indivizi foarte răi pentru a fi ridicați la rangul de paranormali sau astfel s-a manifestat în cazul tuturor natura lor umană, în noua postură, cert e că pe Terra a apărut brusc o categorie de ființe superioare malefice, cu uluitoare calități supranaturale, care au fost denumite de cetățenii normali, îngroziți, Epici.

“Mulți spun că nu poți să deosebești un Epic de un om oarecare până nu începe să-și folosească puterile, dar se înșeală. Epicii au o postură diferită. Emană încredere și o subtilă mulțumire de sine. Întotdeauna m-am priceput să-i deosebesc.”

Nu toți au același grad de indestructibilitate, deși toți sunt la fel de egoiști și nemiloși. Unii dintre Epici au puteri mai mari, alții mai mititele, unii pot fi uciși cu un pic de efort, alții par invincibili. Iar cei foarte dotați îi supun unicei lor voințe, atât pe oameni, cât și pe Epicii mai neînsemnați aflați în zona lor de acțiune.

Dar și când ești omnipotent, trebuie să lași societatea din jur să funcționeze în vreun fel, dacă vrei să îți satisfaci poftele încă umane pe care le ai. După o luptă disperată și fără șanse, forțele guvernamentale predau pe rând orașe și ținuturi și se renunță la orice idee de a aplica legea creaturilor aproape zeificate.

   În zona orașului Chicago, își impune vrerea un Epic extraordinar de puternic, numit Steelheart. Devine un obicei general răspândit printre noii stăpâni ai lumii de a-și lua astfel de titulaturi flamboaiante, el putând avea și motivații provenite din necesitatea de a ascunde trecutul personajelor din spatele poreclei. Pentru că fiecare dintre Epici, chiar și cei mai înzestrați, au slăbiciuni. Ceva care le anulează puterile, ceva ce-i transformă momentan în persoane obișnuite. Vulnerabilități foarte diverse, venite odată cu mega-însușirile (în genul kryptonitei ce-l afectează pe Superman), dar mai particularizate și mai intime, cumva. Astfel încât orice secretizare a istoriei proprii devine importantă, pentru a nu se lasă indicii inamicilor.

Nu că ar mai fi rămas mulți inamici, în afara celor repoziționați de rivalitățiile dintre Epici. Doar o ultimă grupare de indivizi rebeli mai ține steagul umanității sus. Partizani care ucid “semizeii” cărora reușesc să le găsească slăbiciunile, prin acțiuni fulger executate în regim de lovește și dispari.

   Metropola Chicago a intrat sub voința dictatorială a lui Steelheart în urmă cu zece ani, când începe povestea post-prolog a romanului. În prolog am avut parte chiar de scena Anexării orașului, când, în timpul înfruntării dintr-o instituție bancară, cu un Epic mai mic ce nu își cunoștea încă locul, tatăl naiv și idealist al unui puști de 8 ani – David Charleston, îl rănește accidental pe super-anti-erou.

Copilul îl vede sângerand pe Steelheart, îi înregistrează vulnerabilitatea și are norocul să supraviețuiască ascuns într-un seif, distrugerii sistematice a clădirii în care se aflau și neantizării tuturor martorilor la eveniment. Pentru că Epicul nu ar permite niciodată să se afle că poate fi rănit.

“Mintea mea deținea un indiciu despre felul în care poate fi ucis Steelheart. Ceva legat de bancă, de împrejurări, de pistol sau chiar de tata a reușit să-i contracareze invulnerabilitatea. Mulți dintre voi știți probabil despre cicatricea de pe obrazul lui Steelheart. Ei bine, din câte știu, eu sunt singura persoană care are idee cum anume a căpătat-o.
L-am văzut pe Steelheart sângerând.
Și am de gând să-l văd sângerând din nou.”

   A trecut timpul și băiețelul a crescut, muncind într-o fabrică de arme alături de alți orfani. O perioadă pe care el o simte mai puțin apăsătoare decât ne-am aștepta, cu acel optimism al puștilor care-i face să-și trăiască vioi copilăria în orice condiții. Totuși sechelele au rămas, după moartea tatălui. Și s-au transformat într-o obsesie răzbunătoare, care-l determină să strângă ca un detectiv informații despre fiecare dintre Epici și mai ales despre cel pe care îl urăște cel mai tare dintre toți: Steelheart.

La 18 ani este dat afară din orfelinatul-fabrică și singurul gând al tânărului este de a se alătura Răzbunătorilor. Ultimului braț letal al omenirii, care mai are curajul să se ridice împotriva dominației Epice.

   Prezentul romanului începe, propriu-zis, când David încearcă să sprijine o acțiune a partizanilor de asasinare a unui precog, un Epic care poate prevedea viitorul atunci când e în pericol. Speră ca acțiunea să fie încununată de succes, ca Răzbunătorii să-i aprecieze intervenția și ca fata frumoasă folosită drept momeală în atentat să devină tovarășa lui de luptă.

Pentru că oricât de sumbră ar fi atmosfera distopică instaurată de Steelheart, care a transformat Chicago-ul (acum Newcago) în oțel, de la fiecare stradă sau bloc, la fiecare fir de iarbă sau stâlp de înaltă tensiune, și l-a cufundat într-un întuneric cavernos, luminat doar de felinare, David își păstrează spiritul tonic și felul amuzant de a gândi al flăcăului de abia ieșit din adolescență. Iată cum percepe prima lui întâlnire cu “răzbunătoarea” Megan:

“Femeia nu părea să fie înarmată, deși n-aveam cum să știu sigur. Rochia îi dezvăluia curbele voluptoase. Poate că avea un pistol prins pe coapsă? Am examinat-o mai atent când a pătruns într-o nouă băltoacă de lumină, deși m-am pomenit mai degrabă uitându-mă la ea decât căutând arme. Era splendidă. Ochi strălucitori, buze roșii, păr auriu. Și decolteul ăla adânc…

M-am scuturat. “Idiotule”, mi-am zis, “Ești aici cu un scop. Femeile și scopurile sunt chestii care nu se prea împacă.”

Dar până și un preot orb în vârstă de nouăzeci de ani s-ar fi oprit s-o privească pe femeia asta. Dacă n-ar fi fost orb, vreau să zic.”

   Eroii adevărați ajung oamenii obișnuiți, care-și sporesc cât pot capacitățile de ripostă cu tehnologie futuristă dezvoltată de ei, iar ticăloșii pe care vrei din tot sufletul să-i vezi înfrânți sunt mutanții supradotați. Prin strategii inteligente, răbdare în a alcătui planuri și spirit de sacrificiu, Răzbunătorii, odată ce-l integrează între ei pe David, devin o amenințare nu doar pentru Epicii mici și medii, ca până atunci, ci și pentru cei ce se credeau invincibili.

   Steelheart, prima carte dintr-o trilogie, este un șuvoi meandric de metal topit curgând spectaculos, rapid și cu devieri surprinzătoare. Are protagoniști charismatici, are dramă, aventură, patos, obsesii răzbunătoare și toată gama de emoții cardiopatice date de o confruntare cu adevărat epopeică.

Nu-i găsesc termen de comparație decât tot într-un roman al lui Brandon Sanderson, Ultimul Imperiu, unde o gașcă la fel de pestriță și simpatică de camarazi de arme înfruntă cu la fel de puține șanse o ființă atotputernică, aproape divină, pe Lordul Legiuitor. Poate un pic și în Arena 13 a lui Joseph Delaney, deși monstrul lui este mai puțin uman.

Titlurile romanelor ce alcătuiesc seria The Reckoners / Răzbunătorii sunt :

Steelheart (2013) / Steelheart (2016)
Firefight (2015)
Calamity (2016)

Steelheart și alte cărți ale lui Brandon Sanderson pot fi comandate pe site-ul  librăriei online Cartepedia.