„Orice mutare reprezintă o aventură.”

Prietenii dreptății

           de Marina Costa

 

Editura Astralis
Anul apariției: 2018
Număr de pagini: 304 (volumul1) + 272 (volumul 2)

 

   Există cărți ce au capacitatea de a ne transpune total în alte locuri și alte vremuri, printr-o abundență de detalii întrepătrunse care reușesc să recreeze o atmosferă, un mediu, o epocă. Însă pentru a menține magia lumii înfiripate în jurul cititorilor, este nevoie totdeauna și de o poveste care să captiveze cu continuitate. Altfel, încet-încet, vraja se destramă și tot efortul descriptiv nu rămâne în memorie decât drept un scurt miraj, o Fata Morgana ale cărei întrupări n-au apucat să se stabilizeze.

   Prietenii dreptății, romanul scriitoarei Marina Costa, este un astfel de portal confecționat dual ce se deschide înspre o lume captivantă, populată cu personaje interesante. Forța sa de transpunere este fantastică, izvorând din documentare istorico-geografică desăvârșită și o imaginație vivace, capabilă să ramifice istorii de viață într-o rețea de fire narative fluide, separându-se temporar, doar pentru a se uni iar, învolburat, în aceeași matcă.

Fiind al treilea titlu publicat de autoare, se simte scriitura sigură și experimentată, însă combinată cu o candoare, o sinceritate tipică jurnalelor de adolescență, datorată destinului special al manuscrisului, care a fost conceput într-o primă formă în 1985, revizuit în 2007, ajungând la varianta finală în 2017. Trebuie spus că această traiectorie temporală s-a dovedit foarte benefică, ea contribuind la surprinderea în poveste a felului genuin de gândire al protagonistei, ce trece dinspre adolescența unei fete de 13 ani jumate’, spre maturizarea vieții adulte. De multe ori amintirile nu sunt suficiente pentru ca scriitori dintre cei mai grozavi să fie în stare să-și reconstituie credibil vârsta adolescentină, dar atunci când există niște însemnări din acel moment, se simte imediat un mare plus în eliminarea oricărei falsități caracteriale, date de tentația de-a modifica personajul pe baza valorilor și a gândirii autorului, din prezent.

   Emilia Roșu / Emily Reid – prin americanizare – este o copilă din România, care după ce își pierde părinții, ajunge să fie crescută de mătușa și unchiul ei în Texas. Începutul cărții o surprinde însă la o a doua mutare, când educată deja în cultura americană, se stabilește împreună cu noua familie în Arizona. Mai precis, într-un orășel din apropierea graniței cu Mexicul, fapt ce o face pe fată să viseze anticipativ la toate aventurile și atracțiile Vestului Sălbatic.

Realitatea este însă dezamăgitoare. Cartierul de blocuri pipernicite în care se instalează, fiind mai degrabă unul al locuințelor din suburbii, despărțite de-un bulevard și o cale ferată, decât unul al cowboy-ilor cu lasou, al mustangilor și al spațiilor semideșertice nemărginite.

   Emilia este foarte adaptabilă, prietenoasă și are talentul de a mobiliza în jurul său energiile altora, astfel încât, nu numai că reușește să își facă repede amici, dar chiar ajunge un fel de guru neîncoronat al copiilor din vecini, fiind acceptată până și într-o bandă de cartier, intitulată dătător de fiori, Jaguarii, după numele asociației secrete a războinicilor navajo. Asta chiar dacă puștii de pe Yukon Street nu erau nici ei mari aventurieri, motivele principale de primire în gașcă a noii membre fiind că, deși Em e fată, știe să joace fotbal, citește cărți western și pare dornică să participe la acțiunile grupului.

„Ca și în patria mea, aveam performanțe destul de inegale: mediocre la ce nu mi se potrivea și mult peste medie la materiile preferate. Frecventam și un cenaclu literar, care scotea lunar o revistă a școlii.

Sâmbăta și duminica dădeam o mână de ajutor la magazinul din colț, să adun bani de buzunar, să nu trebuiască să-i cer unchiului de-un suc, de-un film sau de o excursie cu clasa. Îmi plăcea să nu ratez niciuna dintre excursiile care îmi dezvăluiau noi fațete ale ținutului în care locuiam, plin de parcuri naționale, rezervații indiene, ruine spaniole și frumuseți naturale. Puținul timp liber care îmi rămânea îl dedicam “Jaguarilor” la sfârșitul săptămânii și fetelor de pe Canada Street în zilele de școală.”

   Mereu gata să extragă frumusețe din tot ce o înconjoară, Emilia ajunge să fie fascinată de magnetismul culturii exotice mexicane. Acesta este accentuat de istoria orășelului în care s-a stabilit, ce era odată aceeași localitate cu o altă parte a sa, secționată prin retrasarea hotarului și rămasă în Mexic. Ambele au numele de Nogales. Heroica Nogales, bucata din Mexic și Nogales, Arizona, cea din Statele Unite. Rude de sânge au fost despărțite de reconturarea graniței, dar relațiile dintre ele s-au păstrat și influențele culturale între cele două țări au crescut astfel foarte mult.

Luând contact cu tinerii hispanici din Nogalesul american, Emilia vede primele licăriri ale materializării fanteziilor sale livresco-filmografice despre un univers al aventurii și-al splendorii exotice.

   Deși extrem de greu pentru orice gringo să se apropie de găștile exclusiviste de adolescenți cu origini mexicane, care au apărut tocmai ca o contrareacție la respingerea disprețuitoare a lor de către americanii WASP, Em, folosindu-se de cunoștințele sale de limbă spaniolă și de originea europeană ce nu o marchează drept o tipică gringa, reușește să le câștige încrederea și să fie primită în lumea lor, aproape ca una dintre ei.

Aici va descoperi cu încântare serenadele interpretate de mariachi, poezia unor tradiții pe care le știa numai din cărți sau filme, emoțiile și spectaculozitatea luptelor dintre toreadori și tauri, în coridele atât de controversate.

Dar mai presus de toate, va înfiripa o relație sentimentală tot mai intensă cu José, unul dintre tinerii aspiranți la a deveni mariachi, alături de care va ajunge să se se maturizeze, trecând împreună prin clipe fericite, dar și experiențe dramatice.

   Marele moment de cotitură apare atunci când, deși logodită mai mult sau mai puțin oficial cu iubitul ei, Emilia hotărăște să se întoarcă în România, pentru a-și începe studiile universitare. Fiindcă dincolo de adaptarea ei atât de reușită în diferitele medii și culturi străine, sufletul sensibil i-a tânjit mereu după senzația de acasă și tot ceea ce o definește.

„Câteodată, mă gândeam dacă n-ar fi fost mai bine să rămân, însă îmi răspundeam repede “Nu!”. Venisem în Statele Unite silită de împrejurări. Jurasem să mă întorc cândva acasă. Acolo era rostul meu. Credeam că toate se întâmplă în viața omului cu un scop anume. Misiunea pentru care fusese scrisă Arizona în soarta mea o îndeplinisem, lăsând întipărite în multe inimi ideile mele, „revoluționare”: pace pe Yukon Street; tineri care și-au păstrat drumul drept, chiar dacă a fost presărat cu ispite; bună înțelegere între ei și mexicani; câteva articole incendiare prin revista școlii.”

   Vor fi de ajuns dragostea și durerea iubitului fetei, pentru a o reține într-un loc unde nu mai vrea să zăbovească, se vor despărți sau vor adopta soluția schimbării vieții lui, în funcție de a ei?

   Prietenii dreptății este un roman al iubirii și pasiunii în aceeași măsură în care este o saga familială, o monografie a unei localități multiculturale, o istorisire cu bande de cartier sau descrierea maturizării unei tinere fete dezrădăcinate.

Dacă ar fi ecranizat, ar ieși un film perfect de familie. Dar cum în domeniul literar nu e aplicabilă categorisirea asta, pentru că e mai greu să citești împreună cu toată familia aceeași carte, rămâne o poveste minunată ce poate fi descoperită cu mare curiozitate de copii, cu pasiune de adolescenți și cu duioșie nostalgică de părinți, bunici și orice altă specie de adulți.

Legătura cu protagoniștii săi se face instantaneu și la un nivel extrem de profund. Urmărești cu emoție soarta fiecărei fete și a fiecărui băiat care alcătuiesc galeria de personaje, iar despărțirea bruscă de oricare dintre ei devine aproape traumatizantă.

La nivel de esență filosofică poate fi perceput ca o meditație asupra adaptabilității ființei umane, a cât din noi înșine reprezintă baștina, locul de origine, cultura națională echivalată cu dragostea părintească.

   Un roman original din toate punctele de vedere, a cărui poveste de dragoste impresionează și-a cărui scenografie cucerește prin revărsarea de exotism și multiculturalitate pitorească.

 

 

Cartea Prietenii dreptății poate fi achiziționată și online.