“Niciun lucru de valoare nu se obține repede”

Împăratul

La porțile Romei

               de Conn Iggulden

 

Editura RAO
Data publicării: 2009
Categoria: Literatură contemporană
Titlul original: Emperor. The Gates of Rome
Traducere: Alina Stan și Oana Donțu
Număr de pagini: 416

 

   Roma antică. Cetatea care absoarbe esențe din toate culturile meditaraneene de până la nașterea sa. Oraș al splendorii și-al decadenței, al gloriei și-al disperării supreme. Maiestuoasă cuceritoare a nenumărate popoare, mereu nutrindu-și măreția cu sânge.

Dacă v-a fost dor de o descindere în universul antichității romane, înainte ca Republica să se transforme în Imperiu, Împăratul. La porțile Romei e cartea pe care o căutați.

   Am citit romanul ăsta întâia oară cu o minte mai adolescentină și am rămas profund impresionat de el, de serie în general, pentru că La porțile Romei este primul volum al ciclului Împăratul.
Când l-am zărit în oferta promoțională Libris, mi s-a făcut o poftă teribilă să retrăiesc senzațiile acelei lecturi perfecte – descriind atât de captivant copilăria și tinerețea celui care va deveni marele Cezar.
În mod straniu, nu aveam în biblioteca personală decât volumul doi, Împăratul. Moartea Regilor, apărut ca și primul la editura RAO (sper să urmeze cândva și celelalte), așa că m-am repezit febril să-l achiziționez până nu dispare definitiv, cum s-a mai întâmplat cu alte titluri de deschidere ale unor excelente serii publicate de RAO.

   Recitirea a fost și n-a fost ce m-am așteptat. Am savurat la fel de mult partea de aventură, chiar dacă rețineam unele rezolvări ale palpitantelor conflicte dezvoltate în carte, însă între timp am acumulat suficiente cunoștințe istorice pentru a identifica micile petice neconvingătoare din urzeala tapiseriei care asigură fundalul istoric. Chiar foarte mici, minuscule, oricum, înainte mi se părea că și învăț chestii citind ficțiunea lui Iggulden, acum însă m-am mulțumit cu un foarte bun scenariu de acțiune și o reconstrucție bine documentată a lumii antice.

N-are rost să scot în evidență naivitățile unor interpretări personale ale autorului sau poluările hollywoodiene de genul strângerii mâinii la încheietură între legionari (de ce consideră unii prea banal a da mâna clasic, cum o dăm și-acum? – gest provenit din negura timpurilor, când oamenii demonstrau astfel că nu-s înarmați). Pe ansamblu atmosfera este corectă și asta contează, fiindcă romanul se vrea înainte de toate, unul de acțiune, nu aspiră la rangul de operă istorică reconstitutivă, ca scrierile lui Bernard Cornwell, aduse nouă în același format de colecție al editurii RAO.
Cornwell este un ilustrator fanatic al faptelor reale, pe când Iggulden nu-i decât un pasionat de istorie ce profită de faptul că nu există aproape deloc informații despre anii de tinerețe ai lui Cezar, pentru a-i imagina el o biografie corelată vag cu evenimentele epocii. Ambii sunt însă la fel de buni în a descrie scene de luptă și bătălie.

   Frazarea în Împăratul. La porțile Romei este simplă, limpede, creionând precis personajele și faptele lor. Acțiunea e dinamică și intensă. Protagoniștii sunt urmăriți continuu, fără intercalări de fire epice deviante. Cred că un bun regizor nici n-ar avea nevoie de repunerea în pagină a unui scenariu, pentru a transforma cartea asta în film.

   Gaius Iulius Cezar este singurul băiat al unei familii nobiliare romane fără un statut social foarte înalt. Locuiește în vila de pe domeniul părintesc, situată puțin în afara orașului propriu-zis.

Tatăl lui, membru al Senatului, nu ajunge des pe-acasă, iar mama sa, odată o matroană încântătoare, suferă de-o boală psihică ce o cufundă tot mai des în crizele tipice manifestărilor ei.

Cel mai apropiat de Gaius este prietenul Marcus, orfan de tată, crescut aproape ca făcând parte din familie, de ai săi. Băieții se joacă, învață și se antrenează împreună, totuși diferențe de tratament se păstrează, și Marcus acumulează multe frustrări din situația ingrată în care se găsește și referirile prea puțin onorabile la soarta mamei sale, care ar fi ajuns femeie ușoară la Roma, după ce l-a părăsit.

Vor începe împreună și instruirea militară privată, de la vârstă încă fragedă fiind dați pe mâna fermă a unui fost gladiator feroce, Renius, care le va insufla disciplina și spiritul dârz, necesare oricărui bun soldat al Romei. Pregătirea lor va fi dură, spartană, alcătuită din efort susținut, nopți nedormite, pedepse sisifice și teste aproape ucigătoare. Rețeta perfectă, în opinia bătrânului gladiator, pentru formarea caracterului de războinic adevărat.

« – Faptul că țările lumii au căzut în mâinile Romei nu este un dar al zeilor. Și nici slăbiciunea triburilor străine nu este aceea care le împinge să cadă sub tăișul sabiei noastre. Este puterea noastră, mai mare decât orice alt lucru pe care ei îl pot aduce în luptă. Asta este cea mai însemnată tactică a romanilor. Înainte chiar de a ajunge pe câmpul de război, oamenii noștri vor fi invincibili în spirit și vor avea trupuri oțelite. Mai mult decât atât, vor fi dobândit o disciplină pe care armatele lumii se vor strădui zadarnic să o distrugă. Fiecare bărbat va ști că frații care luptă alături de el nu îl vor părăsi, stându-i alături până la moarte. Asta îl va face mai puternic decât orice asalt eroic, decât orice strigăte zadarnice ale triburilor sălbatice. Trăim pentru a lupta. Noi rămânem în picioare, și ei pier. »

   Aptitudinile și cunoștințele ostășești însușite de băieți vor fi încercate mai curând decât se așteptau, într-o sângeroasă revoltă generalizată a sclavilor.

   Foarte repede, copilăria devine pentru Gaius o amintire. În viitorul lui se prefigurează însăși destinul Romei. Două întâlniri marcându-i decisiv traseul sorții, cea cu ruda sa Marius, general învingător în multe campanii, politician curajos, leal, cu principii generoase pe care le vrea implementate spre binele Republicii, și cea cu încântătoarea Cornelia, pentru dragostea căreia este dispus să își asume orice risc.

În timp ce umbrele războiului civil între consulii Marius și Sulla se insinuează peste Cetatea Eternă, tânărul Gaius Iulius Cezar descoperă rivalitățile, intrigile și pasiunile care-i vor însoți întreaga viață, condamnându-l la faimă și nemurire.

   Separat de prietenul său fratern, Marcus se dedică trup și suflet carierei militare, dovendindu-se un ofițer competent și îndrăzneț. Autorul se joacă cu noi, nespecificând până înspre final numele de familie al lui Marcus. Sunt curios dacă o să-l ghiciți înaintea dezvăluirii. Există o variantă evidentă și una mai puțin evidentă, dar mai probabilă. Eu am ales-o pe cea evidentă, influențat și de filmul Rome – ce are o remarcabilă acuratețe istorică.

   Expediția literară în Roma reconstruită de Conn Iggulden este, în primul rând, una a aventurilor spectaculoase ce folosesc cetatea și epoca drept decor, dar nu lipsește din ea niciunul dintre elementele simbol sau șablon ale lumii antice. Avem tirani și revoluționari, stăpâni și sclavi, intrigi politice și pasiuni carnale dezlănțuite, mici înfruntări locale și războaie civile sau de cucerire, ce zguduie din temelii întreaga orânduire socială.

Roma însăși crește și se definește sub ochii noștri, odată cu maturizarea băiatului Gaius Iulius Cezar. O capitală tot mai strălucitoare și o republică tot mai slăbită, chiar și de poziționările celor care intenționează să o întărească.

Volumele ce alcătuiesc seria Emperor / Împăratul sunt:

The Gates of Rome (2003) / La porțile Romei (2009)

The Death of Kings (2004) / Moartea regilor (2011)

The Field of Swords (2004)

The Gods of War (2005)

The Blood of Gods (2013)

 

 

Puteți comanda romanul Împăratul. La porțile Romei, de Conn Iggulden, pe site-ul librariei online Libris