«…spațiul și timpul sunt același lucru…»

Trei ani în labirint

               de Jay Hosking

Editura RAO
Anul publicării: 2018
Titlul original: Three Years with the Rat
Traducere: Monica-Laura Cibotariu
Număr de pagini: 306

 

   Trei ani în labirint este romanul de debut al unui autor canadian provenit din lumea științei, care și-a încercat mai întâi talentul literar în proza scurtă, având deja câteva povestiri publicate în reviste și antologii. Genul pe care-l abordează este o combinație între thriller și science fiction, dar nu soiul de techno-thriller pe care te aștepți să-l vezi închegându-se de sub tastele unui savant, ci un SF psihologic, în concordanță cu particularitatea studiilor sale de specialist în neuroștiințe.

Structura poveștii este cea a unui puzzle multidimensional, care trebuie completat nu numai în spațiu, ci și în timp.

   După o perioadă fără prea mari realizări studențești sau profesionale, petrecută departe de casă, un tânăr al cărui nume rămâne neprecizat, fiind definit doar de relațiile cu celelalte personaje și de alinturile sau poreclele pe care acestea i le scornesc, se întoarce în orașul unde a crescut și unde locuiește sora sa mai mare, Grace.

Aceasta este o strălucită absolventă în psihofizică și lucrează alături de iubitul ei care o adoră și-i suportă foarte straniile capricii, într-un laborator de cercetare.

«Poate că Grace mi-a eclipsat toate realizările majore, dar ea era modelul meu, dovada că familia noastră era capabilă de măreţie, chiar dacă era o familie cu probleme.»

Problemele pe care frățiorul lui Grace i le știa din copilărie au cauze psiho-traumatice combinate cu atitudini părintești greșite și au dus în trecut la crizele de adolescentă rebelă ale fetei, iar acum par să se fi agravat înspre un fel de comportament obsesiv-compulsiv având ca subiect munca și reacții ostile exagerate, nemotivate rațional, în societate.

Totuși, pe lângă iubitul care-i este mereu un sprijin și are cel mai atent și grijuliu mod natural de a se purta – posibil, Grace are și o mică gașcă de prieteni leali ce-o susțin și care-l integrează rapid în mijlocul lor pe junele rătăcitor revenit acasă.

Una dintre ei, Nicole, devine iubita lui, înfiripata poveste de dragoste intrând și ea sub umbra acelorași sumbre atitudini familiale molipsitoare, care s-au transferat cumva înspre și între cei doi frați.

Din afară, pare o dragoste protectivă exagerată, cea a fratelui lui Grace pentru sora sa, ce ar deconcerta și irita orice iubită, iar faptul că tânărul alege muțenia de câte ori se încercă o comunicare clarificatoare de către Nicole, oricât de diplomatic ar fi abordat, nu le întărește deloc relația.

   Elementele sci-fi, dar parcă mai mult de realism magic decât genuin științifico-fantastice, intervin odată cu explicațiile pe care Grace le oferă despre activitatea care i-a absorbit toată atenția.

Experimentele ei au de-a face cu subiectivismul percepției, cu obiectivitatea absolută, cu solipsismul ce determină pe cel care-i adoptă filosofia să declame: toți existați doar în mintea mea, fiindcă doar eu sunt viu, iar voi sunteți numai proiecțiile mele mentale – atât de bine cunoscut fanilor SF din opera lui Philip K. Dick, ea însăși profund obsesivă.

«Presupun că ceea ce încercăm să facem e să cuantificăm o experiență subiectivă, a zis ea. În ultimă instanță, am vrea să facem asta în absența obiectivității.»

Au de-a face cu mobilitatea ființei umane în timp, ce ar trebui să fie la fel de fezabilă ca în spațiu, pentru că amândouă rezultă a fi același tip de dimensiuni:

«Imaginează-ți doar că ai putea fi “tu” – cel din trecut, prezent și viitor, în același timp, a zis ea.
Imaginează-ți că ai avea acces deplin. Imaginează-ți că ai ști ce urmează să se întâmple sau chiar dacă nu s-ar întâmpla așa cum știi, cel puțin vei fi pregătit pentru ce va urma. Lucrurile de care ai putea să-ți dai seama singur, conversațiile intelectuale, cât de repede ai putea învăța. Imaginează-ți cât de mult ți-ar ușura viața. »

   La un moment dat, Grace dispare.

Durerea resimțită de John, iubitul neconsolat, și de fratele ei tulburat se manifestă întrucâtva diferit, dar pe ambii îi aduce la marginea prăpastiei prin comportamentul autodistructiv în voia căruia se lasă.

John, fiind și coleg la laborator și cunoscându-i munca, merge aproape fetișistic, din aproape în aproape, pe urmele experiențelor lui Grace.

Până când dispare și el.

Lăsând în urmă drept indicii, doar un mesaj, o cutie mare de lemn cu oglinzi, capabilă să cuprindă un om, un carnețel albastru și pe șobolanul de laborator Buddy. Textul mesajului conținând dramatica frază: «Este singura cale de întoarcere pentru noi.»

Din acest moment, toată responsabilitatea rezolvării misterului disparițiilor rămâne pe umerii fratelui lui Grace, transformat de nevoie în detectiv.

   Acum,… închipuiți-vă că revelația asta vine din primele pagini ale cărții și că tot ceea ce am povestit eu și multe alte amănunte surprinzătoare sunt alambicate pe tot parcursul lecturii în culisări temporale alternative, aparent fără măcar a avea motivația unui flashback, ca aburii arderilor unor substanțe diferite, amestecându-se într-un comun front noros.

Parcă pentru a ilustra teoria lui Grace că timpul este aici și atunci, deodată.

   Ancheta aventuroasă, spațio-temporală, a fratelui determinat să-și găsească sora, chiar cu riscul rătăcirii de propria realitate, devine tot mai captivantă cu cât înaintezi în roman, și toate conceptele ți se clarifică pe parcurs.

Din punctul ăsta de vedere, cel al explicării raționale finale, acțiunea cărții e mai limpede până la sfârșit decât proiecțiile literare geniale ale lui Phlip K. Dick. Atmosfera ei aduce mult cu cea a romanelor lui Neil Gaiman, cu urban fantasy-ul lui aproape intrat în normalul cotidian, sau cu seria Magicienii, scrisă de Lev Grossman.

Partea de thriller conține suspans lansat în dozele potrivite să te mențină alert tot timpul rezolvării enigmei dramaticelor dispariții, ce par niște numere de magie sfârșite crunt.

Cel mai mult ajungi să îndrăgești un mic animal care nu are deloc pedigree de ființă adorabilă. Mai ales într-o variantă științifică de formulare a denumirii sale, în care nu i se spune nici cobai, nici șoricel, nici hamster, ci mereu șobolan.

 

Șobolănelul de laborator Buddy, fără de care povestea nu ar fi fost atât de interesantă.

 

 

Puteți achiziționa cartea online pe site-ul editurii RAO sau din librării.