Aurul maorilor

trilogia

Kauri

volumul 1

                 de Sarah Lark

 

Editura RAO
Anul publicării: 2018
Titlul original: Das Gold der Maori (2010)
Traducere: Graal Soft
Număr de pagini: 746

 

   Câteva impresii, pentru început comparative, despre un roman ce precis v-a atras atenția în librării prin titlul cu promisiuni exotice și frumusețea-i voluminoasă, de ediție hardcover RAO, având supracopertă velină peste copertă cartonată și propriul semn de carte – ca un cordon de mătase prins la un baldachin.

Poate în pofida așteptărilor, Aurul maorilor nu este tocmai un historical romance, deși pornește de la o intensă poveste de dragoste. Este mai degrabă un roman istoric realist de aventuri despre viața în colonii și modalitățile (voite sau nevoite) de a ajunge acolo, alcătuit ca un amestec dintre Papillon și Tai-Pan, stropit cu mult estrogen, pe lângă testosteronul care abundă natural în astfel de locuri ce tocmai încep a fi cucerite.

Dacă ați văzut filmul Departe, departe / Far and Away, rămas celebru și pentru că i-a unit sentimental pe Nicole Kidman și Tom Cruise, deja aveți un paralelism potrivit cu desfășurarea acțiunii în acceastă saga colonizatoare, totuși încă nimic fotografic despre ținuturile mult mai spectaculoase decât cele americane, în care e localizată. Pentru asta ar trebui să fi vizionat premiatul cu Oscar, Pianul / The Piano, ce imprimă în minte peisajul din atmosfera reprodusă de Sarah Lark când își transferă personajele peste mări, în Oceania.

Stilul de a istorisi al autoarei este însă undeva între al celor două pelicule, nu are nici optimismul amuzat al uneia, nici gravitatea poetică fatalistă a celeilalte, e de un realism în care naivitatea inconștientă a personajelor se combină cu îndrăzneala pionieratului din noua lor viață.

   Irlanda, 1846 – Doi tineri, Mary Kathleen O’Donnell, fiica unui croitor rural, angajată în conacul latifundiarului englez pe moșia căruia-i locuia familia și Michael Drury, flăcău localnic care pe ascuns se ocupă cu contrabanda de alcool și aprovizionarea distileriilor de whisky contrafăcut, încep o pasională poveste secretă de dragoste, ce nu ar fi fost privită cu ochi buni de părinții fetei. Tatăl și mama ei o vedeau mai degrabă măritată cu administratorul moșiei, în dorința lor de a-și asigura stabilitatea locuinței și mai multă hrană, în aceste timpuri grele.

   Pentru cunoscătorii de istorie, anul în care se petrece acțiunea, asociat cu regiunea geografică, dă fiori reci. Suntem chiar la începutul cataclismului agricol ce a determinat Marea Foamete și a ucis peste un milion de oameni, provocând acel val imens de migrație irlandeză, care în cea mai mare măsură a făcut ca și în ziua de azi să existe mai mulți etnici irlandezi în afara hotarelor propriei țări decât sunt în Irlanda.

Cauzele declanșării dezastrului au fost o ciupercă, mana cartofului, care a afectat monoculturile de cartofi ce asigurau principala hrană a localnicilor, și politica neinspirată britanică prin care s-au transferat puținele ajutoare centralizate către landlorzi, în ideea că ele vor ajunge indirect la toți țăranii de pe moșiile acestora.

   La început tinerii percep criza ca pe o neplăcere secundară, interesați numai unul de altul, dar situațiile extreme în care ea a împins societatea îi vor provoca și pe ei la gesturi extreme.

Activitățile ilegale ale lui Michael și sporirea riscurilor pe care și le asumă, din dorința de a face rost de bani pentru a emigra cu iubita în America, îl aduc pe acesta în închisoare, unde este condamnat la deportare în Tasmania (insulă din sudul Australiei, pe atunci numită încă Van Diemen’ s Land).

Mary Kathleen, rămasă însărcinată, fără niciun sprijin, doar cu promisiunea iubitului deținut că odată se va întoarce, cedează presiunilor părinților și se căsătorește cu Ian Coltrane, un negustor de cai pus pe înșelăciuni și înclinat spre violență. Singura ei consolare în acest mariaj nefericit e că și proaspătul soț dorește să se mute în Noua Zeelandă, un teritoriu încă puțin cunoscut, unde crede că ar putea să se îmbogățească. Kathleen știe despre acest ținut doar că este mult-mult mai aproape de coloniile penitenciare australiene, decât Irlanda.

Altă protagonistă a cărții, apărută ceva mai târziu este Lizzie Owens, fată orfană ajunsă prostituată în Londra la 16 ani, care e condamnată și deportată, la rândul ei, pentru că a furat pâine.

O figură ce nu poate rămâne neamintită este și aceea a unei tinere aristocrate britanice, Claire Edmunds, fiindcă ea asigură perspectiva educată, intelectuală, asupra colonizării. Căsătorită fără consimțământul părinților cu bărbatul pe care-l iubea, a renunțat la toate privilegiile de acasă și a ajuns dezmoștenită, dar împlinită sentimental, într-un ținut de la capătul lumii, unde se simte total neajutorată în privința oricăror îndeletniciri practice.

Toate personajele își împletesc destinele în colonii. Cel mai important fir epico-romantic de urmărit rămânând acela al îndrăgostiților pentru totdeauna Kathleen și Michael. Vor reuși ei să se reunească, așa cum și-au promis, și se mai pot iubi la fel de intens, după ce fiecare a trecut prin alte relații?

   Am dat peste cam multe păreri de cititoare care consideră că eroinele lui Sarah Lark nu sunt destul de puternice. Deși de obicei nu mă apuc să contrazic aprecierile feminine despre alte femei, pentru că ele se cunosc cel mai bine, de data asta îndrăznesc să o fac din punct de vedere istoric.

Poate că literatura feminină are nevoie și de romane istorice mai realiste și mai în spiritul epocii, cum e acesta. Avem puține consemnări despre mari caractere de femei care să fi revoluționat societatea, în schimb foarte multe cu doamne și domnișoare care s-au comportat exact pe atât de normal, pentru acele vremuri, pe cât se comportă protagonistele lui Lark. Ele chiar au mult mai multe fapte cutezătoare decât media reală. Și atunci? De ce s-ar solicita și mai multă forță si atitudine? Să se scrie cărți numai despre cele sub 1% dintre femei care au fost mulțumitor de bărbătoase, încât să fie satisfăcută și mișcarea #meetoo, care zilele astea a devenit aripa dură a feminismului? În schimb să fie denunțată orice scriitoare care prezintă corect și documentat femeile vremii, drept lipsită de talent în a-și dezvolta personajele?

Eu remarc că, dimpotrivă, Sarah Lark recreează niște eroine veritabile, extrem de credibile în straturile lor psihologice de candoare, submisivitate, viclenie și gesturi extreme – la care recurg numai când sunt împinse dincolo de orice limită a suportabilității.

Mai mult decât atât, autoarea abordează convingător, psihanalitic, raporturile familiale ale vremii. Familiile ca tot unitar devin personaje colective ce influențează decisiv destinele individuale, putând să schimbe dramatic traseul în viață, a oricărora dintre membrii lor interdependenți.

Lark atinge și teme sensibile ale psihologiei feminine afectate de violența domestică, cum ar fi diferența dintre maternitatea dorită și cea impusă, mitul că mamele își iubesc toți copiii la fel, indiferent de premisele conceperii lor și de cine le este tată, ori relațiile dintre soți sau stăpâni și servitori în colonii, unde bărbatul familiei se reîntoarce la super-puterile unui pater familias din antichitatea sclavagistă.

   Relațiile inter-rasiale din timpul colonizării reprezintă o atracție informativă aparte. Le descoperim relativ mai senine decât în orice alte teritorii cucerite de omul alb, deși au parte și aici, inevitabil, de momentele lor de tensiune tragică. Deschiderea Maorilor pentru conviețuire și coexistență pacifică este însă atât de mare încât dezarmează, în general, atitudinile ostile, dar, uneori, se dovedește a fi totuși mult prea mare pentru propria supraviețuire culturală.

   Aurul maorilor este o captivantă saga ce restaurează momentele istorice ale colonizării din Oceania, mai mult epico-cinematografic decât pictural, din perspectiva a câtorva genuri de personaje aventuriere definitorii. Desele schimbări de peisaj, din Irlanda, în Londra, în porturi, pe vase ce străbat oceanele, prin insule exotice transformate în noi terenuri agricole de exploatat sau tabere penitenciare, dau un dinamism excepțional acțiunii, și nu-ți dorești nicio clipă ca romanul-fluviu care-o conține să fie mai scurt măcar cu o pagină.

Chiar te face să speri că și celelalte două titluri ale trilogiei Kauri se vor dovedi la fel de generoase-n file și conținut, cu cititorii lor deja fidelizați. Și, desigur, că ni le va aduce editura RAO cât mai repede!

 

 

Puteți achiziționa cartea online pe site-ul editurii RAO sau în librării.