Intrați în
El Encanto 

de
Susana Lopez Rubio

.

Editura RAO
Anul publicării: 2018
Titlul original: El Encanto (2017)
Traducere: Graal Soft
Număr de pagini: 402

.

Intrați în El Encanto promitea încă din titlu să ofere încântare…
După o captivantă lectură, savurată aproape-n flux continuu, pot confirma că își respectă întru totul promisiunea! Iar pe lângă frumusețea exotico-nostalgică a unei lumi apuse, romanul plusează cu o minunată poveste de mare iubire desfășurată peste decenii și cu un mod absolut seducător de a istorisi, când amuzant, când tensionat, în alternanță duală.

Fundalul istoric este cel de după Războiul Civil Spaniol, al dictaturii franchiste producătoare de refugiați, și-al Cubei de dinaintea Revoluției care a transformat-o din cea mai efervescentă zonă a Americilor hispanice, în cea mai stătută.

Protagonistul romanului, cel care părăsește iadul post-beligerant iberic, pentru paradisul colonial din Havana, este un tânăr asturian, Patricio, al cărui trecut tragic este rezumat într-o bucată atât de faină de scriitură, încât nu pot să nu o citez vast, drept cea mai bună tentație inițială de a parcurge întreaga carte:

«Funcţionarul de la vamă îmi făcu un semn să mă apropii.
– Prenume?
– Patricio.
– Nume?
– Rubio Gamella.
– Vârsta?
– Nouăsprezece.
– Spaniol?
– Da.
– Motivul călătoriei?
Am fost tentat să‑i spun adevărul: „Știţi, motivul este că în Spania e atâta mizerie, încât trebuie să ne muiem pâinea în băltoace, că în satul meu nu mai sunt pisici fiindcă am mâncat noi toţi şobolanii, că pe mama au ucis‑o republicanii din cauză că a ascuns‑o în casa ei pe o verişoară care era călugăriţă şi că pe tata l‑au omorât naţionaliştii din cauză că a refuzat să îngenuncheze în faţa unui portret al lui Caudillo şi nu mai am familie, că nu vreau să‑mi petrec restul vieţii spetindu‑mă în mină, devorat de păduchi, şi am vândut verigheta bunicii, fie‑i ţărâna uşoară, pentru a putea cumpăra un bilet la clasa a treia pe un vapor şi să încep de la zero, numai cu ce am pe mine, în cealaltă parte a lumii. Motivul este că vreau să supravieţuiesc.“ Da, asta ar fi trebuit să spun. Dar pe vapor mulţi ziceau că în Cuba începuseră să‑i trimită înapoi pe emigranţii spanioli şi că nu trebuia să le dăm motive să ne deporteze.
– Motivul călătoriei? repetă funcţionarul, devenind nerăbdător.
Mi‑am înghiţit mizeriile şi, cu un zâmbet larg, am răspuns la fel ca restul pasagerilor de pe vapor.
– Vacanţă. Sunt în vacanţă.»

Aventurile de emigrant ale lui Patricio încep cu dormitul pe plajă și privirile urâte aruncate în zori de adevărații turiști, continuă influențate de prieteniile legate cu cei aflați în la fel de mare strâmtoare ca el, cu munca stradală de lustragiu și cea temporară de vânzător ambulant al biletelor de loterie pe care nu le vrea nimeni…

Din aceste meserii caricaturale, pe care le încearcă împreună cu noii săi amici, Grescas și Guzman, tot pe-atât de săraci, apar și două momente de cumpănă în existența lui Patricio, necunoscător încă al cutumelor și personajelor locului.

Mai întâi unul ghinionist, atunci când, lustruind încălțăminte, dă mai mult din gură decât din mâini și enervează atât de rău un cap al mafiei havaneze, murdărindu-i scumpii pantofi albi, încât e cât pe ce să fie împușcat.

Apoi, unul norocos, când, încercând să vândă un bilet de loterie refuzat de toată lumea, din superstiție, impresionează prin imaginația lui argumentativă un domn bogat care-i propune-o testare pentru a se convinge definitiv că băiatul merită angajat în magazinul său.
Să vândă un fular. În Cuba, pe plajă, într-o căldură tropicală.

Se dovedește că magazinul respectiv nu este unul oarecare, ci chiar celebrul El Encanto, cel mai mare magazin universal din Cuba. Un fel de proto-mall somptuos care a existat în realitate, unde își făceau cumpărăturile nu numai toți oamenii înstăriți ai țării, dar și mulți străini, chiar vedete internaționale, în special venite din Statele Unite, pentru americani Havana fiind pe atunci o oază de distracție exotică.

Patricio primește însărcinarea de “tunar”, adică de angajat bun la toate, care trebuie să zburde dintr-un colț în altul al magazinului, cu produsele cerute de clienți sau cu mesaje urgente inter-departamentale, pătrunzând astfel într-un nou univers.
Acela al splendorii parfumate, prezentate cât mai atrăgător și pregătite să farmece cumpărătorii.

În această lume vrăjită a luxului, unde orice pare posibil, tânărul se îndrăgostește întâmplător, dar iremediabil, de o clientă de care nu ar fi trebuit niciodată să se apropie. Soția lui Cesar Valdes, brutalul gangster care a vrut să-l împuște ca pe un câine, doar pentru că i-a murdărit pantofii.
Vă închipuiți ce i-ar fi făcut, dacă ar fi aflat că se învârtea pe lângă nevastă-sa!

Odată cu apariția frumoasei Gloria, perspectiva narațiunii se transferă alternativ.
Aflăm, istorisită chiar de ea, la persoana întâi, povestea vieții sale. Cum a ajuns dintr-o fetiță veselă a unor părinți iubitori ce dețineau o fastuoasă cofetărie (având ceva din estetica luxuriantă a lui El Encanto, dar cu axare pe dulciuri), o adolescentă nefericită, care la 14 ani e nevoită să se mărite cu un sinistru lider al mafiei locale.

Acum are 24 de ani și o fetiță ea însăși. Obsesia maladivă a soțului interlop, care ca s-o acapareze i-a distrus protecția părintească, s-a mai domolit, odată cu transformarea adolescentei în femeie, dar tot a rămas ca sufocantă posesivitate ce îl determina să o țină mereu sub supraveghere, gata să stârnească reacții cumplite, în caz de infidelitate.

Personajul Gloriei, deși înfățișat la început într-un stil mai comprimat și venind după ce deja s-a realizat atașamentul față de primul protagonist, mi se pare mult mai interesant și complex decât cel al lui Patricio.

Asta poate și fiindcă autoarea este o femeie (aflată la primul ei roman pentru adulți, până la acesta nu a mai scris decât cărți adresate copiilor), care în sfârșit intră într-o zonă familiară din punct de vedere al perceperii psihologice.

Pe când Gloria are pasiuni și pasiune, ezitări și regrete, e conștientă de propriile compromisuri și încearcă să împace interesele tuturor celor dragi, Patricio aduce, adesea, cu un fluturaș efeminat, egoist și hăbăuc, amuzant și iubitor de frumos, dar bătut de soartă, așa cum ar vrea unele tipe să fie bărbații pe care să-i salveze ele. O minte masculină tipică greu ar mai fi păstrat atitudinea lui zglobie, după ce i-a fost măcelărită mama. La urma urmei, de aia durează războaiele atâta, pentru că niște băieți se răzbună pe alți băieți, care le-au ucis mamele, omorând și ei niște mame cu băieți răzbunători, în focul acțiunii. Dacă era mai normal, Patricio ar fi fost torționar de-al lui Franco, anchetând în Spania uciderea mamei lui, nu aranja voios bibelouri prin Cuba. Exagerez sarcastic un pic, mai sunt și pacifiști înnăscuți, iar absurditatea deosebită a unui război civil ajută la depășirea mai rapidă a dorinței de răzbunare, dar rămâne observația mea, confirmată constant, că scriitoarele femei prezintă mult mai credibil personaje feminine, iar scriitorii bărbați, masculine, când își asumă nararea la persoana întâi. La persoana a treia nu se observă tot atât de ușor inadvertențele sexuale.

Meritul mare al lui Patricio este însă acela al unei excelente cutii de rezonanță. Empatizezi perfect cu el (tu – călătorul din viitor) în descoperirea exoticului teritoriu cubanez, cu toate amănuntele sale peisagistice, botanice sau citadine. Educația lui europeană minimă, de provincial din Asturias, într-o lume încă neglobalizată, îl livrează cu sufletul și ochii larg deschiși pentru a absorbi toate minunățiile înconjurătoare.

Cu cât povestea de dragoste interzisă înaintează, și umbrele pericolului se întind asupra ei, forța iubiților crește până la nivelul la care cea de cuplu (chiar în condiții de separare momentană) devine mult mai mare decât cea a fiecăruia, luată individual.

E fascinant cum reușește să strecoare scriitoarea, organic, istoria în povestea sa. Și nu numai prin evenimente și personalități politice, dar și prin celebrități culturale: Albert Einstein transformă superstițiile specific latino-americane ale fetiței Gloria, într-un viu interes pentru știință, John Wayne întreabă prin magazin unde e baia și i se adresează lui Patricio cu „prietene ”, Tyrone Power face o remarcă acidă despre supraveghetoarea Gloriei, antipatica Marita, sora lui Cesar Valdes, ce ajunge inclusă ca anecdotă în bârfele orașului. Nume ca Ava Gardner, Frank Sinatra sau Christian Dior îmbogățesc și ele legenda vieții boeme a Havanei de altcândva.

El Encanto nu este doar un magazin universal sau un liant social particularizat pentru personajele cărții, ci și unul cultural generalizat, între trecut și prezent, păstrând în amintire ecourile cele mai elegante ale altor vremuri.

Este pentru nostalgicii perioadei prerevoluționare cubaneze, ceea ce sunt Casa Capșa sau Cazinoul din Sinaia, pentru cei care-și imaginează cu duioșie viața de dinainte de comunism la noi. Simbol istoric și stări de spirit păstrate între pereți monumentali de clădire.

Și în poveștile ce se țes mereu în jurul unor asemenea locuri excepționale.

Povești asemeni celor care alcătuiesc magia romanului Intrați în El Encanto, completând literar istoria magazinului: a imigrantului sărac – angajat în comerțul de lux, a tinerei triste – pasionată de cunoaștere, a gangsterului care credea că totul i se cuvine, a marii iubiri ce sfărâmă orice opreliști, dificultăți sau conjuncturi nefavorabile, în năzuința sa de a se împlini.

Puteți achiziționa cartea online – pe site-ul editurii RAO – sau în librării.