Mirror, Mirror

de Cara Delevingne

împreună cu Rowan Coleman

 

Editura Trei
Colecția Fiction Connection
Anul apariţiei: 2018
Titlul original: Mirror, Mirror (2017)
Traducere de: Raluca Furtună
Număr de pagini: 384
Achiziționabilă pe Portokal.ro

 

   Prima reacție pe care am avut-o când mi-am dat seama cine este autoarea acestui roman a fost: Uau, top-modela din Valerian și orașul celor o mie de planete a scris o carte! A doua, scepticizată după ce am observat inscripționat mult mai mic numele unei coautoare: Ah, OK, probabil că doar se folosește imaginea ei pentru publicitate.

Cel mai probabil însă e ca adevărul să fie undeva pe la mijloc. Cara să fi avut o idee de poveste, iar scriitoarea producătoare de bestselleruri să o fi ajutat s-o dezvolte. De la cazul Girl Online, când  ghostwriter-ița din spatele vloggeriței Zoella a fost deconspirată, nimeni nu mai încearcă să ascundă complet sprijinul primit, pentru că altfel mai rău ar atrage investigațiile jurnaliștilor.

Și nici nu trebuie ca din presă să apară vreun detectiv talentat, e suficient să tot fii întrebată: Zoella (sau Cara), tu ai scris cartea? Și să trebuiască să răspunzi cu convingere și ochișori senini, de fiecare dată da, știind că la un moment dat, dacă nu reușești să îți asasinezi discret scriitoarea fantomatică, aia o să povestească pe undeva că de fapt ea a scris-o și totul o să fie publicat în tabloide, făcându-te să pari o strașnică mincinoasă.

Dar așa, și dacă doar ai stat un pic la taclale ca între fete cu respectiva coautoare sau chiar ai tastat pe rupte, cu privirea ei de profesionistă în ale creației supraveghindu-te peste umăr, o să poți zâmbi cu toată sinceritatea, declarând că ați lucrat împreună la roman.

Cara Delevingne s-a născut în Londra și a primit titlul de „Modelul anului” la British Fashion Awards în 2012 și 2014. Cariera de actriță și-a început-o cu un rol în Anna Karenina, după care a fost distribuită în filme precum Orașe de hârtie (ecranizarea cărții lui John Green), Brigada sinucigașilor, Valerian și orașul celor o mie de planete și Life în a Year. Mirror, Mirror este romanul ei de debut.

Rowan Coleman este o scriitoare care a figurat în lista de bestselleruri Sunday Times. Locuiește cu familia ei numeroasă și doi câini într-o casă din Hertfordshire, îmbinând creșterea copiilor cu producția de romane pentru adolescenți și adulți. A publicat The Summer of Impossible Things, We Are All Made of Stars, Nearly Departed și Immortal Remains (ultimele două sub pseudonimul Rook Hastings).

   Mirror, Mirror arată ca un studiu clinic, de o sinceritate brutală, despre trăirile adolescentine.

   Red, Rose, Leo și Naomi sunt patru colegi de școală, de 16 ani, cu origini sociale diverse, dar cu probleme personale cam din aceeași categorie, aflate în primul rând sub spectrul însingurării. Atunci când sunt uniți aproape forțat într-un proiect muzical, de un profesor inspirat și dedicat binelui copiilor, talentul lor muzical iese la iveală în comuniune cu al celorlalți, făcându-i să se simtă în sfârșit speciali, strălucitori și fericiți. Magia muzicii îi unește într-o prietenie foarte improbabilă altfel, luând în considerare diferențele dintre ei. O prietenie profundă, bazată pe încredere reciprocă și pe senzația de confort social pe care și-o oferă unul altuia.

Numele formației înființate este Mirror, Mirror. Și ea nu le aduce numai succesul de public în concerte, dar devine și noua lor familie, singurul loc unde pot fi cu adevărat ei înșiși.

Red, bateristul trupei, cu părul roșu ras lateral, plin de piercinguri și tatuaje, dar interiorizat și nesigur, are o mamă alcoolică, un tată mereu absent, care o înșală, accentuându-i depresia, și o surioară mai mică pe care vrea s-o protejeze de stresul situației de acasă.

Leo, bad boy-ul sexy, cu aspect periculos, cântă la chitară. Fratele lui l-a atras într-o lume sumbră a delincvenței, dar odată cu arestarea acestuia și apariția trupei, a reușit să iasă din cercul vicios în care a fost blocat.

Rose, frumoasă și înstărită, provocatoare și senzuală la modul aproape vulgar, dorind să fie mereu în centrul atenției, ca o reacție la faptul că e neglijată de către tatăl său, care după ce a murit mama fetei a găsit altă zonă de interes, este vocea guturală cuceritoare a trupei.

 «Rose vrea să fie în luminile rampei pentru că îi e frică de întuneric. Vrea să fie privită pentru că îi e frică să fie singură. Vrea ca toți ceilalți să o placă pentru că, uneori, se urăște rău de tot.»

Fragila Naomi, fana Anime – în sensul japonez al cuvântului fan, incluzând preschimbarea în ceea ce îți place, tot o introvertită ca Red, acompaniază la bas și scrie cele mai intense versuri pentru cântecele lor.

Până când brusc… dispare.

Iar după săptămâni de griji ale apropiaților, este găsită aproape moartă în Tamisa, poliția fiind de părere că a fost o încercare de sinucidere nereușită.

Prietenii ei sunt devastați. Ar fi trebuit să aibă grijă unii de alții, cum de n-au observat semnele prevestitoare? Fata-Anime părea mai fericită ca oricând. Oare cât de bine o cunoșteau pe Naomi? Și cât de bine se cunosc între ei?

Apar însă indicii care îi fac să se îndoiască de ipoteza poliției și să pornească propriile cercetări, în timp ce ea e în comă indusă.

Dar, ca și cum a fost de ajuns mișcarea unei singure piese de domino din stabilitatea precară pe care o construiseră în viețile lor, încep și celelalte să se prăbușească, fiecăruia dintre cei trei memebri rămași în formație, activându-i-se vechi probleme.

   Încercând să rezolve misterul dramei lui Naomi, Red, Leo și Rose sunt nevoiți să se confrunte cu propriile lor spaime și secrete întunecate. Pornesc o anchetă interioară care le va bulversa lumea. Dispariția lui Naomi a produs prima crăpătură în oglinda ce le întorcea momentan o imagine aproape idilică, și ea se extinde cu rapiditate în viețile tuturor, cu viteza cu care se ramifică o fisură pe o pojghiță de gheață.

   Nimic nu va mai fi la fel, fiindcă, odată spartă, o oglindă nu mai poate fi refăcută.

   Prin titlul ce ar putea fi tradus în limba română ca Oglindă-Oglinjoară, dincolo de numele formației, autoarele încearcă să scoată în evidență teoria că avem atâtea feluri de a ne comporta, câte persoane cunoaștem. Suntem un anumit EU cu un părinte, altul cu un prieten, altul cu ființa iubită romantic și altul când suntem numai singuri cu noi înșine. Teorie, de altfel, foarte corectă, există și categorii mai mari care produc același gen de interacțiune, dar când ea este individualizată, pot fi observate întotdeauna mici schimbări. Concluzia pe care o sugerează însă cartea ar putea să nu fie mereu cea mai indicată sau, oricum, nu singura viabilă. … Să îți regăsești adevăratul sine, care e cel din oglindă – atunci când te privești cu maximă sinceritate, neinfluențat(ă) de alții. … Ori, știm din psihologie că există și imagini autoevaluate greșit, când mintea cuiva e afectată, iar atunci, modul cum te văd cei dragi poate corecta propria percepție defectuoasă. Însăși existența trupei Mirror, Mirror demonstrând că funcționează sprijinul altora și că ține de gradul lor de implicare dacă acesta poate dura mult sau doar o perioadă.

Cred că nu este recenzie unde, atunci când autoarea e femeie și scrie la persoana întâi, din perspectiva unui băiat sau bărbat, cum o face Cara din punctul de vedere al lui Red, să nu remarc greșelile de abordare psihologică a protagonistului. Eram sigur că o să mi se adune o mulțime și acum și începeam să număr feminizările, credeam eu, neintenționate, când o revelație total neașteptată m-a făcut nu numai să îmi abandonez toate criticile, dar și să îmi vină să recitesc cartea de la început, cu noua percepere livrată de lovitura de teatru care a schimbat totul.

   Stilul narațiunii este rapid, direct și fluid. Limbajul  vine caracterizat de tipicul slang adolescentin și se subliniază importanța rețelelor sociale și a comunicării digitale în viața tinerilor, prin reproducerea a întregi conversații purtate prin această modalitate de menținere a legăturii.

Un roman care simți că include foarte multă experiență personală (întărind ideea participării plenare a Carei la conceperea lui – pentru că ea și-a încercat talentele și în muzică).

O carte despre incapacitatea de autoanaliză a unor minți încă nematurizate, influența atmosferei familiale asupra adolescenților, alunecarea în excese – văzută drept singura cale de evadare, tentația permanentizării rebeliunii fără cauză, forța terapeutică a muzicii și a prieteniei.

O poveste turmentată, aproape ca un film documentar minuțios realizat, ce urmărește procesul transformării în adulți a unor adolescenți cu psihic multifațetat, supus tensiunilor de sfărâmare.

   Pentru analogiile finale, o să fiu destul de previzibil și am să amintesc romanele lui John Green, Căutând-o pe Alaska și Orașe de hârtie – în ecranizarea ultimului jucând și Cara Delevingne. Poate că în timp ce-și pregătea rolul, actrița-model-cântăreață s-a gândit că ea e capabilă să scrie un volum mai bun despre același subiect, și așa a apărut cartea asta.

 

 

Romanul Mirror, Mirror poate fi comandat pe site-ul librăriei online Portokal.ro