Pribegii mărilor

                       de Marina Costa

 

Editura Betta
Anul apariției: 2016
Număr de pagini: 274

 

Pribegii mărilor este o ficțiune istorică romanțată despre un subiect foarte la modă perioada asta, când mai toată lumea are în lista de preferințe Netflix serialele Vikings și The Last Kingdom:

… vikingii …

Autoarea romanului, Marina Costa, a lucrat la el încă din anul 1988, reușind să-l publice drept volumul său de debut, abia în 2016, într-o variantă finală bine documentată.

Scris la persoana întâi, cu aparență de jurnal intim al protagonistei (nu întâmplător – finalul ne va dezvălui că tocmai asta e, un manuscris cvasipoetic, descoperit peste veacuri de arheologi), oferă o viziune feminină asupra evenimentelor din perioada invaziilor vikinge, cam prin modalitatea în care romanele Philippei Gregory oglindesc perspectivele femeilor de viță nobilă, din sângerosul Ev Mediu englez.

pribegii

Fiecare saga vikingă reală este atât de captivantă prin ea însăși, încât aproape că nu ai nevoie să însăilezi noi povești în juru-i, pentru a o prezenta atractiv.
Scriitoarea se folosește de asta, strecurând în conversațiile personajelor, astfel de informații spicuite din documente istorice, ca rememorări ale evenimentelor deosebite prin care au trecut ele.

Eroina principală este o tânără aromâncă din Imperiul Bizantin, răpită de varegi (cum erau cunoscuți normanzii în est) dintr-o mănăstire venețiană.

Reamintesc eu ceva ce poate ar trebui să fie mai clar în toate romanele sau filmele despre subiect, că expresia vikingi nu este o referire la națiune, ci definește o activitate. Pirateria, expediția de jaf pe mare – incursiunile pe care nord-europeni de diferite etnii germanice le efectuau în afara Scandinaviei sau coloniilor lor.

pribegi 1

Dacă povestea vieții fetei convinge și se îmbină foarte bine în peisajul istoric răvășit de coborârea varegilor până în Imperiul Bizantin sau Italia, scena răpirii însăși și transportul peste mări mi s-au părut mult prea edulcorate, probabil lăsate neschimbate de proaspăta documetare, extrase direct din caietul în care autoarea mărturisește că și-a scris prima schiță a aventurii.

Fiindcă patru fete țesătoare scapă, incredibil, neviolate (văduvind bieții vikingi de unul dintre cele două scopuri primordiale ale expediției lor), deși pentru cine le-a vrut special, nu erau importante decât talentele lor manuale.
Apoi au parte de o călătorie de lux, izolate în propria cabină, ca niște contese capturate de corsarii gentilomi de peste șase-șapte secole. Asta în timp ce, așa-zisa cală dintr-o ambarcațiune joasă vikingă era doar un mic loc sub scânduri, unde te puteai întinde ca să nu te stropească valurile când dormi.
Chiar și temutul conducător al războinicilor puși pe rele se dovedește a fi un erou romantic cult, ce o vrăjește pe mândra răpită cu istorisiri din viața lui și împreună cu care privește stelele.

Din fericire, tonul naiv ce aproape că m-a determinat să recomand cartea exclusiv unui public infantil și supus cenzurii nu durează.

De când începe viața de sclavă terestră a protagonistei, intrigile și conflictele din jurul ei se înmulțesc.
Nu apar des ciocniri armate dure, ca în lumea bărbaților, dar și cele ale femeilor au cel puțin la fel de mult, dacă nu chiar mai mult, dramatism.

Prin aceeași perspectivă ne sunt înfățișate obiceiuri scandinave și secvențe de viață din epocă, realist reconstituite.

Frumoasa aromâncă se integrează atât de bine în cultura nordicilor, încât îi va urma ca una de-a lor, într-o expediție de explorare, spre tărâmuri necunoscute.

Aici scriitoarea exploatează o serie de indicii ce alcătuiesc mai mult o legendă, decât o demonstrație stiințifică, și pe care nu le-am mai văzut integrate artistic decât în filmul Pathfinder, unde au fost utilizate destul de stupid.

Legenda că vikingii au debarcat în America.

Cei ai Marinei Costa ajung în Golful Mexic și iau contact cu civilizația aztecă, în panteonul căreia intră ca zeități întemeietoare și deschizătoare de noi dimensiuni culturale.

pribegi 4

Pribegii mărilor este un roman de aventuri simpatic, plăcut de parcurs, ale carui principale merite sunt privirea feminină prin culisele casnice ale istoriei și exercițiul de unificare credibilă a trei culturi, din părți atât de diferite de lume: cea scandinav-vikingă, cea greco-bizantină și cea mexican-indigenă.

 

images (3)

 

Cartea poate fi achiziționată
online