Parcul Gorki

                               de Martin Cruz Smith

 

Editura Art / Paladin
Colecţie: Paladin Crime Masters
Anul publicării: 2015
Titlul original: Gorky Park (1981)
Traducere: Mircea Pricăjan
Numărul de pagini: 512
Achiziționabil pe Cartepedia.ro

 

         Înainte de a publica Parcul Gorki, jurnalistul Martin Cruz Smith era autor de pluton în beletristică, având la activ doar câteva thrillere ce-au adunat împreună un număr insignifiant de cititori. Atunci când editorul lui i-a cerut să scrie un roman cu acțiunea desfășurându-se în Rusia și având drept protagonist un polițist american, a început să se gândească la un cu totul alt tip de personaj principal decât cel solicitat, dându-i astfel naștere lui Arkadi Renko.

Ajuns cu el în fața editorilor, aceștia numai mulțumiți nu au fost. Ce naiba să facă ei cu un polițist rus? Voiau un erou american.
După o întreagă tevatură juridică (procese cu neinspirații comanditari), scriitorul a reușit să intre în posesia drepturilor legale de autor și le-a vândut altei edituri, cu un milion de dolari.

Romanul a înregistrat succes imediat, luptând pentru postura de numărul 1 pe lista de bestseller-uri a anului 1981, cu Nobila Casă a lui James Clavell, și fiind ecranizat în 1983.

Imaginea pe care o prezenta despre viața și societatea sovietică din epocă a fost considerată atât de negativă de către organele statale comuniste ale URSS, încât cartea a fost interzisă pentru mai mulți ani în întreaga Uniune. De fapt, tot ce știa autorul despre cultura locală erau informații generale, completate cu un tur organizat, de o săptămâna, la care s-a înscris pentru a vizita Moscova.

Trebuie spus că dacă lipsa asta de cunoștințe aprofundate despre cultura rusă se simte în unele mici inexactități din primul volum ce-l are ca protagonist pe Renko, începând cu volumul doi, Steaua Polară, când Smith și-a dat seama că își dorește un întreg ciclu de romane ambientate în zonă, documentarea lui devine extrem de minuțioasă și nici măcar băștinașii nu-i mai pot găsi lipsuri informative.

         Parcul Gorki are ca scenă principală Moscova anilor ’70, ai perioadei brejneviste. Titlul cărții vine de la un parc de distracții în care sunt descoperite trei cadavre, pe care zăpada le-a ținut ascunse și congelate, timp îndelungat.

Victimele au fost împușcate în cap, apoi le-au fost îndepărtate vârfurile degetelor și pielea de pe fețe, pentru a îngreuna identificarea.

         Cel desemnat să se ocupe de caz din partea Miliției este Arkadi Renko, anchetator-șef la Omucideri, dar o asemenea execuție dubioasă, cu probleme de jurisdicție, era inevitabil să nu atragă și atenția KGB-ului, care totuși, în mod surprinzător, nu preia investigația, ci doar îi da târcoale, prin neplăcutul maior Pribluda.

Renko realizează repede că are de-a face cu un caz fierbinte, ce are legătură cu persoane influente din nomenclatură, care-și doresc să fie clasat fără găsirea vinovatului. Dar el este tocmai genul de om ce-ar merge până în pânzele albe pentru descoperirea adevărului și nu se lasă intimidat de niciun semnal oficial sau neoficial, continuându-și cercetările.

Anchetatorul duce craniile victimelor la Institutul de Etnologie al Academiei Sovietice, unde există mijloacele de a le fi reconstruite chipurile pe baza osaturii – pe atunci un concept revoluționar – , chestie pe care azi o vedem mereu în reportajele de pe Discovery sau History Channel.

Patinele purtate de victima femeie a triplei omucideri o implică în caz și pe Irina Asanova, o frumoasă garderobieră de la studiourile Mosfilm, dar ea pretinde că i-au dispărut și a reclamat furtul lor.

Multe lucruri însă par în neregulă cu Irina și, complicând totul și mai rău, Arkadi se simte puternic atras de această fată suspectă de disidență.

         Viața personală a anchetatorului-șef e la fel de complicată precum investigația pe care o desfășoară. Este căsătorit și face parte el însuși din cercul privilegiat al rudelor nomenclaturii sovietice, prin tatăl său erou de război. Cu nimeni din familie însă, nu se înțelege. Soția îl consideră un ratat, fiindcă nu se zbate pentru carieră, și vrea să-l părăsească, iar pe taică-său îl detestă el, fiind convins că mama i s-a sinucis din cauza lui.

Arkadi Renko este un însingurat. Își poate permite să fie principial pentru că nu are nimic de pierdut. Cel puțin nu până se îndrăgostește din nou. Nu e un bun comunist, privește ironic, cu cinism, propaganda sovietică și societatea din jur. Disprețuiește valorile false, măcinate de boli interne, ale organizării statale și nu pune mare preț pe reguli, tocmai fiindcă le consideră atât de incorecte, chiar dacă înclinația lui instinctuală este de respectare a ideii de autoritate. De aceea, nici revoltele lui nu sunt decât încăpățânări în a descoperi adevărul și a face dreptate, fără să caute vreodată salvarea pentru sine.

         Parcul Gorki este un thriller pluriclaustrofobic. Peisajul mereu înzăpezit, aproape de distopie fantasy, parcă izolează și condamnă protagoniștii să se învârtă doar în mini-universul dictatorial ce îi sufocă. Iar pericolul creat de investigații vine nu numai dinspre ucigașii de care anchetatorul se apropie, dar și dinspre autoritățile statului – ce sunt tot instituții de crimă organizată.

Totuși, multe paragrafe ale cărții conțin excelent umor analitic. Nu rezist să nu citez unul dintre ele, pentru a vă putea face o imagine completă, despre toată gama de atracții speciale care deosebesc acest roman de alte policier-uri și care l-au propulsat în atâtea topuri.

« …Victima obişnuită a rusului de rând era femeia cu care se culca şi pe care, atunci când se îmbăta, o lovea în cap cu toporul – o făcea probabil de zece ori înainte să-i iasă bine. Spus pe şleau, criminalii pe care Arkadi îi aresta erau în primul rând beţivi notorii şi abia în al doilea rând ucigaşi. Plus că erau mult mai buni ca băutori decât ca ucigaşi. Din experienţă învăţase că puţine erau situaţiile mai periculoase decât postura de cel mai bun prieten sau de soţie a unui beţiv.
La asta se adăuga faptul că jumătate din timp toată ţara se afla sub influenţa băuturilor alcoolice… »

Volumele scrise de Martin Cruz Smith – ce-l au ca protagonist pe Arkady Renko – sunt:

Gorky Park (1981) / Parcul Gorki (Editura Paladin, 2015)
Polar Star (1989) / Steaua Polară (Editura Paladin, 2016)
Red Square (1992)
Havana Bay (1999)
Wolves Eat Dogs (2004)
Stalin’s Ghost (2007)
Three Stations (2010)
Tatiana (2013)

 

 

Romanul Parcul Gorki poate fi comandat pe
site-ul librăriei online Cartepedia.