«…Pe marea vieții suntem cu toții corăbii…»

Echipajul

                    de Marina Costa

 

Editura Amanda Edit
Anul publicării: 2018
Număr de pagini: 220

 

         Romanul cu parfum adolescentin Echipajul este un fel de Aventurile lui Tom Sawyer în variantă autohtonă și având drept personaj principal o fată, în locul celebrului ștrengar al lui Mark Twain.

O carte de aventuri pe care o vor aprecia nu numai foarte tinerii cititori, ci și părinții sau bunicii lor, pentru că recompune ludic o lume romantică a altor vremuri, scăldată de apele Dunării și influențată tainic de legătura cu marea.

Orașul-port cosmopolit Brăila este surprins ca de-o vizită cu mașina timpului, în momente ale trecutului când magnetizările comunitare erau mai puternice, grupurile etnice erau mai enclavizate, informația circula mai încet, copiii fiind unicii care aveau aceeași capacitate de-a depăși orice bariere, a sfida orice tabuuri și a încălca orice reguli.

Lumea lor minunată, chiar dacă nu se putea extrage total de sub influența preconcepțiilor și meschinăriilor adulte, avea tendința să niveleze diferențele introduse în ea din exterior, pentru a le adapta atmosferei sale luminoase.

         Emilia Mavrodin este o fiică de marinar, care atunci când își pierde mama într-un accident, este nevoită să se mute din București în Brăila, la rudele sale, cel puțin până când tatăl și unchii ei se întorc de pe mare. Petrecând o parte din vacanța de vară în noul mediu, pentru fata de 13 ani, integrarea în peisajul luxuriant hrănit de ape este o fantastică expediție pe tărâmuri fermecate, care o ajută să uite măcar pe moment de durerea pierderii suferite.

Împreună cu verișorii ei și cu prieteni pe care și-i face cu repeziciune, descoperă pitoreștile cartiere ale orașului, se bălăcește, se plimbă cu barca sau ajunge prin colțuri sălbatice de insulă pustie.

Copiii hotărăsc chiar să se constituie în echipajul unei nave fantomă, mereu gata de acțiune și în care acceptarea de noi membri să se facă doar pe bază de strânsă amiciție.

Emilia, poreclită de-acum de prieteni Marina, deși e cea mai mare dintre verișorii inițiatori ai proiectului imaginativ, se mulțumește cu rolul de timonier, lăsând drept căpitan un băiat, fiindcă, așa cum conchide ea strategico-filosofic:

«…Timona mișcă vasul… îmi place să conduc, nu să comand. În diferența acesta stă reușita…»

         N-ai cum să nu o adori pe simpatica protagonistă. Are un fel al ei de a fi care preschimbă orice răutăți îi livrează cei maturi din jur, în puf de păpădie multicoloră, până ajunge la copiii mai micuți.

Diferențierile etnice exacerbate din zonă, pentru Emilia sunt tot atâtea oportunități de a descoperi noi culturi, a admira diverse tradiții interesante sau a învăța cântece și poezii în alte limbi.

Conflictele oglindite din lumea adultă sunt unele generale – rivalitățile dintre greci și lipoveni sau prejudecățile cu care și le accentuează – , dar și unele familiale – atunci când se întoarce tatăl său, fata află un secret tenebros ce o va face să fugă temporar de acasă și să se zbuciume între a alege lealitatea pentru cei de același sânge sau cauza dreaptă a altora.

Pe nesimțite, din joacă între prieteni se înfiripă și relații de dragoste romantică, odată cu maturizarea adolescenților. Em iubește aproape la fel de mult doi băieți, fiecare din altă comunitate, un lipovean și un grec, atât de diferiți între ei, dar cu suflete la fel de mari și de generoase.

         E fascinant să descoperi cele două culturi minoritare: cea a rușilor lipoveni și cea a grecilor danubiano-pontici, în formele lor încă necontopite cu cea majoritar românească, mai ales când tu citești cartea într-o regiune în care etniile conlocuitoare țin de altă parte a Europei: unguri, germani…

Spiritul lor concurențial și pe alocuri de respingere reciprocă este surprins în intimitatea interacțiunii de zi cu zi și într-o notă de atemporalitate generalizatoare.

Spun asta, pentru că nu poți cu adevărat să indici o dată la care are loc acțiunea cărții… Nu e precizată și… Statul comunist se lăuda că, spre deosebire de Vestul decadent, nu avea conflicte etnice sau probleme cu bandele criminale organizate. Pe de altă parte, după Revoluție toate acestea au apărut, dar erau reflectate imediat insistent de presa ce devenea ea însăși un factor de prezență continuă și presiune… În poveste coexistă pick-up-ul cu poliția, nu cu miliția… Nu se simte deloc apăsarea îngrăditoare a dictaturii, care nu prea permitea contactul cu străinii și angajamentele contractate individual pe nave sub alt pavilion… deși intervalul temporal rezultă că ar fi al acelei vremi…

Cred că scriitoarea Marina Costa a ales special să păstreze această lipsă de repere istorice, pentru a obține o frescă mai largă, care să acopere o perioadă mai lungă din trecutul recent și în difuzul căreia să se poată recunoaște oricare generații de brăileni, tulceni, gălățeni, constănțeni – dobrogeni în general.

Poate că la asta a contribuit și faptul că autoarea a lucrat la roman, așa cum ne-a obișnuit și în cazul celorlalte, o lungă perioadă de timp, între anii 1983 – 2018, cu completări, updatări și revizuiri, ce l-au adus dintr-o variantă copilărească de caiet dictando, până la cea publicată.

Eu am experimentat farmecul monografiei citadino-fluviale, dintr-o perspectivă oarecum îndepărtată, extrem vestică, dar sunt convins că atunci când ea este una familiară, cunoscută, devine chiar mai înduioșătoare și melancolică.

         E amuzant cum imaginația vivace a Emiliei/Marinei se manifestă nu numai în alcătuirea de scenarii expediționare și-n a face atractiv orice gen de studiu pentru copii, dar și în rebotezarea prietenilor săi. Iubitul grec din triunghiul amoros nu e numai Dionisos, ci și – poreclit în spirit libertin haiducesc – Leftheris, iar admiratorul lipovean Serghei, este când Serea, când Serioja, oscilând între multele diminutive rusești ce tot țâșnesc dintr-un prenume ca păpușile Matrioșka, până îl prescurtează irecognoscibil.

         Feeric, profund, amuzant și informativ – acest roman de aventuri. Cu adolescenți, însă nu numai pentru adolescenți. Ce te binedispune, dar te și face să devii nostalgic, măcar prin empatie, pentru succesiunea de lumi și de copilării, atât de diferite între ele și, cel mai evident, de cele de astăzi.

Autoarea Marina Costa are deja un stil evocativ al ei și dacă ajungi să i-l savurezi, îți vei dori să-i citești cât mai multe cărți scrise astfel. Fiindcă toate au emoții, gusturi, arome, poezie și propria muzicalitate.

 

 

Romanul va fi expus în perioada Târgului de carte GAUDEAMUS, la standul Uniunii Elene din Romania, și poate fi achiziționat
online