IT
de Stephen King
Editura Nemira
Data publicării: 2018
Titlul original: IT (1986)
Traducere: Mihnea Columbeanu
Număr de pagini: 784
IT este una dintre acele opere literare despre care toată lumea are impresia că știe câte ceva dinainte de a o fi citit, datorită/din cauza ecranizărilor. A fost catalogată deja simplist drept horror în imaginarul colectiv – mulți dintre cei ce nu suportă acest gen preferând să o evite, tot așa cum nu dau vreo șansă nici transpunerii cinematografice, dar au văzut câteva secvențe cu un claun devorator de copii și le-a fost de-ajuns pentru a-și forma o opinie.
Dacă ar deschide cartea și s-ar lăsa pătrunși de universul ei, ce te infestează iremediabil de la primele rânduri, ar realiza că este mult mai mult decât atât: … o capodoperă modernă apropiindu-se de clasicizare, care va rămâne definitiv în istoria literaturii universale. Un roman mai mult thriller psihologic decât horror, dar și o monografie socială a unor vremuri recente, trecute parcă într-o clipă, o captivantă descriere intimă a schimbării timpului însuși.
Sursele groazei, la Stephen King, provin toate din spațiul familiar, din cotidianitate și din interiorul fiecărui personaj terorizat.
Nu întâmplător, entitatea malefică din IT, percepută la primul contact ca un clovn rânjitor, ia forma celor mai cumplite temeri ale acelora pe care-i bântuie și nu poate fi învinsă decât atunci când acestea sunt depășite.
Astfel, înfricoșarea nu este egală pentru toți și reflectarea ei nu se produce în mințile tuturor la fel. Spaimele relativizează și malformează lumea reală, lăsând psihicul fără niciun spațiu sigur de refugiu, împingându-l spre evadarea în nebunie, văzută drept unica salvare.
Romanul curge pe două șuvoaie temporale. O parte a lui se petrece în 1958, alta în 1985, la 27 de ani distanță. Aceste două secvențe de timp se intersectează continuu în carte, completându-se și potențându-se reciproc.
O lume a copilăriei în drum spre adolescență și un univers al adulților ce și-au uitat sinele, două dimensiuni între care scriitorul jonglează cu măiestrie, amalgamându-le pentru a reconstrui destine și a corela epoci.
Totul începe cu celebra scenă în care băiețelul de șase ani, George Denbrough, în pelerină impermeabilă galbenă, urmărește bărcuța lui de carton, unsă cu ceară – pentru a pluti mai bine -, de-a lungul scurgerii apei de ploaie pe stradă, până ce aceasta cade într-un canal subteran de colectare.
Acolo lucesc ochii galbeni ai claunului dăruitor de baloane, cu voce ademenitoare, care se oferă să i-o înapoieze.
Sub zâmbetul roșu și onctuos, dinții lui sunt ascuțiți și pregătiți să sfâșie.
IT (întrupat cel mai adesea sub înfățișarea sinistrului clovn Pennywise) este inima malefică a orășelului Derry, o entitate mutagenă ce poate lua forma celei mai mari angoase a celui pe care-l atacă. Ea își face apariția periodic (la distanță de 27 sau 28 de ani), lăsând în urmă o înșiruire de cadavre, cele mai multe de copii, și un eveniment catastrofic care va marca întreaga comunitate. Tragediile aceastea par s-o hrănească în intervalul de hibernare, până la următoarea manifestare.
Ciclul ororii este întrerupt în 1958, de șapte puști curajoși: William “Bill” Denbrough (fratele lui George), Beverly “Bev” Marsh, Richard “Richie” Tozier, Benjamin “Ben” Hanscom, Edward “Eddie” Kaspbrak, Stanley “Stan” Uris și Michael “Mike” Hanlon, organizați în Clubul Păguboșilor, care decid să lupte cu pericolul neconștientizat de adulți. Prietenia lor face ca totul să ia aspectul unei aventuri mai ciudate, ale cărei grozăvii (capabile să determine pe oricine să-și piardă mințile) pot fi depășite prin susținere reciprocă și sprijinul camaraderesc pe care și-l oferă unul altuia.
Dar, spre deosebire de film, în carte ajugem să-i cunoaștem pe copii, mai întâi când sunt mari. În 1985, la 27 de ani după prima întâlnire cu claunul Pennywise.
Viețile lor de adulți s–au desfășurat, inconștient, sub semnul teribilelor evenimente în care au fost implicați, chiar dacă ei le-au uitat, ca printr-o vrajă, și doar când sunt chemați pentru a finaliza bătălia cu Răul Absolut, încep să și le reamintească.
Păguboșii au jurat, atunci când au alungat prima oară creatura malefică, să o înfrunte din nou dacă își va mai face apariția, și iată că, incidente tragice, atât de similare cu cele din trecut, sunt tot mai des semnalate.
De data aceasta confruntarea va fi chiar mai crâncenă, pe viață și pe moarte, pentru salvarea locuitorilor din Derry, dar și pentru eliberarea sufletească a fiecăruia dintre ei.
Scriitura lui Stephen King nu disecă doar spaimele omenești cele mai profunde, ci și probleme sociale cronice, care rămân aproape neschimbate de-a lungul timpului: violența familială, cea școlară, efectele băuturii și ale altor genuri de droguri, hărțuielile ori conflictele dintre adolescenți, acțiunea în gașcă – când bunul simț individual se dizolvă în nesimțirea grupului – , rasismul, discriminarea pe motive de orientare sexuală sau apartenență socială. Toate, observate din interior, realist, genuin și cu o minuțiozitate aproape clinică.
Din perspectivă psihologică, aceste cauze directe se traduc în efecte complexe, la fel de bine surprinse de autor: profunzimea traumelor din copilărie, forța înăbușitoare a memoriei, prețul fierberilor vulcanice ascunse sub o mască fragilă de politețe, efectul de multiplicare exponențială, când tensiunea violentă se acumulează sub aparența unui orășel de provincie pașnic, vesel și pitoresc.
IT este o mare poveste corală, alcătuită din multe mici povestioare individuale de viață, ce ilustrează spiritul uman în cele mai viscerale trăiri ale sale, dar și o odă închinată copilăriei, frumuseții ei nevinovate, în spatele căreia clocotește incredibila sa putere de a defini viitoarele personalități adulte.
Fie și numai formulând chestiile astea, realizezi că nu aveau cum să fie surprinse complet în vreun film.
Nu ajunge să vedeți ecranizările. Citiți cartea!
O să o devorați și o să vă devoreze!
Puteti comanda romanul direct pe site-ul Editurii Nemira.
Mulțumim, Editura Nemira, pentru plăcerea fantastică și științifico-fantastică a lecturii.
Vreau si eu cartea. La următoarea comanda sigur iau ceva de SK. O mega-recenzie, Marius.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Vero! 🙂 It ar fi cea mai potrivita carte a lui, prin care sa-i descoperi universul. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Felicitari! Asa e, este un roman atat de complex, incat nu poate fi surprins intr-o ecranizare. Poate intr-o serie :))) Sunt complet de acord cu multe remarci facute de tine: nu este un simplu horror, ci o monografie a timpurilor de atunci, un roman de epoca; trateaza teme sociale si familiale, violenta in familie, abuzurile de tot felul. Si tot zic eu ca pe Stephen King l-a marcat ceva in 1958… Christine, JFK: 11.22.63, IT, toate sunt scindate in 2 perioade: 1958 si prezentul. Torentul negru al lui Bill sa fie, de fapt, al autorului?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci, Sorina! 🙂 Asta cu ’58-ul e chiar o chestie pe care ar trebui sa o studieze biografii. Eu am incercat sa gasesc vreo simbolositica in cifre, ’58 e ’85 inversat, dar cred ca as avea nevoie de un curs de numerologie ca sa prind ideea… 😛 …Sau poate, vorba ta, e doar aceeasi obsesie pentru ’58, si-n ’85. 😀 Sunt tare curios cum o sa fie cuprinsa diferenta asta de ani in film. Deja au aparut imagini cu actorii adolescenti inmanand balonase continuatoare, actorilor adulti care-i vor inlocui. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stiu ca urmeaza IT 2, abia astept! Nu e niciun 85 inversat, sunt sigura ca e anul 58, apare peste tot. In JFK: 11.22.63 apare, iar prezentul e anul 2011; in Christine, prezentul e anul 1983. Prezentul difera, 1958 e tot acolo. Si mai e o chestie: in 58, el avea 11 ani, exact precum copiii din It…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sorina, poate atunci a facut el intelegerea cu testoasa, ca sa devina cel mai straniu si mai bine vandut scriitor al universului. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O carte excepțională, ca foarte multe de la Regele horror-ului; care, surprinzător, a avut parte și de o ecranizare atât bună cât și corectă (respectă cartea).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar buna, cea mai recenta ecranizare. 🙂 Sa vedem acum, daca o sa fie la fel de reusita si partea a doua. Perioada de copilarie are cele mai faine faze din carte in ea. Nu stiu cat material original le-a mai ramas pentru continuare. In GoT, s-a observat imediat cand au iesit din ce a scris Martin.
ApreciazăApreciază
a rămas destul, că în roman urmează partea cu ei adulți. Dar întra-devăr, nici în carte nu e la fel de interesantă ca cea din copilărie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In roman avea un efect special intercalarea planurilor temporale, dar cate pretentii putem avea de la un film, ca sa solicitam si asa ceva? 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat! Ce curioasa mă faci!! După Carrie, am zis că nu îi mai dau vreo șansă, dar se pare că trebuie să îmi reconsider pozitia.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, neaparat! Nici mie nu mi-a placut Carrie in mod deosebit. Carrie e cartea lui de debut, dar in niciun caz, cea mai buna. Are carti mult mai interesante.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mercic, Anca! 🙂 Mie imi plac aproape toate cartile lui SK 😛 , dar Sorina, care s-a lasat ademenita de el la fel de greu, e de opinie ca sunt tot mai bune, cu cat sunt mai recente. 🙂
ApreciazăApreciază
M-ați convins! 😁😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciază
Am citit Shining, Sub Dom, Carrie si Cimitirul animalelor de la el. Ca orice scriitor, excelează si este faimos pentru anumite cărți foarte bune, carti-cult, care ii delimitează stilul. N-am citit It, dar stiu ca este una dintre cele mai reușite, si recenzia ta pare sa confirme cat de complexa este cartea😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bianca, ar merita adaugata la o lista atat de faina, alaturi de JFK, Apocalipsa si Mr. Mercedes. Asa ai acoperi chiar toata lista subgenurilor incercate si adaptate stilului sau, de King. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu m-am putut abţine să nu trag un ochi la recenzia lui IT-de mult mă tentează cartea, deşi, în privinţa lui King încă nu-s decisă. Mai întâi m-a îngrozit cu Misery şi am jurat că nu-l mai citesc,:) Apoi m-a mai îndulcit cu Dolores Claiborne. Între timp am mai citit thriller şi cred că aş fi mai pregătită pentru el .:) Scrie absolut genial, însa m-a îngrozit! Recenzia, ca de obicei – la superlativ!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci mare-mare! 🙂 Orice ocheada e super-bine-venita! 😀 Cred ca IT poate fi apreciat si de cititorii care nu suporta deloc genul horror. E in primul rand o poveste despre imaginatia copilariei si forta prieteniilor formate atunci. Mai mult induiosator, decat inspaimantator. 🙂
ApreciazăApreciază
Dacă zici tu, îi mai dau o șansă, cu IT.😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană