Inés
a sufletului meu

                           de Isabel Allende

 

Editura Humanitas Fiction
Anul apariției în limba română: 2017
Titlul original: Inés del alma mía (2006)
Traducere: Cornelia Rădulescu
Numărul de pagini: 312
Achiziționabilă pe Cartepedia.ro

 

Mai mult decât un roman istoric, mai mult decât o porție de realism magic sud-american, romanul Inés a sufletului meu este o restaurare intimo-viscerală a tumultuosului secol al XVI-lea, sub forma unui jurnal-cronică adresat de către protagonista aflată aproape de finalul aventurilor sale fiicei ei adoptive, o biografie neoficială a vieții unei femei care a marcat vremea sa, chiar dacă vremurile au refuzat să o țină minte.

Celebra scriitoare hispanică Isabel Allende, mereu atentă la rolul feminității în toate formațiunile sociale și-n toate erele istorice, a acordat acestui proiect literar patru ani de documentare asiduă și lecturi specifice avide, în ideea de a se îmbiba cât mai mult cu spiritul epocii, pentru a empatiza total cu eroina pe care a dorit atât de mult să o înfățișeze prezentului, cu cât mai multă acuratețe în conturarea personalității ei reale.

Inés Suárez este un personaj fascinant, a cărui existență doldora de realizări extraordinare a fost prea puțin oglindită de cronicarii timpului în care a trăit.
Născută în provincia Extremadura din Spania, în anul 1507, într-o zodie a bătăliilor de cucerire purtate atât pe vechiul continent european, cât și în nou descoperitele Americi, de bărbați în armuri, total lipsiți de milă față de inamic, a reușit să răzbească prin acest violent univers masculin, adaptându-se lui, dar și transformându-l… pe o zonă mult mai întinsă decât cea a spațiului personal.

De tânără, Inés, nonconformistă și rebelă, a ignorat autoritatea tradițională familială și s-a căsătorit, împotriva voinței alor ei, cu seducătorul Juan de Málaga, care a învățat-o să-și trăiască iubirea și erotismul, dar i-a și trezit instinctul de conservare prin dependențele lui de cartofor afemeiat, încununate cu abandonarea vieții conjungale pentru minunile fantasmagorice pe care le promitea Lumea Nouă.

Pentru Inés, teritoriul proaspăt descoperit al Americii, aflat în plină colonizare haotică, debușeu la tot surplusul de războinici inutili sau aventurieri europeni, simbolizează ideea de libertate, de ieșire din încorsetarea limitărilor impuse social și spiritual, prin tradițiile patriarhale sau religioase, întărite de autoritatea spectral-amenințătoare a Inchiziției.

Ea alege să-și urmeze soțul în periculoasa călătorie de peste ocean, nu din loialitate maritală, ci doar pentru ea însăși, în speranța la o viață nu neapărat mai bună, cât mai interesantă.

Inés debarcă în Peru, reușind după multe peripeții să afle că este văduvă și să se folosească de noul statut pentru a se integra în proaspăta lume ce prinde cheag în fosta capitală a imperiului Inca, sub conducerea sumbrului conchistador Francisco Pizzaro.

Aici îl întâlenște, printre aburi de plăcinte empanadas gătite de ea, pe Pedro de Valdivia, hidalgo aflat în serviciul Coroanei și marea-i iubire, care va deveni, odată ce-și unesc destinele, cuceritorul regatului Chile și întemeietorul orașului Santiago.

Împreună traversează deșertul Atacama, unde doar ea are talentul de a descoperi apă, luptă cu indienii – pe bună dreptate mobilizați împotriva invadatorilor – și întemeiază un nou stat, în ultimele teritorii continentale locuibile rămase necolonizate de europeni.

Când Pedro nu va mai fi, Inés se mută cu tot sufletul în cea mai matură și mai stabilă dintre relațiile sale, aceea cu Guvernatorul don Rodrigo de Quiroga, pe a cărui fiică o adoptă și o iubește ca și cum ar fi născut-o ea, adresându-i scrierile de la finalul vieții, memoriile imaginate de Isabel Allende ca istorisiri autobiografice la persoana întâi.

Cartea este o călătorie extraordinară în timp, când abruptă și nemiloasă, când tandră și duioasă, un vertij emoțional care nu lasă indiferent nici cel mai neinteresat de istorie cititor.

Rămâne în urma ei imaginea vie a unei persoane reale, Inés Suárez, o femeie voluntară, cu temperament pasional, care a avut grijă ca nimeni altcineva de răniți, copii și animale, ce știa să gătească delicioase mâncăruri cu gust de acasă, iubită generoasă și luptătoare neînfricată, strateg militar, bun politician și organizatoare pașnică de mari comunități, având o întreagă metaforă a existenței inclusă în darul ei magic de a descoperi sursa subterană de apă.

Dar rămâne și zăngănitul realist de arme, al bătăliilor dintre europeni și al masacrelor comise împotriva indienilor mult mai slab înarmați. Toate prezentate cu duritatea vremii, fără nicio secvență de stângăcie feminină în nararea grozăviilor produse de demența războinică masculină și fără a idealiza vreuna dintre civilizații, cum se practică de multe ori în ficțiunea istorică, din milă față de învinșii mai suferinzi.

Mediul ambiental recompus se înfiripă intens, dens, încărcat de culori, gusturi și mirosuri, parcă încercând să te transpună fizic în atmosfera umedă, sufocantă, lascivă… Vigoarea scriiturii lui Allende este extrasă din însăși esența naturii pe care autoarea o descrie.

La baza tuturor romanele ei despre societatea din Chile în diferite perioade istorice, poate sta această operă literară ca o legendă întemeietoare.

 

 

Romanul Inés a sufletului meu poate fi comandat pe
site-ul librăriei online Cartepedia.