O lume fără sfârșit
a doua parte din trilogia
Kingsbridge
de Ken Follett
Editura RAO
Anul apariției în limba română: 2015
Categoria: Literatura contemporană
Titlul original: World Without End (2007)
Traducere: Andreea Ioana Șeler
Număr de pagini: 1088
Achiziționabil pe Libris.ro
În anul 1989, scriitorul galez Ken Follett lansează capodopera sa literară Stâlpii pământului, roman istoric a cărui acţiune se desfășoară în Anglia secolului al XII-lea, în jurul înălțării unei maiestuoase catedrale gotice, menite nu numai să impresioneze prin monumentalitate, dar și să schimbe viețile bărbaţilor, femeilor sau copiilor, care gravitează în jurul ei.
Publicat 18 ani mai târziu, în 2007, volumul O lume fără sfârșit este continuarea celebrului bestseller doar prin utilizarea de către autor a aceleiași locații principale, orașul fictiv Kingsbridge cu împrejurimile sale, aflate acum la umbra măreței catedrale.
Și unele dintre personaje se identifică drept urmașe ale celor din primul volum – privite aproape ca niște strămoși legendari – dar nu există alte legături continuatoare între cele două cărți.
Realitatea istorică oglindită este cea a începutului Războiului de 100 de Ani dintre Anglia și Franța, conflict izbucnit din motivații ce țineau de dispute teritoriale și pretenții dinastice.
Odată cu moartea lui Carol al IV-lea fără urmași direcți, dinastia capețiană se sfârșise, iar drepturile succesorale cele mai solide la tronul Franței le avea chiar regele Angliei, Eduard al III-lea, fapt doar în aparență paradoxal, țînând seama de îmbârligatele mariaje dintre Capețieni și Plantageneți.
Printre evenimentele consemnate istoric, sunt transplantate organic poveștile personale ale locuitorilor din Kingsbridge, imaginarul burg al ținutului Wiltshire, unde a fost construită catedrala din Stâlpii pământului.
Multe decenii mai târziu, în 1327, patru copii se aventurează prin periculoasa pădure din jurul orașului, pentru a se antrena la trageri cu arcul.
Ei sunt: Caris, fiica unui propsper negustor de lână și al soției sale bolnave, inteligentul, dar stângaciul Merthin, atât de diferit de fratele său prostănac, violent, însă extraordinar de îndemânatic, Ralph (băieții lui Sir Gerald, brav cavaler scăpătat) și Gwenda, o fetiță dintr-o familie săracă, pe care tatăl ei o dresase să execute la comandă mici furtișaguri, în ideea (pe-atunci nerealistă) că micuța nu va fi pedepsită la fel de aspru cum a fost pedepsit el pentru furt (prin retezarea mâinii drepte).
În poienița în care copiii trăgeau cu arcul, se aud zgomotele unei înfruntări ce-i determină să se ascundă precauți în tufișuri, de unde asistă la ciocnirea finală dintre doi ostași în uniformă și un cavaler hăituit. Acesta, ajutat de imprevizibilul Ralph, reușește să-și ucidă agresorii, fiind însă grav rănit și pierzând mult sânge în timpul luptei.
Merthin rămâne singurul puști dornic să-l ajute pe cavaler, aflând astfel că numele lui este Thomas Langley și procopsindu-se cu un mare secret pe care trebuie să-l păstreze, odată ce-i face serviciul de a îngropa o misterioasă scrisoare, despre a cărei existență nu trebuia să știe nimeni altcineva, decât în caz că s-ar fi confirmat moartea rănitului.
Deși copiii s-au înțeles să facă uitat acest eveniment și să nu mai spună nimănui nimic despre ce s-a întâmplat, el le va marca, le va afecta crunt vieţile adulte, în moduri pe cât de întortocheate și surprinzătoare, pe atât de dramatice.
Ken Follett știe ca nimeni altul să urmărească astfel de ramificații ale destinului, ce pornesc fatidic de la un moment aparent neînsemnat, acumulând efectele ca într-o avalanșă, până la a produce adevărate cataclisme existențiale.
În acest roman, în mod special, iese în evidență și capacitatea sa scriitoricească de-a prezenta lumea prin ochii personajelor lui în funcție de vârstă. Perspectiva narațiunii se schimbă odată cu înaintarea în ani a protagoniștilor, care mai întâi sunt copii inocenți, apoi tineri zvăpăiați sau cetățeni maturi, având spiritul analitic în dezvoltare și parcă panoramând tot mai vast societatea în care trăiesc.
Peste un prim salt temporal, îl regăsim pe cavalerul rănit transformat în monah benedictin. Pe Merthin, ucenic dulgher cu evidente înclinații spre genialitate meșteșugărească, propunând soluții constructive revoluționare și indignându-și maestrul cu impertinența sa. Pe fratele lui, Ralph, impregnându-se, ca scutier, tot mai rău de apucături războinice, violență incontrolabilă și toate viciile soldățești. Gwenda a rămas la fel de săracă, într-un mediu abrutizat în care tatăl ei o vinde ca sclavă sexuală pentru o vacă și trebuie să lupte pe viață și pe moarte spre a scăpa de bărbați care o tratează îngrozitor. Caris își dorește să dețină toate secretele medicinii moderne și naturale, chiar sfidând pentru asta tradiții patriarhale sau grave acuzații de vrăjitorie.
Nu e deloc de mirare că între cele mai avangardiste spirite din Kingsbridge, Merthin și Caris, se înfiripă o poveste de iubire. Legăturile lor sentimentale fiind întărite de tendința comună de a lupta pentru o lume mai bună și a se revolta idealist împotriva oricăror forme de abuz sau de constrângere irațională.
Miza ziditoare, de data asta, ține de clădirea unui pod modern din piatră, după prăbușirea celui din lemn care asigura accesul în Kingsbridge. Fără el, orașul ar regresa la nivel de sat izolat, pe care îl avea înainte de înălțarea ctitoriei locale și dezvoltarea comerțului cu lână.
Responsabilitatea de a împlini practic acest nou vis comunitar, dirijând șantierul, îi va fi acordată lui Merthin, în vinele căruia curge sângele maestrului constructor al catedralei, Jack Jackson.
Dar interese meschine, întărite de bigostism și conservatorism, îi creează piedici tot mai mari în ducerea la bun sfârșit a misiunii pe care și-a asumat-o.
Peste întreaga scenă, așteptând să cadă asemeni unei cortine sufocante ce va acoperi totul, planează Moartea Neagră.
Cea mai ucigătoare molimă din istoria umanității va face să se stingă în suferințe crâncene un sfert – spre jumătate din populația Europei și va modifica dramatic structurile sociale și modalitățile de a gândi ale oamenilor vremii…
Ale acelora dintre ei care i-au supraviețuit.
Detaliile vivant evocatoare, de un realism cutremurător, sunt, ca de obicei în cărțile lui Ken Follett, doar cadrul perfect pentru desfășurarea unor spectaculoase aventuri individuale, configurate în rețeaua de evenimente istorice care implică mase mari de populație și acțiuni pe scară largă.
O lume fără stârşit a avut parte de o ecranizare la fel de romanțată ca Stâlpii pământului, cărțile rămân mult-mult peste adaptările serializate.
Trilogia Kingsbridge este alcătuită din volumele:
Stâlpii pământului (2009, 2010, 2013, RAO) / The Pillars of the Earth (1989)
O lume fără sfârşit (2012, 2015, 2016, Editura RAO) / World Without End (2007)
Coloana de foc (2017, Editura RAO) / A Column of Fire (2017)
Puteți comanda romanul
pe site-ul librăriei online
Libris
Of, of, of! Mare, mare tentatie! Pare fix pe gustul meu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ana, chiar mare! E mai voluminoasa si decat Stalpii pamantului! 😀 Dar nici nu simti cand ai citit o carte a lui Follett. O absorbi rapid, oricat de gigantica ar fi. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am programat sa citesc seria în vară tarziu. Bucuroasă că am seria, pe langa alte române ale autorului.
Despre recenzia ta pot spune doar” jos pălăria ” . Impecabilă. Felicitări, Marius!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Vero! 🙂 O, daca ai volumul asta in varianta cartonata esti o norocoasa! Eu nu am mai gasit decat editia necartonata, in timp ce primul volum e din RAO CLASS. 😛 Dar, sigur, in primul rand continutul conteaza! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doar ultimul volum e cartonaș. Adevarul e ca mi-ar fi placut sa le am toate cantonate. Dar , cum spui, conținutul contează!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cartonat *
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da. 😛 Dar cred ca o reeditare in varianta de lux si a acestuia, ar bucura multa lume. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Categoric! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Abia aștept să ajung și la trilogia asta! Sta cuminte pe raft și eu stau cu gândul la ea. :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este chiar mai buna decat Trilogia Secolului, desi pare imposibil – la cat de captivanta e si ea. 😀
ApreciazăApreciază
Abia aștept să mă apuc și de ea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Follett este preferatul meu!!! Încă nu am văzut ecranizările…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si al meu! 😀 Totusi, parca nu are inca un film cu adevarat mare, facut dupa o carte a lui. Ceea ce e chiar surprinzator, sunt atat de… ecranizabile. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vai, ce-mi faci! Seria asta nu o am (inca!). Am doar Trilogia Secolului, dar si aia necitita. Abia astept sa pot adauga si seria asta in biblioteca mea si, desigur, sa le si citesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ken Follett e genul de autor caruia daca i-ai inceput un roman, nu te mai lasi pana nu i le termini pe toate. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am auzit de seria asta, ramane de vazut cum e.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E super-puper-hiper-faina! 😎 Iar voluminoseniile lui Stephen King, din biblioteca ta, vor parea niste subtirosenii, prin comparatie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Niste ce? :)) Nu cunosc cuvantul :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hihi. 😀 Le-am malformat si eu, in stilul limbajelor deviante din romanele lui Stephen King.
ApreciazăApreciază
„Fără sfârşit” din toate puncte de vedere se pare 🙂 . Deşi din perspectiva bietelor personaje, cred că pare să fie aproape de sfârşit de nenumărate ori! Mulţumim, Marius – o analiză revelatoare, aşa cum ne-ai obişnuit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu draaag! 🙂 Chiar nu mai mai satur de autorul asta, oricate volumoace imense sau volumase de-ale lui as citi. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Produse si Marci.
ApreciazăApreciază