Soarta mercenarului
și
alte destine

 

                             de Marina Costa

 

Editura Hoffman
Anul apariției: 2019
Numărul de pagini: 200

 

Soarta mercenarului și alte destine surprinde total cititorii romanelor scriitoarei Marina Costa.

Eu eram deja, la trei titluri bifate: Prietenii dreptății, Pribegii mărilor și Echipajul, obișnuit cu stilul foarte bine documentat al unui gen de ficțiune istorică propriu lor, recomandabil în special copiilor și adolescenților, dar putând fi apreciat în aceeași măsură și de adulți.

Cea dintâi surpriză, la acest volum, e că nu mai avem de-a face cu un roman, ci cu o colecție de proză scurtă, povestiri de epocă selectate pe baza unui concept comun, unele dintre ele publicate anterior în reviste sau antologii și câștigătoare de premii literare.

Este păstrată calitatea documentării istorice, dar stilul devine mult mai dur-realist și cu adresabilitate schimbată, în primul rând îndreptată înspre adulți, adolescenții fiind, de data aceasta ei, cei atrași în secundar, prin aventurile spectaculoase și informațiile inedite pe care le pot descoperi în carte.

Structura culegerii de povestiri reflectă modul apariției sale: volumul a fost tipărit de Editura Hoffman ca premiu pentru clasarea autoarei pe locul I la concursul de proză scurtă cu tematica Marii Uniri „Nicolae Velea”, în 2018.

Astfel, a fost aplicată o compartimentare în trei părți:

1. lucrarea premiată: frumoasa povestire Floare de foc
2. colajul tematic Soarta mercenarului, care cuprinde opt texte scurte și o nuveletă, cu legături între ele, istorisind aspecte din viața unui spadasin al secolului XVIII, din coloniile spaniole
3. ultima diviziune, intitulată Alte destine și conținând patru proze istorice de sine stătătoare, două dintre ele având acțiunea plasată tot în lumea culturii hispanice

O surpriză mai personală a fost că, deși așteptarea creată de titlu, de copertă și de subiectul majorității povestirilor se concentrează asupra aventurierului spaniol, pe mine cel mai mult m-a încântat tocmai istorisirea de deschidere a culegerii, câștigătoarea meritorie a concursului literar național.

Perioada desăvârșirii Marii Uniri, de la finalul și de imediat după sfârșitul oficial al Primului Război Mondial, este extraordinar de ofertantă pentru ficțiunea istorică autohtonă.

Imperiul Habsburgic se prăbușește, autoritatea administrativă se destramă în teritoriile locuite de români, un păienjeniș de interese concurând să o înlocuiască pentru a înclina destinul Bucovinei, Transilvaniei, Crișanei sau al Banatului înspre una sau alta dintre țările înconjurătoare.

Soldați înarmați în drum spre casă, mobilizare populară, manifestații, confruntări civile, alianțe neașteptate, totul e ca un Game of Thrones în cadru mioritic, printre peisaje splendide, orașe monumentale și sate pitorești.

Totuși, scriitorii noștri nu abordează aproape deloc această perioadă temporală. Înțeleg că pe vremea comunismului exista o reținere din cauză că intervenția armatei române de atunci a însemnat și amânarea instalării flagelului roșu în Europa pentru zeci de ani, dar nici după Revoluție nu a apărut mai nimic cu iz beletristic care să exploateze evenimentele.

Însă povestirea Floare de foc a Marinei Costa, ca și o alta, din partea a treia a antologiei, Drapelul însângerat, o fac foarte izbutit și amândouă te lasă cu regretul că nu s-au extins până la lungimea unor romane, pentru a putea cuprinde întreaga panoramă din care sunt desprinse secvențele de proză scurtă tulburătoare.

Saltul în lumea exotică a coloniilor spaniole din Lumea Nouă nu se realizează brusc, ci printr-o povestire tampon care folosește aproape mitologic cultura europeană pentru a defini traseul protagonistului seriei de aventuri din secolul XVIII și a-i stabili descendența romantică.

Juan Santiago Zamorra (Chago, El Moreno) are o personalitate complexă, marcată de originea sa amestecată, el fiind fiul unui colonist iberic și-al unei indigene, asemeni atâtor altor copii metiși, recunoscuți sau bastarzi, ce treptat-treptat formează noua rasă majoritară a hispanității din Americi.

Militar de carieră, până când a refuzat să mai masacreze indieni, mercenar, prizonier al piraților, asasin plătit, acuzat pe nedrept – povestirile despre Chago sunt tot atâtea episoade eterogene luxuriante care întregesc imaginea destinului sinuos al acestuia.

Întâia oară îl întâlnim pe Vechiul Continent, asigurând protecția unui grup de pelerini în timpul faimoasei călătorii spirituale spre Santiago de Compostela.

«Chago s-a bucurat să fie ales pentru misiunea deosebită. Își dorise mult acest pelerinaj, nu numai în onoarea sfântului al cărui nume îl purta, ci să mulțumească pentru că rămăsese în viață, după atâtea bătălii și după ce trecuse oceanul cu bine, la vreme de război, sub nasul corsarilor englezi ieșiți după pradă.»

Insărcinarile pe care le acceptă din postura de mercenar/criminal plătit sunt limitate de refuzul lui de a ucide femei sau copii și cavalerismul de-a permite celui care trebuie eliminat să se apere, prin provocare la duel.

Colaboratorii săi nu au însă deloc aceleași rețineri morale, după cum vom observa într-o misiune pe care o duce la capăt în nuvela Dansul morții, dansul seducției.

Chago și camaradul lui efeminat, sau poate chiar o femeie sub acoperire, Juanmi (poreclit El Mirlo) acceptă cererea donei Leonor de Vasquez de a-i lichida soțul, baronul proaspăt posesor de plantații în Nueva Granada, care-și viola sclavele și muncitoarele peone, având o reputație groaznică și pentru comportamentul său din înalta societate.

Cei doi asasini aleg să-și elimine ținta la un bal simandicos, după cum se va dovedi, un eveniment extrem de periculos, fiindcă în atmosfera lui îmbătătoare, versatul mercenar El Moreno se îndrăgostește de baroneasa comanditară a crimei…

Va fi iubirea în stare să schimbe soarta previzibilă a mercenarului principial, într-o lume tot mai nemiloasă cu aventurierii singuratici, neînregimentați, atunci când  umbrele faptelor acestuia îl ajung din urmă sub forma răzbunării victimelor sale?

În segmentul Alte destine reapare și mai des o idee ce-a revenit de mai multe ori simbolic în povestirile volumului și până atunci, aceea a personajului secundar transformat în protagonist (sau viceversa).

Tot așa cum Chago putea fi un urmaș al lui don Quijote, dar nu e decât al lui Sancho Panza, El Mirlo avea toate atracțiile unui erou principal, însă nu reprezintă decât o misterioasă apariție meteorică,… în mitologie, Nausica rămâne o bornă pe traseul lui Odiseu, deși a vrut să fie regina acestuia, rugul Inchiziției preschimbă o femeie acuzată de vrăjitorie în fantomatică muză, moartea întâmplătoare oprește într-o gară banală destinul istoric al unui stegar neînfricat, și viziunea de călătoare temporală prin ținuturile Inca se topește în aburii unui vis turistic…

Pare extrem de greu să închegi de fiecare dată ceva interesant în spațiul limitat permis de exigențele prozei scurte, dar Marina Costa reușește asta pentru fiecare povestire a ei.

Soarta mercenarului și alte destine este mai mult decât o simplă culegere de întâmplări extraordinare desprinse din vieți trecute, e o colecție de miniaturi istorice migălos realizate, în care personaje vii se zbuciumă pasional sau dansează elegant pe muzica vremii.

 

 

Cartea poate fi achiziționată 
online