Fiul dușmanului

de
Cătălin Dumitrescu

 

Editura Petale Scrise
Anul apariției: 2019
Număr de pagini: 206

 

Destinul romanului Fiul dușmanului este unul de aspirație supremă – mai mult sau mai puțin mărturisită – pentru scriitorii de Wattpad.
Un editor a remarcat cât de bine arată în varianta electronică și a propus autorului publicarea lui în formă fizică.

Astfel că povestea s-a mutat din online, în mâinile cititorilor care doresc să o savureze dintre filele unei cărți cu aspect cuceritor și consistență perfectă.

Acțiunea sa are loc în toamna anului 1968, în România socialistă, într-o perioadă istorică foarte tensionată.
Vântul libertății stârnit de Primăvara de la Praga risca să influențeze toate statele de după Cortina de Fier, așa că Uniunea Sovietică și țările “frățești” din Tratatul de la Varșovia (mai puțin România) invadează Cehoslovacia.

Atitudinea de frondă a României atrage asupra sa un pericol enorm, acela de a fi, la rândul ei, invadată.

Toate structurile militare din țară sunt mobilizate și plasate în stare de alarmă.
Chiar în lipsa unor informații exacte despre gradul amenințării, senzația de încordare se simte la fiecare nivel ierarhic al lor.

Pentru un tânăr ofițer de Securitate, aceste momente pot însemna însă o nesperată oportunitate.

Ovidiu Dumbravă este entuziasmat de noul său post și de biroul primit în clădirea MAI de pe Calea Victoriei.
De două săptămâni a devenit sublocotenent în cadrul Direcției Cercetări Penale a Centralei Consiliului Securității Statului din București.

Șeful lui direct, Maiorul Cândea, ca să-i dea ceva de lucru sau doar ca să scape de el, îi plasează în studiu un dosar nerezolvat.

«Ovidiu răsfoia de două zile dosarul. Nu-i venea să creadă că mai există așa ceva.
Era dosarul unui partizan anticomunist, unul care nu fusese capturat nici până azi.
Securitatea distrusese toate grupurile de rezistență din munți, de pe dealuri și câmpii. Distrusese chiar unele care nu existaseră niciodată. Iar acest individ încă mai era liber și azi, la aproape 11 ani de când, în 1957, grupul lui căzuse într-o ambuscadă a securiștilor.»

Numele partizanului e Andrei Rogozanu.
Grupul său acționase în Munții Făgăraș, în perioada 1949-1957.

Membrii lui au făcut mari probleme autorităților și au scăpat din numeroase capcane, până când s-a reușit destructurarea sa.
Într-un final, aproape toți au căzut secerați sub focul trupelor de Securitate, singurul care a scăpat dintr-o încercuire perfect organizată, pe bază de informații precise, fiind conducătorul lor.

Pentru că nu s-a reușit capturarea lui Rogozanu de atâta timp, acesta devenise aprope o legendă, un celebru criminal-fantomă al cărui caz era numai bun de predat unui proaspăt ofițer, pentru inutilă cercetare.

Nimic nu-l împiedică însă pe conștiinciosul sublocotent să aprofundeze faptele din dosar cu seriozitate, impresionându-l pe maior prin perspicacitatea sa deductivă.

Iar când în fosta zonă de acțiune a grupului de partizani are loc un dublu asasinat, fiind executați doi generali de la Inspectoratul Județean de Securitate Brașov, ancheta lui se transformă din una ce tratează un vechi caz aproape înghețat, într-una extrem de fierbinte, urmărită cu febrilitate chiar de conducerea statului.

Perspectiva se schimbă și panoramarea se mută peste munții împăduriți unde se ascunde Andrei Rogozanu.
Conducătorul grupului de rezistență scăpase, într-adevăr, în tot acest timp scurs de la ambuscada din 1957, de urmăritorii lui, care l-au căutat mai degrabă periodic decât cu continuitate, după o primă scotocire furibundă a împrejurimilor.
A avut parte mereu de sprijinul fetei popii din sat, credincioasa Ana, care i-a și devenit în secret soție.

Este și el la fel de surprins ca autoritățile de dubla crimă și încearcă să se dumirească ce strategie stă în spatele acestei acțiuni destabilizatoare, probabil de inspirație KGB:

«În ultimul mesaj, Ana îi scrisese că în sat se auzise că doi securiști cu grad mare fuseseră împușcați în pădure, lângă pârâul Ghebosu. Îl întrebase dacă nu cumva el făcuse treaba și îl avertizase că vor înceta comunicarea un timp, pentru că locul s-a umplut de securiști.
Andrei înțelese acum ce era cu foiala din sat, dar nu înțelegea cine ar fi putut să le facă felul celor doi. Îi știa, îi văzuse de câteva ori la vânătoare, însoțiți de pădurar, dar nu avusese de gând să-i omoare. Știa că iadul s-ar fi dezlănțuit din nou asupra satelor. Observase și el schimbările din ultimii ani.»

Destinul ultimului partizan, supraviețuitorul prin excelență, și cel al tânărului ofițer, orfan educat pentru a servi statului comunist, se împletesc dramatic, odată declanșată această anchetă combinată, ce se complică tot mai mult.

Personajele sunt credibil și complex construite, încărcate de o umanitate realistă bine individualizată.

Atmosfera este una a straturilor claustrofobice care își apasă protagoniștii, asemeni unor sfere concentrice care se strâng în jurul lor.
Există o neliniște cu sursă externă, a posibiliei invazii sovietice. O constrângere sufocantă a dictaturii naționale, care se impune asupra tuturor, rebeli sau forțe de represiune ale sistemului. E mereu prezentă o angoasă personalizată, a partizanului urmărit, a securistului ce se teme să se exprime liber. Toate acestea cuprinzând și anxietatea tipică thriller-ului, care aici e cu atât mai puternică, fiindcă receptează și toate celelalte presiuni.

Fiul dușmanului este o reușită poveste detectivistică ranforsată cu implicații la cel mai înalt nivel geopolitic, specifice romanelor de spionaj, dar prezentată din perspectiva intimă a eroilor săi.

Un roman care îmi amintește cel mai mult de Parcul Gorki, din literatura străină, sau de La miezul nopții va cădea o stea, din cea autohtonă.

 

 

Puteți comanda cartea pe 
site-ul editurii
Petale Scrise