La cinci pași de
tine

de
Rachael Lippincott
Mikki Daughtry
Tobias Iaconis

 

Editura Litera
Anul publicării în limba română: 2019
Titlul original: Five Feet Apart (2018)
Traducere: Adriana Bădescu
Număr de pagini: 288

 

Dacă o pasiune romantică este cu atât mai profundă cu cât are forța de a depăși un obstacol mai însemnat, atunci în La cinci pași de tine avem descrisă o formă de iubire supremă.
Protaganiștii poveștii de dragoste din acest roman sunt sortiți să nu se poată atinge niciodată, orice apropiere la mai puțin de șase pași, aducându-i pe ambii în pericol de moarte.

Se poate imagina depășirea oricărei bariere a destinului prin sacrificiul de sine în numele dragostei, dar când forțarea acelei bariere ar însemna tocmai uciderea persoanei iubite, ea devine cu adevărat de netrecut.

Stella și Will suferă de fibroză chistică, o boală genetică teribilă, care îi obligă să-și petreacă mare parte din viață între pereții spitalelor, înconjurați de aparate ce-i ajută să respire.
Existența lor este o continuă bătălie medicală și-o permanentă încordare de voință pentru a respecta rutina extenuantă a aplicării numeroaselor reguli de bază ce le asigură supraviețuirea.

Dincolo de medicația esențială, cea mai importantă dintre ele este de a nu avea niciodată contact fizic cu alt bolnav de FC (fibroză chistică), pentru că infectarea încrucișată cu tulpini bacteriene diferite poate duce la moartea amândurora, chiar și de la o simplă atingere.
Distanța de siguranță fiind de cel puțin șase pași.

Marea speranță a celor afectați de această maladie cumplită se bazează pe posibilitatea de a primi la un moment dat plămâni noi, prin transplant, dar listele de așteptare sunt lungi și ocaziile de a ajunge la unii perfect compatibili, foarte puține.
Chiar și transplantul nu reprezintă salvarea totală, ci doar o prelungire a duratei vieții.

Stella este o fată optimistă, hotărâtă să înfrunte boala. Respectă toate tratamentele prescrise, își administrează cu scrupulozitate numeroasele medicamente și chiar are un vlog unde încearcă, prin filmulețe simpatice despre evoluția patologiei ei, să încurajeze și alți suferinzi cu același diagnostic.
Pentru a reuși să-și ofere cele mai bune șanse de supraviețuire a devenit foarte organizată, chiar maniacă în a controla totul, păstrându-și însă mereu buna dispoziție.

Viața sa minuțios programată este răvășită când în spital îl întâlnește pe Will, care nu e deloc ca Poe, celălalt băiat cu FC pe care îl cunoaște. Nici la fel de empatic, gata mereu să o sprijine moral, nici pe aceeași lungime de undă în privința atitudinii față de desele lor internări și nici la fel de… gay.
Adică, Will, ăsta, se dovedește pe dată interesat de farmecul ei feminin, în pofida imposibilității de a dezvolta o relație romantică.

El este pasionat de tot felul de chestii artistice și are o mulțime de idei extravagante.
De la viață își dorește doar s-o trăiască intens și de abia așteaptă să facă 18 ani, ca să scape dintre pereții spitalelor și de tratamentele impuse de familie.

Atitudinea sa rebelă nu este domolită, ci exacerbată de contractarea bacteriei B cepacia, care îl face neeligibil pentru transplant și-i garantează moartea, atât lui, cât și oricăror altor bolnavi de fibroză chistică de care ar sta prea aproape.

Stella și Will sunt extrem de diferiți și au modalități diametral opuse de-a-și aborda problemele.
Ea își hrănește speranța și își acumulează energia din convingerea că face tot ce este nevoie, într-un mod cât mai conștiincios.
El este nonconformist, un spirit liber care vrea să se simtă viu și să trăiască plenar, atât cât mai poate, într-o ardere rapidă, fără iluzii și fără limitări.

Dar, împotriva a tot și a toate, se simt tot mai atrași unul de celălalt, cu fiecare peripeție spitalicească, cu fiecare ieșire neautorizată pe acoperiș, cu orice tratament pe care ea îl convinge pe el să-l urmeze.
Se influențează unul pe altul și ajung să își dorească aceleași lucruri, îndepărtându-se de atitudinile extreme.

Cu cât dragostea lor crește, cu atât simt mai crâncen cât de greu este să fie nevoiți să păstreze distanța, să nu se poată îmbrățișa sau măcar consola printr-o atingere, nu numai pentru binele propriu, dar și al celuilalt.

Stella îi insuflă lui Will ceva din optimismul și felul ei pozitiv de a vedea viața, iar el îi dezvăluie o parte din frumusețea sălbatică a lumii, pe care ea nu a avut ocazia să o descopere.
Se întăresc reciproc, dar devin, totodată, dependenți sufletește unul de celălalt, într-o dragoste imensă ce pregătește o durere sfâșietoare atunci când ceva, inevitabil, se va rupe din legătura tot mai solidificată.

La cinci pași de tine este cronica hiper-romantică a unei relații tragice cu final anunțat, dar este și o poveste de dragoste plină de speranță ce înfruntă destinul.
Lacrimile pe care le face să curgă sunt peste un zâmbet înduioșat și activează doar sentimentele pozitive.

Cei trei autori (două femei și un bărbat) care au scris romanul din dublă perspectivă, un capitol din punctul de vedere al Stellei, altul al lui Will, au găsit o metodă excepțională de a atrage atenția asupra unei cutremurătoare probleme de sănătate, o boală genetică distrugătoare de vieți (în populația europeană fibroza chistică are incidența de aproximativ 1/2.500 de nou-născuți), dar istorisirea lor este, în sine, minunată.

Cred că traducerea în limba română a titlului cărții este chiar mai bună decât varianta originală. Odată ce afli despre interdicția de apropiere și regula celor șase pași, se acumulează contextual o simbolistică dramatică tulburătoare.

Ecranizarea volumului s-a bucurat de foarte mare succes la lansarea sa cinematografică.

 

 

Titlu disponibil la
Editura Litera