Zile fără sfârșit
de
Sebastian Barry
Editura Litera
Colecția: Clasici contemporani
Data publicării în limba română: 2018
Titlul original: Days Without End (2016)
Traducere: Oana Celia Gheorghiu
Număr de pagini: 288
Tip copertă: broșată
Roman achiziționabil pe
Portokal.ro
Poate nu ar strica să extindem categorisirea grimdark din fantasy la întreaga literatură, pentru a putea defini într-un singur cuvânt un anumit tip de roman.
Momentan, grimdark este subgenul de ficțiune speculativă care își extrage catalogarea din fraza: «In the grim darkness of the far future there is only war.» și-n care poți fi sigur că vei găsi războaie mereu în desfășurare, eroi nici total buni, nici total răi, cu destine putând sfârși brusc, miasme de cadavre putrezind, armate bolind în masă, realism crud în fiecare aspect al vieții și lipsa totală a idealizării, în general.
Transferând conceptul de la ficțiunea speculativă la cea istorică și înlocuind universul imaginar fantasy cu cel al evenimentelor atestate documentar, putem păstra întreaga definiție pentru acele romane istorice a căror atmosferă beligerantă duhnește, îți arde și îți sângerează în față, de realistă ce e.
Cea mai interesantă specie de ficțiune istorică, din punctul meu de vedere, în care Zile fără sfârșit se încadrează total.
Thomas McNulty este mic copil când, în timpul Marii Foamete Irlandeze, își pierde tatăl, apoi mama și sora care „au murit ca niște pisici vagaboande, fără să-i pese cuiva prea mult”.
El reușește să se îmbarce din orașul portuar Sligo, sufocat de emigranți disperați și cadavre, spre Lumea Nouă, având ca singur plan supraviețuirea.
Aici îl întâlnește pe John Cole, un băiat hoinar cu un pic de sânge indian, având cam aceeași vârstă și cam aceleași probleme existențiale. Între ei se naște o simpatie imediată și o prietenie care va ține toată viața.
Cu un pic de noroc, cei doi găsesc de lucru într-un saloon dintr-un orășel minier.
Spălați bine și cu zdrențele pe care le aveau schimbate pe haine muierești, vor trebui să danseze cu minerii, dăruindu-le acestora un pic de falsă feminitate, în acest loc de frontieră unde reprezentantele sexului frumos sunt o raritate.
Băieții cresc însă, peste un timp trupurile lor încep să își piardă suavitatea copilăresc-adolescentină, masculinizarea făcându-i să iasă din roluri și obligându-i să-și găsească alte angajamente.
Sperând să-și asigure masa și patul, chiar dacă leafa este cea mai mică pe care o puteau primi, Thomas și John, aproximând că au șaptesprezece ani, se înrolează în armata Statelor Unite ale Americii, în Missouri, cândva prin 1851.
Plini de pasiuni și de temeri, cei doi tineri își continuă aventurile rocambolești într-un univers militarizat al expedițiilor de protejare a coloniștilor albi, al incursiunilor armate punitive împotriva indienilor, al masacrelor și al violenței descătușate, într-o natură sălbatică și maiestuoasă, ea însăși fiind adesea cel mai eficient ucigaș.
Marcate de greutăţi înfiorătoare, aceste zile li se par junilor bărbaţi în devenire extraordinar de intense, în ciuda ororilor la care sunt martori sau la care iau parte fără să se gândească prea mult.
Plasându-şi acţiunea din Wyoming până în Tennessee, oglindind inclusiv curemurătorul Război Civil, cartea lui Sebastian Barry este o capodoperă de atmosferă şi de limbaj.
Un western emoţionant despre doi camarazi de arme și de viață, care se iubesc (da, și fizic – era inevitabil după episodul de travesti) şi despre familia improvizată, netradițională, pe care şi-o creează împreună cu Winona, o fată sioux scăpată de măcel.
O frescă istorică memorabilă a anilor fierbinți în care America prindea cheag printr-un proces confuz de amalgamare însângerată.
Vocea narativă e la persoana întâi, cea a unui Thomas care privește în urmă cu cinică melancolie, dar păstrând în poveste toată naivitatea, buna dispoziție, inconștiența și lipsa de principii specifică momentului acțiunii.
Orice personaj care are suficiente calități pentru a fi desemnat drept pozitiv în romanele mai puțin realiste, este considerat în Zile fără sfârșit un idiot excentric – ridiculizat cu sarcasm cazon -, dacă nu chiar periculos, când e ofițer și îi poate băga pe toți în bucluc cu moralitatea lui.
Totuși, în sufletele lor abrutizate, unii dintre bărbații ce au luptat mereu pentru supraviețuire găsesc o generozitate instinctuală, pe care nu simt nevoia să o motiveze, însă o aplică cu delicatețe, surprinzându-se chiar și pe ei înșiși.
Sentimentele romantice dintre cei doi protagoniști sunt la fel de firești ca natura, ca viața și moartea din jur. Integrate în tot ce se întâmplă, fără nici cea mai mică intenție propagandistică sau de corectitudine politică exemplificată.
Doar mici destine din marele destin istoric al formării unei noi națiuni.
Cât de mult îmi place la ediția în limba română a cărții că are coperta dublată și în spatele unui colț tăiat din prima imagine, cea cu băiatul soldat, apare alta, cu un peisaj bucolic de epocă și ceea ce era pe atunci o casă de vis.
Un ideal al unor vremuri mai pașnice, pentru ostașul în marș forțat, o frumoasă metaforă a acestei minunat de crunte istorisiri.
Roman disponibil pe
site-ul librăriei online
Portokal.ro
Wow! Superb, trebuie sa o caut si eu. O recenzie excelenta, Marius!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Ana! 🙂 Mie mi-a ramas in minte recenzia ta pentru Somerset, care cred ca are un subiect asemanator. Trebuie neaparat sa o citesc si pe ea. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca iti va placea Somerset, chiar daca in centrul romanului se afla o femeie . E un roman bun.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu atat mai mult! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Suna tare bine recenzia ta! Nu stiam de cartea asta. Multumesc pentru recomandare!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu tot dragul, Eva! 🙂 Un pic dura, dar minunata. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Genul de carte fix cum caut eu. Merci mult de recomandare. Nu am auzit de autor. Excelentă recenzie, Marius !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci, Vero! 🙂 Cu mare-mare drag! 🙂 Precis o sa-ti placa! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că mi-ar plăcea mult.
Am mai citit o carte cu foametea irlandeza… dar am fost dezamagita ca mai continua, in Lumea Noua… si volumul doi (sau urmatoarele, daca or fi fost mai multe) nu-l tradusese nimeni/ nu-l puteam gasi nici in original. (Si da, am uitat titlul – caz clasic de scleroza progresiva) 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu era Legea viselor, Marina? 🙂 Asta incepe cam de unde s-a terminat aia si are acelasi stil. 🙂 Doar povesteste un pic la inceput despre Marea Foamete si apoi se concentreaza pe aventurile coloniale. Sigur-sigur o sa iti placa! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu cred ca se chema asa. Aparuta prin 2015-2016. Era mai mult cu foametea si cu trecerea oceanului. Cand a ajuns in America, baiatul de vreo 16-17 ani s-a angajat la un courreur de bois, pe Marile Lacuri. Pe urma s-a rupt filmul, ca volumul 2… 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ah! Eram sigur ca asta e romanul: https://portokal.ro/legea-viselor-peter-behrens.html . Tare bun si el! 🙂 Atunci ma pun si eu sa caut titlul misterios, fiindca imi suna a ceva ce trebuie neaparat citit! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum zic ca poate sa fie… cand vad coperta. Ca de, Irlanda e verde 🙂 Sau poate tu oi avea volumul doi, daca zici ca e mai mult din SUA?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Marina, scriam despre Zile fara sfarsit ca incepe cam pe unde se termina Legea viselor. 🙂 Legea viselor este exact cum ai descris-o tu. Cred ca ea e. Si eu astept sa apara volumul doi. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O carte care pare dură, șocantă. O recenzie magistrală, marca Marius :)) Complimente!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult, Dana! 🙂 Da, socanta si dura ca realitatea de-atunci. 😛 Cautam mereu cea mai buna oglindire a unei epoci istorice, dar vrem si aventuri fictionale spectaculoase. Asta le are pe toate. 😀
ApreciazăApreciază
Intotdeauna mi-au placut romanele istorice, indiferent ca sunt inspirate din fapte reale sau sunt doar fictiune.
Imi place cum ai facut prezentarea cartii. Pare foarte profunda.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci, Gabriela! 🙂 Foarte penetranta! Istoric si psihologic. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb! Un subiect foarte interesant. O recenzie pe măsura!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc, Geo! 🙂 Chiar remarcam la recenzia Anei pentru Somerset, ca autorii care au scris despre perioada asta coloniala incipienta au scos numai carti bune. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate, așa este.
ApreciazăApreciat de 2 persoane