Zile fără sfârșit

de
Sebastian Barry

 

Editura Litera
Colecția: Clasici contemporani
Data publicării în limba română: 2018
Titlul original: Days Without End (2016)
Traducere: Oana Celia Gheorghiu
Număr de pagini: 288
Tip copertă: broșată
Roman achiziționabil pe 
Portokal.ro

 

Poate nu ar strica să extindem categorisirea grimdark din fantasy la întreaga literatură, pentru a putea defini într-un singur cuvânt un anumit tip de roman.

Momentan, grimdark este subgenul de ficțiune speculativă care își extrage catalogarea din fraza: «In the grim darkness of the far future there is only war.» și-n care poți fi sigur că vei găsi războaie mereu în desfășurare, eroi nici total buni, nici total răi, cu destine putând sfârși brusc, miasme de cadavre putrezind, armate bolind în masă, realism crud în fiecare aspect al vieții și lipsa totală a idealizării, în general.

Transferând conceptul de la ficțiunea speculativă la cea istorică și înlocuind universul imaginar fantasy cu cel al evenimentelor atestate documentar, putem păstra întreaga definiție pentru acele romane istorice a căror atmosferă beligerantă duhnește, îți arde și îți sângerează în față, de realistă ce e.

Cea mai interesantă specie de ficțiune istorică, din punctul meu de vedere, în care Zile fără sfârșit se încadrează total.

Thomas McNulty este mic copil când, în timpul Marii Foamete Irlandeze, își pierde tatăl, apoi mama și sora care „au murit ca niște pisici vagaboande, fără să-i pese cuiva prea mult”.
El reușește să se îmbarce din orașul portuar Sligo, sufocat de emigranți disperați și cadavre, spre Lumea Nouă, având ca singur plan supraviețuirea.

Aici îl întâlnește pe John Cole, un băiat hoinar cu un pic de sânge indian, având cam aceeași vârstă și cam aceleași probleme existențiale. Între ei se naște o simpatie imediată și o prietenie care va ține toată viața.

Cu un pic de noroc, cei doi găsesc de lucru într-un saloon dintr-un orășel minier.
Spălați bine și cu zdrențele pe care le aveau schimbate pe haine muierești, vor trebui să danseze cu minerii, dăruindu-le acestora un pic de falsă feminitate, în acest loc de frontieră unde reprezentantele sexului frumos sunt o raritate.

Băieții cresc însă, peste un timp trupurile lor încep să își piardă suavitatea copilăresc-adolescentină, masculinizarea făcându-i să iasă din roluri și obligându-i să-și găsească alte angajamente.

Sperând să-și asigure masa și patul, chiar dacă leafa este cea mai mică pe care o puteau primi, Thomas și John, aproximând că au șaptesprezece ani, se înrolează în armata Statelor Unite ale Americii, în Missouri, cândva prin 1851.

Plini de pasiuni și de temeri, cei doi tineri își continuă aventurile rocambolești într-un univers militarizat al expedițiilor de protejare a coloniștilor albi, al incursiunilor armate punitive împotriva indienilor, al masacrelor și al violenței descătușate, într-o natură sălbatică și maiestuoasă, ea însăși fiind adesea cel mai eficient ucigaș.

Marcate de greutăţi înfiorătoare, aceste zile li se par junilor bărbaţi în devenire extraordinar de intense, în ciuda ororilor la care sunt martori sau la care iau parte fără să se gândească prea mult.

Plasându-şi acţiunea din Wyoming până în Tennessee, oglindind inclusiv curemurătorul Război Civil, cartea lui Sebastian Barry este o capodoperă de atmosferă şi de limbaj.
Un western emoţionant despre doi camarazi de arme și de viață, care se iubesc (da, și fizic – era inevitabil după episodul de travesti) şi despre familia improvizată, netradițională, pe care şi-o creează împreună cu Winona, o fată sioux scăpată de măcel.
O frescă istorică memorabilă a anilor fierbinți în care America prindea cheag printr-un proces confuz de amalgamare însângerată.

Vocea narativă e la persoana întâi, cea a unui Thomas care privește în urmă cu cinică melancolie, dar păstrând în poveste toată naivitatea, buna dispoziție, inconștiența și lipsa de principii specifică momentului acțiunii.

Orice personaj care are suficiente calități pentru a fi desemnat drept pozitiv în romanele mai puțin realiste, este considerat în Zile fără sfârșit un idiot excentric – ridiculizat cu sarcasm cazon -, dacă nu chiar periculos, când e ofițer și îi poate băga pe toți în bucluc cu moralitatea lui.

Totuși, în sufletele lor abrutizate, unii dintre bărbații ce au luptat mereu pentru supraviețuire găsesc o generozitate instinctuală, pe care nu simt nevoia să o motiveze, însă o aplică cu delicatețe, surprinzându-se chiar și pe ei înșiși.

Sentimentele romantice dintre cei doi protagoniști sunt la fel de firești ca natura, ca viața și moartea din jur. Integrate în tot ce se întâmplă, fără nici cea mai mică intenție propagandistică sau de corectitudine politică exemplificată.
Doar mici destine din marele destin istoric al formării unei noi națiuni.

Cât de mult îmi place la ediția în limba română a cărții că are coperta dublată și în spatele unui colț tăiat din prima imagine, cea cu băiatul soldat, apare alta, cu un peisaj bucolic de epocă și ceea ce era pe atunci o casă de vis.
Un ideal al unor vremuri mai pașnice, pentru ostașul în marș forțat, o frumoasă metaforă a acestei minunat de crunte istorisiri.

 

 

Roman disponibil pe
site-ul librăriei online
Portokal.ro