Vieți în vâltoare – Alte vâltori ale vieții – {recenzie}

Vieți în vâltoare – Ținuturi însângerate
Vieți în vâltoare – Lumea Nouă
Alte vâltori ale vieții

 

de
Marina Costa

Editura Betta

 

Romanele scriitoarei Marina Costa pot fi citite atât de adolescenți, cât și de adulți, așa cum cărțile lui Jules Verne sau ale lui Mark Twain pot fi savurate la orice vârstă, activând pentru fiecare grad de maturitate o anumită componentă a poveștilor pe care le desfășoară.

Toate încântă prin aventuri spectaculoase, în timp ce înfiripă detaliat și profund atmosfera culturalo-istorică unde acestea au loc.

Te simți, savurându-le, ca și cum ai privi concomitent un film de acțiune și unul documentar, valența lor fiind, în aceeași măsură, distractivă și educativă.

Poate cea mai complexă saga a autoarei este constituită din volumele seriei Vieți în vâltoare.
În număr de trei, ele au fost lansate în două etape, mai întâi fiind publicate Ținuturi însângerate și Lumea Nouă, în 2017, apoi Alte vâltori ale vieții, în 2019, la Editura Betta.

Ambientarea temporală este de sfârșit de secol XVIII, început de secol XIX, o perioadă istorică a marilor schimbări sociale determinate de propagarea ideilor Revoluției Franceze și de accelerarea ritmului colonizării europene a altor continente.

Vocea narativă curge la persoana întâi și este una feminină, a protagonistei Roxana Darie, fiica unui cuplu de moldoveni din suita Domniței Lena, moștenitoarea Domnitorului Moldovei Grigore Ghica, care s-a refugiat la Genova atunci când acesta a fost mazilit.
Întreaga ei istorisire are aspectul unui jurnal intim, transformat doar prin forța împrejurărilor în cronică-mărturie a unor evenimente geopolitice importante.

Romanul de deschidere al ciclului literar, Vieți în vâltoare – Ținuturi însângerate, ne poartă prin copilăria și adolescența Roxanei (Rossana – în adaptarea genoveză a numelui).
Fără să aibă părinți nobili, tatăl și mama sa fiind simpli angajați în serviciul Domniței, ea reușește să își găsească în această minusculă Curte în exil, printre broderiile și cusăturile aferente fetelor vremii, propria cale spre educație și cultură.
Prietenia cu signora Gianna asigurându-i accesul la lectură și chiar lăsându-i o valoroasă moștenire în cărți, atunci când protectoarea ei în vârstă nu va mai fi.

O dură lovitură a sorții va spulbera însă stabilitatea căminului părintesc, odată ce tatăl și mama Roxanei mor într-un cutremur urmat de incendiu.
Din toată viața de până atunci, ea nu mai rămâne decât cu o ediție extrasă de sub cenușă a operei dantești Divina Commedia.

Salvată de militari, copila de paisprezece ani va fi găzduită la o mănăstire de călugărițe carmelite, unde se va convinge în scurt timp că viața monahală nu i se potrivește.

La doar șaisprezece ani, orfana se folosește de debandada creată odată cu intrarea armatei franceze aliate în oraș, pentru a deveni… Rossano Dario.

Cu părul scurtat și îmbrăcată în haine baiețești, voluntara Roxana se alătură trupelor republicane locale conduse de colonelul Alessandro Savieri, tânărul ex-căpitan care o salvase după cutremur, cu numai doi ani în urmă.

Pentru fata travestită urmează o perioadă de aventuri beligerante, în confruntările revoluționare dintre micile stătulețe italiene molipsite de spiritul înnoitor francez și forțele străine sau regaliste autohtone, ce vor să păstreze vechea orânduire.

Sufletul feminin încarcă de romantismul luptei pentru o idee nobilă, dar și de dragoste pasională pentru un chipeș ofițer, întregul șir de ciocniri armate, însă războiul are realismul lui crud, inevitabil, mereu gata să sfărâme toate speranțele și toate visurile.

În volumul doi al seriei, Vieți în vâltoare – Lumea Nouă, o regăsim pe Roxana în America, împreună cu o altă iubire, ceva mai potolită, Luigi Accorsi.
Amândoi au lăsat în urmă războaiele napoleoniene și soarta nefericită a republicilor peninsulare împărțite și reîmpărțite între imperii, pentru o lungă călătorie pe mare, la finalul căreia vor începe o nouă viață.

În 1802 ajung la Boston, de unde se îndreaptă cu un convoi de coloniști venețieni spre Louisiana, pentru a se stabili pe malul fluviului Mississippi.
Ideea lor, dat fiind că nu se pricepeau la agricultură cum se pricepeau majoritatea celorlalți coloniști care au primit parcele de teren în Vest, era să captureze mustangi și să își formeze o herghelie de cai pe pământurile ce le aparțin.

Dar traiul la frontieră stă și el sub amenințarea conflictelor letale, fiind de această dată ei cei considerați invadatori de către băștinașii indieni care au dezgropat securea războiului.

Acest al doilea volum din saga are o finalitate proprie care înduioșează la despărțirea de personaje, cu nunți și încheieri de povești. Cred că scriitoarea nu era deloc sigură, la terminarea lui, dacă va avea o continuare.
Dar când o carte este atât de bună, nu poți decât să te bucuri că o urmare a ei apare.

Romanul trei al seriei, Alte vâltori ale vieții, a fost publicat la doi ani după celelalte două și, dacă le-ai citit pe primele, capătă ceva din continuarea unui basm care s-a isprăvit cu clasica expresie… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Îl începi cu emoții să nu li se mai întâmple iar ceva rău, deja atât de încercatelor lui personaje.

Pe de altă parte, dacă nu ai parcurs deja celelalte volume, îl poți aborda ca lectură autonomă și startul său recapitulativ nu îți va lăsa nimic din trecutul protagoniștilor neexplicat, făcând astfel repede cunoștință cu ei și intrând instantaneu în atmosfera micii lor localități coloniale în continuă dezvoltare.

Celelalte două romane Vieți în vâltoare aveau o viziune mai intimă, mai personalizată, mai pasională asupra istoriei. În Alte vâltori ale vieții, aceasta devine mai degrabă comunitară, se trece de la stilul de jurnal înfocat al unei fete, la cel al unei mame jurnalist care ține cronologia evenimentelor ce-i afectează familia, într-un mod rațional și exact.
Umbra maturizării eroiniei principale nu influențează însă interesul cu care descoperă cititorul ce se întâmplă mai departe, ci doar aduce narațiunii o nouă notă de realism perfect aplicat.

Vremurile rămân la fel de tumultuoase în prima jumătate a secolului XIX.
În America au încă loc confruntări ale coloniștilor cu indienii, ridicări și căderi de imperii financiar-bancare sau de mici afaceri, nedreptăți inacceptabile, ca sclavia neagră, iar manifestările forței teribile a naturii sălbatice sunt devastatoare în asemenea spații imense deschise.

Urmașii luptătorilor revoluționari, copiii născuți în Lumea Nouă, se vor întoarce în Europa pentru a încerca să câștige libertatea țării de origine, pe care nu au reușit să o obțină părinții lor.
Astfel va face și fiul cel mare al Roxanei, Marcantonio, care împreună cu soția lui Celia vor ține familia la curent, prin scrisori, despre cum decurge mișcarea independentistă împotriva stăpânirii habsburgice.

Mi-a plăcut, în mod deosebit, că pe tot parcursul celor trei volume, Marina Costa include în firul epic personaje de origine română din diferite zone sau teritorii.
Protagonista este fiică de moldoveni, ardelenii luptă în Armata Imperială Austriacă, dar o ajută, aromânii au pornit în băjenie după distrugerile săvârșite de turci împotriva localităților lor, bănățeni apar printre colonizatorii Americii…

Așa cum remarcam în alte recenzii la romanele autoarei (și cum e de acord cineva cu mine în impresiile de pe coperta ultimei apariții) originalitatea este adusă poveștii de viziunea feminină din culisele istoriei.
Chiar dacă ea nu urmărește îndeaproape destine de regine, prințese sau de soții ale unor mari personalități masculine, aventurierele Marinei Costa au același rol în literatura noastră de epocă pe care îl au în cea britanică personajele de viță nobilă ale Philippei Gregory. Fac o reevaluare internă a respectivei epoci, prin ochi de femei.

Ca de obicei, documentarea scriitoarei despre cultura și tradiția fiecărui popor amintit în istorisirea sa este impresionantă și ne e strecurată judicios în text, fără să întrerupă excesiv de descriptiv acțiunea.

Renașterea cărții de aventuri pentru tineri, amprenta culturală tradițională, cea națională și viziunea feminină, într-o ficțiune istorică exuberantă, cu revoluții, deghizări, evadări, războaie imperiale, călătorii peste ocean, înființarea de colonii, ciocniri cu indigenii, rivalități în afaceri și copii gata să ducă la îndeplinire idealurile părinților… Ce îți poți dori mai mult de la o saga epică (în toate sensurile termenului)?

 

 

Seria poate fi achiziționată 
online