Cinci aforisme
militare
ce-ți pot salva viața

 

Citind cartea Prizonier în Carpați, care istorisește un eveniment dramatic real petrecut în munți, dincolo de povestea palpitantă și inspirațională a englezului Ken Jones, izbit de forța naturii și nevoit să se lupte pentru supraviețuire, am descoperit o colecție de maxime militare formulate spartan, ce capătă brusc utilitate vitală și simbolismul unor mantre, atunci când cel care le-a învățat la antrenament se află în primejdie.

Autorul volumului autobiografic, Ken Jones, este alpinist mai degrabă amator, dar a fost membru în Regimentul de Paraşutişți Militari Britanici, în trupele de comando ale Forţelor Navale Regale şi în alte diferite unităţi ale forţelor speciale britanice.
În luna ianuarie a anului 2003, este prins într-o avalanşă devastatoare pe când escalada sălbăticia îngheţată a Munţilor Făgăraş, în încercarea de a atinge cel mai înalt vârf din România, Vârful Moldoveanu.

Aruncat de pe o stâncă, Jones îşi recapătă cunoştinţa doar pentru a se trezi învăluit de întuneric, separat de rucsac şi provizii, suferind de hipotermie şi prins în menghina unor dureri atroce cauzate de piciorul rupt şi bazinul fracturat.
Cu degerături groaznice şi hemoragie internă, el reuşeşte cumva să se târască timp de trei zile până la un refugiu, doar pentru a descoperi că greul abia acum urma să înceapă.

Este fascinant cum un om absolut obișnuit, nici prea priceput în ceva anume, nici prea eroic, nici măcar prea deștept, reușește să facă apel la toate energiile necesare pentru a realiza imposibilul și a rămâne în viață, repetând niște aforisme pe care le învățase papagalicește în armată, dar care acum se activează brusc, ca niște semnale luminoase clare ce indică tot ceea ce trebuie și nu trebuie făcut.

Nu ar strica să încercăm să le reținem și noi, chiar dacă sperăm să nu ni se întâmple niciodată ceva suficient de rău încât să avem nevoie de ele.
Ori, poate, pentru a le adapta aplicabilitatea la sport, afaceri sau alte domenii care pot fi abordate în regim de înfruntare a vicisitudinilor existențiale.

Acordă întotdeauna atenție senzațiilor ciudate care depășesc gama obișnuită de simțuri.

Acest gen special de presimțiri pot să se manifeste ca un gol în stomac sau o neliniște ce se formează în minte, avertizând nedefinit că este ceva în neregulă.
Nu ignora niciodată astfel de semnale, ele îți pot salva viața, oprindu-te să mai înaintezi pe un drum greșit sau ascuțindu-ți atenția pentru a detecta un pericol iminent.

Timpul petrecut în recunoaștere este rareori irosit.

Încearcă să cunoști cît mai bine terenul pe care te găsești.
Atunci când evenimente nedorite se precipită, faptul că împrejurimile îți sunt familiare te poate ajuta să folosești toate resursele disponibile pentru a-ți spori șansele de a ieși cu bine din situația problematică.

Nu rămâne nemișcat, deplasează-te, fii inventiv sau mori!

Imobilitatea înseamnă mai puține ocazii de a descoperi ceva care să poată fi folosit în favoarea ta sau de a fi observat de cineva și salvat.
Nemișcarea înseamnă moarte în regiunile friguroase și te menține, de multe ori, în zona de pericol. Ea este primul semn al renunțării.

Nu ceda! Durerea nu este altceva decât slăbiciunea care părăsește corpul.

Durerea poate fi ignorată atunci când nu îți poți permite să te lași pradă ei.
Adrenalina și efortul depus în speranța ieșirii dintr-o situație foarte primejdioasă pot anestezia temporar partea aceea a minții care transmite senzația de suferință acută, tocmai din motive de autoconservare.

Improvizează, adaptează și depășește.

Atunci când toate resursele tale fizice și psihice se vor concentra pentru a surmonta dificultățile, folosind pentru asta, cu ingeniozitate, toate mijloacele aflate la dispoziție, poți maximiza șansele de a lăsa problemele în urmă.

Armata, fiind prin excelență o instituție a pregătirii pentru acțiune în condiții vitrege și a reacției rapide în situații limită, este depozitara unei înțelepciuni străvechi, de alt gen decât cea pur intelectuală. Una practică, instinctuală, formulată scurt – spre a putea fi reținută și aplicată.

Cazul supraviețuirii incredibile descrise în cartea autobiografică Prizonier în Carpați este cea mai bună dovadă că ea funcționează perfect, atunci când o criză s-a declanșat.

 

 

Preda Publishing