«Nimic nu poate fi mai rău decât să fii prins în capcana nehotărârii.»

Un an la Oxford

de
Julia Whelan

 

Editura RAO
Anul publicării în limba română: 2019
Titlul original: My Oxford Year (2018)
Traducere: Graal Soft
Număr de pagini: 368
ediție hardcover cu supracopertă
volum achiziționabil pe 
Portokal.ro

 

Un an la Oxford este o carte de atmosferă.
Descrierile sale minuțioase transpun intim cititorul romanului în fascinantul univers tradiționalist al celui mai vechi institut academic anglofon, din perspectiva unei studente americane care îl descoperă și-i punctează atracțiile cu propriile referințe culturale sau informații.

Clădiri monumentale, străduțe istorice, biblioteci, aule, localuri și pub-uri constituie cadrul scenografic pitoresc al celebrului orășel universitar, în care bursiera de peste ocean încearcă, printr-un amestec amuzant de evlavie și îmbățoșare, să se integreze.

Eleanor (Ella) Durran este o tânără de 24 de ani, din Ohio, cu suficientă specializare filologico-socio-politică de vreun fel, încât să i se propună printr-un telefon primit din Washington D.C. să se alăture, în calitate de consultant, campaniei unei senatoare potențial candidată la președinția Statelor Unite.
Din păcate, această mega-ofertă o prinde în cel mai nepotrivit moment pentru un răspuns favorabil, tocmai pe aerportul londonez Heathrow, pe când făcea primul pas în cea mai pasionantă aventură a vieții sale.
Începutul unui an de studii la Oxford, fiind câștigătoare a bursei Rhodes.

Cum motivul oricărui stagiu de pregătire este tocmai obținerea unui post cât mai bun, iar cel cu care e tentată se apropie de ideal, Ella trebuie să lupte serios cu ea însăși ca să poată pune condiții pentru a-l accepta.
Însă magnetismul boem al Oxfordului este prea mare, și simte că merită să-și asume chiar riscul retragerii șansei ce i se acordase acasă.

Noroc că angajatorii ei politruci au suficientă înțelegere încât să-i permită să lucreze de la distanță, până își încheie anul universitar.
Astfel, fata debarcă în noile teritorii înflăcărată de dublu entuziasm.

Dar aici, devine ținta unui șir de mici ghinioane haioase, din acelea asociate cu creaturile amorezate sau deosebit de zăpăcite.
Mai întâi, un cuplu monden cu zulufii-n vânt este cât pe ce să dea cu o mașină decapotabilă clasică peste ea, apoi masculul aceleiași perechi îi lipește din greșeală o farfurie cu condimente alimentare pe piept, provocând-o la un veritabil ping-pong de replici acide.

După premisele atât de elitiste, pare uimitor cât de chick lit ajunge întreaga poveste, pentru o bună perioadă de timp.
Pe mine nu m-a deranjat deloc, sunt fan chick lit, mai ales al celui care vine cu o doză simpatică de umor autodepreciator feminin, doar că Oxfordul era cam printre ultimele locuri în care aș fi pariat că va fi ambientat genul acesta de literatură.

Asta fiindcă…, dacă n-ați remarcat, eroina chick lit e mai întotdeauna ușor prostuță sau suficient de emotivă încât să lase pregnant impresia asta.

Povestea evoluează în continuare așa.
Pe junele antipatic, teribil de sexy, îl cheamă James (Jamie) Davenport și are o reputație de afemeiat ce zboară din floare în floare și la care orice relație romantică ține vreo trei zile.

Pentru Ella, vine ca un șoc preschimbarea lui din asistentul profesoarei la cursurile căreia voia ea cel mai mult să ajungă, în profesor înlocuitor, când aceasta renunță la a preda.
Acum va trebui să ia lecții chiar de la individul cu care se contra.

În timp, va constata că lecțiile lui nu sunt chiar atât de neplăcute…

Narațiunea curge la persoana întâi, fata își povestește cu haz  aventurile integrării și peripețiile din ieșirile cu colegii – ce-i devin tot mai buni prieteni – și care o sfătuiesc toți să-l evite pe James Davenport.

Dar cu el are de analizat didactic tocmai poezie, iar sensibilitatea lui neafișată public, pe care numai ea i-o descoperă… este irezistibilă.

Când să zici: hop, gata, asta a fost, o să aibă mai întâi o relație pasională, pe care ei degeaba o stabilesc acum drept limitată doar la perioada studiului – va înflori dragostea în ambii și sigur se va eterniza într-un happy end… Lovește din senin… ceva.

Nu pot să spun ce, fiindcă s-ar diminua plăcerea lecturii, chiar și-așa e un avertisment care nu prea ar trebui dat, dar altfel nu am cum pomeni despre metamorfoza romanului.

Devine cu totul altceva decât istorisirea ușurică, înveselitoare, de până atunci:
O analiză profundă și dureroasă a sufletelor îndrăgostite înfruntând viziunea finalității absolute.
Înregistrarea unui prim contact al încrederii iubirii tinerești cu damful abisal al neantizării.

O carte care te face să râzi și să plângi nu poate fi considerată decât foarte bună.

Un an la Oxford reușește asta, oferind și acel gen de delectare specială promis de titlu.

Julia Whelan este scriitoare, scenaristă și actriță.
A studiat la Colegiul Middlebury şi Universitatea din Oxford, fiind licențiată în engleză şi scriere creativă.

Cât timp a stat în Anglia, pasiunea ei pentru ceai s-a transformat într-o adevărată relație oficială cu magica licoare, care a culminat cu obținerea unei certificări de maestru de ceai.
Un an la Oxford este romanul său de debut.

 

Volum disponibil pe
site-ul librăriei online
Portokal.ro