Cinci istorisiri
despre
Muhammad Ali
Muhammad Ali a boxat într-o perioadă de glorie a competițiilor pugilistice, în vremuri când sportivii care își disputau titlul mondial erau celebri în toată lumea.
A fost supranumit The Greatest și până în ziua de astăzi este considerat cel mai mare boxer al tuturor timpurilor.
Cariera sa nu a fost totuși mereu strălucitoare, fiind adesea contestat pentru gesturi cu mare impact politico-social: decizia de a-și schimba numele, convertirea la Islam, refuzul de a fi înrolat în Războiul din Vietnam…
Întreaga biografie a lui Muhammad Ali este alcătuită din povești spectaculoase, determinate în bună măsură de turbulențele istorice din epoca în care a activat, dar și de personalitatea sa explozivă – de genul lui special de carismă provocatoare.
Cassius Clay
Născut în 1942, viitorul campion a primit la botez numele tatălui său, Cassius Marcellus Clay Sr. Acesta era moștenit din generație în generație, în amintirea unui fermier alb ce și-a eliberat toți sclavii, printre care și membri ai familiilor care l-au preluat.
Inițial, și-a schimbat numele în Cassius X, după ce a devenit adeptul activistului radical pentru drepturile afro-americanilor Malcolm X. Mai târziu, s-a convertit la religia islamică și a fost rebotezat Muhammad Ali, declarând: „Cassius Clay era numele meu de sclav”.
Totul a început cu o bicicletă
La 12 ani, în timpul unui festival din Louisville, unde se ofereau gratis hot dog și caramele, băiatului i s-a furat bicicleta lăsată în rastelul de la intrarea perimetrului amenajat pentru târg.
Plin de indignare și de furie, a povestit ce i s-a întâmplat unui polițist, amenințând că dacă îl va prinde el pe făptaș, îl va face praf și pulbere. Amuzat și uimit de hotărârea afișată de puşti, ofițerul Joe Martin, care în timpul liber era şi antrenor de box, l-a convins că pentru a putea pune în aplicare astfel de corecții, ar trebui mai întâi să învețe să se bată, chemându-l la el la sală.
Astfel, din întâmplare, viața unui copil s-a așezat pe o traiectorie glorioasă, care avea să-l transforme într-o legendă a sportului.
Medalia buclucașă
Momentul de vârf al trecerii lui Cassius Clay prin boxul amator a fost câștigarea medaliei de aur la Jocurile Olimpice de la Roma, în 1960, la categoria semigrea.
În declarații ulterioare, campionul olimpic a susținut că după ce s-a întors în Louisville, a aruncat medalia în râul Ohio, protestând astfel pentru că nu fusese servit într-un restaurant unde aveau acces numai albii, într-o perioadă când segregarea rasială era încă practicată în sudul Statelor Unite.
Prietenii săi spun însă că Ali ar fi inventat povestea după ce și-a pierdut medalia.
La Olimpiada din Atlanta (1996) a primit una similară, care să o înlocuiască.
Guraliv
La începutul carierei sale fulminante de pugilist profesionist, Muhammad Ali a primit porecla de The Louisville Lip / Buza din Louisville, un mod de a spune că dădea mult din gură, cu referire la cantitatea exorbitantă de insulte pe care o revărsa asupra adversarilor lui, de câte ori avea ocazia, și la utilizarea generoasă a imprecațiilor.
Unii consideră limbuția sa o tactică inteligentă de a-și enerva și intimida oponenții…
Cert este că a ajuns la un moment dat să prezică în ce rundă îi va doborî pe fiecare, ghicind finalul de cele mai multe ori.
În meciul disputat împotriva lui Don Warner, a declamat că a hotărât să-l facă K.O. pe acesta în runda a patra, în loc de runda a cincea, pentru că Warner a refuzat să-i strângă mâna la ceremonia de prezentare.
Războaie
În 1967, Ali refuză să fie încorporat în trupele combatante din Vietnam.
Drept consecință, este deposedat de titlul de campion mondial, iar Comisia de Sport a statului New York îi ridică licenţa de boxer.
A fost condamnat și la 5 ani de închisoare, dar a reușit să scape de executarea sentinței în urma apelului la Curtea Supremă.
În această perioadă de suspendare, devine unul dintre cei mai vocali opozanţi ai războiului din Vietnam.
În 1970, își reprimeşte licenţa şi revine în ring, dar deja a pierdut trei ani de competiție, tocmai când era în cea mai bună formă sportivă.
În 1990, în timpul Războiului din Golf, Ali s-a întâlnit cu Saddam Hussein, la Bagdad, pentru a negocia eliberarea unor cetățeni americani ținuți ostatici în Irak și Kuweit.
În urma discuțiilor cu dictatorul irakian, a reușit să obțină eliberarea a cincisprezece ostatici, dovedindu-și din nou forța de simbol important al sportului mondial, chiar și peste timp.
Dacă vreți să aflați mai multe despre lumea boxului din vremea campionilor de legendă, cu personajele ei aparte – luptători, manageri, jurnaliști sau mafioți ce influențau jocul –, biografia Regele lumii. Muhammad Ali – ascensiunea unui erou american, carte aleasă de către revista Time „Cartea anului 1998”, este cea mai bine documentată opțiune.
David Remnick, scriitor consacrat și redactor-șef al revistei The New Yorker, o portretizează cu multă acuratețe, dar și cu reală emoție și compasiune pentru gladiatorii nevoiți să lupte cu pumnii pentru o viață mai bună.
Pe partea de box nu ma bag. :)) Impresionanta pozitia sa in timpul Razboiului din Golf.
ApreciazăApreciază
Da, se pare ca Saddam Hussein ii era fan. 😮 … Cred ca o varianta feminina corecta a sportului asta ar fi trasul de plete – paruiala. 😀
ApreciazăApreciază
Un personaj foarte carismatic…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pare ca a marcat – cumva – istoria in general , nu doar istoria sportului. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Titan al sportului cu manusi, zicese. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mega-titan! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Editura Preda a publicate multe carti interesante in ultima perioada!
Felicitări pentru articol, Marius!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Vero! 🙂 Daaa! Editura Preda Publishing e cea mai buna pe latura biografiilor sportive si creste fantastic si pe cea de beletristica. Aici apare seria Asasin american. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😍
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc pentru republicare! 🙂
ApreciazăApreciază
Interesant sa vezi dincolo de culise in viata unei legende.
Impresionant curajul sau de a risca libertatea pentru o cauza pe care o sustine. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar interesant! 🙂 … Dar gestul de a refuza inrolarea, era considerat las. 😛 Alegea inchisoarea in locul unei foarte probabile morti. Ca in cantecul de Woodstock: Be the first one on your block / To have your boy come home in a box. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, asa e. Eu sincer cred ca asa ar trebui sa procedeze toti. Asa poate nu ar mai exista razboaie daca oamenii ar refuza sa lupte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa speram ca sportul va inlocui tot mai mult razboiul in inclinatia masculilor pentru confruntare. 😛 Daca as putea calatori in timp ca sa asist la orice concert din istoria omenirii, cred ca as alege Woodstockul. Oamenii de-atunci chiar aveau principii de transmis cu concertele lor, noi doar ne zbantuim lipsiti de orice idee. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce de lucruri interesante! Tare îmi place noua ta serie de articole! Iar articolul ăsta chiar e super! Auzisem despre acest personaj, dar nu știam mai nimic despre el.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Merci mult, Ancuta! 🙂 Biografiile marilor legende ale sportului sunt ca povestile cu eroi, marii sportivi fiind noii eroi ai umanitatii nerazboinice. 😀
ApreciazăApreciază