Cinci istorisiri
despre 

Muhammad Ali

 

Muhammad Ali a boxat într-o perioadă de glorie a competițiilor pugilistice, în vremuri când  sportivii care își disputau titlul mondial erau celebri în toată lumea.
A fost supranumit The Greatest și până în ziua de astăzi este considerat cel mai mare boxer al tuturor timpurilor.

Cariera sa nu a fost totuși mereu strălucitoare, fiind adesea contestat pentru gesturi cu mare impact politico-social: decizia de a-și schimba numele, convertirea la Islam, refuzul de a fi înrolat în Războiul din Vietnam…

Întreaga biografie a lui Muhammad Ali este alcătuită din povești spectaculoase, determinate în bună măsură de turbulențele istorice din epoca în care a activat, dar și de personalitatea sa explozivă – de genul lui special de carismă provocatoare.

Cassius Clay

Născut în 1942, viitorul campion a primit la botez numele tatălui său, Cassius Marcellus Clay Sr. Acesta era moștenit din generație în generație, în amintirea unui fermier alb ce și-a eliberat toți sclavii, printre care și membri ai familiilor care l-au preluat.

Inițial, și-a schimbat numele în Cassius X, după ce a devenit adeptul activistului radical pentru drepturile afro-americanilor Malcolm X. Mai târziu, s-a convertit la religia islamică și a fost rebotezat Muhammad Ali, declarând: „Cassius Clay era numele meu de sclav”.

Totul a început cu o bicicletă

La 12 ani, în timpul unui festival din Louisville, unde se ofereau gratis hot dog și caramele, băiatului i s-a furat bicicleta lăsată în rastelul de la intrarea perimetrului amenajat pentru târg.

Plin de indignare și de furie, a povestit ce i s-a întâmplat unui polițist, amenințând că dacă îl va prinde el pe făptaș, îl va face praf și pulbere. Amuzat și uimit de hotărârea afișată de puşti, ofițerul Joe Martin, care în timpul liber era şi antrenor de box, l-a convins că pentru a putea pune în aplicare astfel de corecții, ar trebui mai întâi să învețe să se bată, chemându-l la el la sală.

Astfel, din întâmplare, viața unui copil s-a așezat pe o traiectorie glorioasă, care avea să-l transforme într-o legendă a sportului.

Medalia buclucașă

Momentul de vârf al trecerii lui Cassius Clay prin boxul amator a fost câștigarea medaliei de aur la Jocurile Olimpice de la Roma, în 1960, la categoria semigrea.

În declarații ulterioare, campionul olimpic a susținut că după ce s-a întors în Louisville, a aruncat medalia în râul Ohio, protestând astfel pentru că nu fusese servit într-un restaurant unde aveau acces numai albii, într-o perioadă când segregarea rasială era încă practicată în sudul Statelor Unite.

Prietenii săi spun însă că Ali ar fi inventat povestea după ce și-a pierdut medalia.

La Olimpiada din Atlanta (1996) a primit una similară, care să o înlocuiască.

Guraliv

La începutul carierei sale fulminante de pugilist profesionist, Muhammad Ali a primit porecla de The Louisville Lip / Buza din Louisville, un mod de a spune că dădea mult din gură, cu referire la cantitatea exorbitantă de insulte pe care o revărsa asupra adversarilor lui, de câte ori avea ocazia, și la utilizarea generoasă a imprecațiilor.

Unii consideră limbuția sa o tactică inteligentă de a-și enerva și intimida oponenții…
Cert este că a ajuns la un moment dat să prezică în ce rundă îi va doborî pe fiecare, ghicind finalul de cele mai multe ori.

În meciul disputat împotriva lui Don Warner, a declamat că a hotărât să-l facă K.O. pe acesta în runda a patra, în loc de runda a cincea, pentru că Warner a refuzat să-i strângă mâna la ceremonia de prezentare.

Războaie

În 1967, Ali refuză să fie încorporat în trupele combatante din Vietnam.
Drept consecință, este deposedat de titlul de campion mondial, iar Comisia de Sport a statului New York îi ridică licenţa de boxer.
A fost condamnat și la 5 ani de închisoare, dar a reușit să scape de executarea sentinței în urma apelului la Curtea Supremă.

În această perioadă de suspendare, devine unul dintre cei mai vocali opozanţi ai războiului din Vietnam.

În 1970, își reprimeşte licenţa şi revine în ring, dar deja a pierdut trei ani de competiție, tocmai când era în cea mai bună formă sportivă.

În 1990, în timpul Războiului din Golf, Ali s-a întâlnit cu Saddam Hussein, la Bagdad, pentru a negocia eliberarea unor cetățeni americani ținuți ostatici în Irak și Kuweit.
În urma discuțiilor cu dictatorul irakian, a reușit să obțină eliberarea a cincisprezece ostatici, dovedindu-și din nou forța de simbol important al sportului mondial, chiar și peste timp.

Dacă vreți să aflați mai multe despre lumea boxului din vremea campionilor de legendă, cu personajele ei aparte – luptători, manageri, jurnaliști sau mafioți ce influențau jocul –, biografia Regele lumii. Muhammad Ali – ascensiunea unui erou american, carte aleasă de către revista Time „Cartea anului 1998”, este cea mai bine documentată opțiune.
David Remnick, scriitor consacrat și redactor-șef al revistei The New Yorker, o portretizează cu multă acuratețe, dar și cu reală emoție și compasiune pentru gladiatorii nevoiți să lupte cu pumnii pentru o viață mai bună.

 

 

Preda Publishing