Invenția lui Morel

de
Adolfo Bioy Casares

 

Editura RAO
Colecția RAO Clasic
Anul publicării în limba română: 2019
Titlul original: La invención de Morel (1940)
Traducere: Tudora Șandru-Mehedinți
Numărul de pagini: 160
ediție cartonată cu supracopertă

 

Invenția lui Morel este cel mai de succes roman al scriitorului argentinian Adolfo Bioy Casares (1914-1999), un narator original și vizionar – deși cartea a apărut în anul 1940, este deja teoretizat în ea conceptul de realitate virtuală amplificată la nivelul tuturor celor cinci simțuri.

Dar chiar dacă volumul se revendică încă din titlu ca aparținând filierei definite de opera lui H.G. Wells, de Insula Doctorului Moreau în special, nu aș categorisi Invenția lui Morel drept science fiction. Este mai degrabă un roman al misterelor absolute, ce prefigurează curentul literar latino-american al realismului magic.
O poveste de dragoste fantastică și filosofică – deopotrivă.

Un scriitor venezuelean fugar, condamnat pe viață de justiția nedreaptă a țării sale, își găsește adăpost pe o insulă pustie, total izolată de restul lumii odată cu răspândirea zvonului că ar fi focarul unei molime îngrozitoare, care-i desfigurează și ucide pe toți oamenii ce au vizitat-o.

Aici, el descoperă un muzeu, o capelă și o piscină, aflate încă într-o stare destul de bună încât să le poată admira arhitectura superbă și să folosească obiecte din ele, cum ar fi cărțile din bibliotecă.

Un timp, între o maree și alta, hălăduiește în voie prin misteriosul muzeu, asemănător mai mult unui hotel de lux labirintic, cu încăperi secrete și subterane în care au fost instalate mașinării ciudate al căror scop nu poate fi descifrat.

Apoi, brusc, întreaga perspectivă asupra locului de refugiu i se schimbă când, peste noapte, muzeul este invadat de vilegiaturiști.
Femei și bărbați, îmbrăcați elegant, dar după moda de-acum câțiva ani, dansează, se plimbă și se scaldă în piscină, transformându-l pe scriitorul niciodată numit, din nou, într-un fugar paranoic, care se ascunde în partea joasă, inundabilă și mlăștinoasă a insulei.

Cine sunt oamenii aceștia care readuc cu ei toate binefacerile și impunerile civilizației?
Inclusiv teribila teamă de a fi capturat și predat autorităților.

Dintre toți, se remarcă melancolica Faustine.
Frumoasa femeie, cu aspect exotic, care zăbovește pe promontoriu ca să admire asfințitul și pe care condamnatul ascuns o urmărește tot mai fascinat.

El se îndrăgostește de la distanță și hotărăște să o abordeze cu orice risc,
…
însă constată șocat că ea nu îl vede și nu îl aude.

Este doar prima anomalie cu tentă supranaturală, dintre cele care îl vor face pe refugiat să se îndoiască de capacitățile sale de a percepe corect existența obiectivă și de a o mai putea deosebi de propriile halucinații.

Dar Faustine nu are cum să fie doar o fantomă, totul la ea este atât de real…
Mai real decât însăși realitatea însingurării…

Romanul lui Casares are consistența unui scurt jurnal febril și densitatea confesiunii înfrigurate prin care se transmit revelații tulburătoare.

Cufundându-și cititorii într-o atmosferă ce pare paradisiacă, dar prin care răzbat din prima clipă indicii morbide, scriitorul pregătește terenul pentru întrebările existențiale care vor rezulta în urma lecturii și care, în cea mai mare parte, investighează genurile de nemurire: cea realizată printr-o dragoste infinită, cea a transformării într-o imagine eternă sau cea a transmiterii propriilor descoperiri posterității.
Adică imortalitatea sentimentală, artistică sau științifică.

Deși observatorul rațional simte mereu temporalitatea fiecărei alegeri, personajele poveștii insulare aleg să nu o conștientizeze, tocmai pentru că își doresc atât de mult eternizarea și știu că nu o pot obține decât crezând inexorabil în ea și sacrificând orice pentru aceasta.

Invenția lui Morel a apărut în colecția RAO Clasic, într-o selecție excelentă de capodopere literare tipărite în ediții splendide.

 

Puteți achiziționa cartea online
– pe site-ul editurii RAO –
sau în librării.