Zece declarații
amuzante
ale lui

José Mourinho

 

Mai mereu învingător, fascinant, genial, machiavelic și autoritar, José Mourinho s-a impus ca unul dintre cei mai importanți antrenori-manageri din fotbalul modern.

Personaj arogant, provocator și controversat, dincolo de calitățile sportive care-i câștigă afecțiunea necondiționată a fanilor echipei sale, el nu prea atrage și multă simpatie generală, a suporterilor altora.
Apariția unui surâs lipsit de ironie al lui Mourinho este un eveniment extrem de rar, iar de câte ori deschide gura într-o conferință de presă, vorbește pozitiv doar despre sine însuși, despre alții fiind gata să emită oricând opinii sarcastice sau acide, ce vor face imediat titluri hazoase în mass-media.

Polemica stârnită public reprezintă deseori altceva decât vorbele rostite într-un dialog sincer, cele care-ți oglindesc caracterul. Ea poate fi o tactică de mobilizare a jucătorilor echipei tale, dacă ești antrenor, o strategie de promovare a imaginii personale sau o încercare de mutare a atenției dinspre un joc mai puțin reușit.

Ne rămâne nouă să interpretăm cărei categorii aparțin fiecare dintre declarațiile memorabile ale lui Mou.
Iată câteva dintre cele mai amuzante:

„Nu mă numiți arogant doar pentru că spun adevărul. Sunt campion european, nu vreun oarecare. Eu consider că sunt special.”

– este declarația de la momentul numirii oficiale ca manager al echipei Chelsea, din 2004, cea care i-a adus supranumele de The Special One –

„Chelsea are jucători de top și un antrenor de top”

– desigur, când spunea asta, antrenorul lui Chelsea era Mourinho –

„Nu sunt cel mai bun din lume, dar cred că nimeni nu este mai bun decât mine.”

– a declamat el cu toată modestia de care e capabil –

„Simt agitația inamicilor și mă delectează.”

– întărâtarea adversarilor pare să aibă efect mobilizator asupra unui antrenor care nu vrea să lase altora satisfacția victoriei –

„Când îți place ce faci, nu îți pierzi părul – iar Guardiola e chel. Lui nu-i place fotbalul. ”

– argumenta fantezist pe baza calviției și a jocului practicat de echipa unuia dintre marii săi rivali –

„Nu am relații speciale cu niciunul dintre jucători. Urăsc să vorbesc despre individualități. Jucătorii nu îți câștigă trofeele, echipa îți câștigă trofeele.”

– asta însemnând, bineînțeles, că antrenorul devine cea mai importantă individualitate –

„Nu e nicio presiune să te menții în vârf. Presiunea este să fii al doilea sau al treilea.”

– a replicat astfel la veșnica întrebare despre cât de greu este să îți păstrezi poziția dominantă –

„Sunt o mulțime de poeți în fotbal, dar ei nu câștigă titluri.”

– a rezolvat printr-o butadă și alegerea dintre fotbalul spectacol sau jocul pentru rezultat –

„Eu sunt José Mourinho și nu mă schimb. Vin cu toate calitățile și defectele mele.”

– echivalentul managerial al expresiei conjugale: ori mă iubești așa cum sunt, ori nu mă lua de bărbat –

„Ador fotbalul, îmi place să antrenez și probabil voi fi pe bancă și la șaptezeci de ani: sunt doar la începutul carierei mele.”

– se pare că ne mai așteaptă mulți ani împreună cu Mou –

Deși a intrat în lumea fotbalului mare ca simplu translator pentru Sir Bobby Robson, la finalul unei mediocre cariere de jucător, Mourinho a ajuns să definească noua elită a antrenorilor-manageri de succes, prin talentul său de a îmbina psihologia cu documentarea minuțioasă si coordonarea jucătorilor cu abilitatea de a ține prima pagină a ziarelor.

De la Barcelona la Benfica, de la Porto la Chelsea, de la Inter la Real Madrid și apoi la Manchester United, viața lui Mourinho ni se dezvăluie la fel de interesantă ca omul însuși, în biografia sa José Mourinho. Evoluția unui translator, scrisă de irlandezul Ciarán Kelly și tradusă în limba română la
Editura Preda Publishing.