Pe umerii giganților

de
Umberto Eco

 

Editura RAO
Anul publicării în limba română: 2018
Titlu original: Sulle spalle dei giganti (2017)
Traducere: Anamaria Gebăilă
Numărul de pagini: 444
Ediție cartonată

 

Marele filosof, medievist, semiotician și analist al fenomenelor mass-media Umberto Eco a ajuns recognoscibil în mentalul colectiv mai ales prin romanele publicate și în special pentru bestsellerul ecranizat Numele trandafirului.
Este o încântare să descoperi și alt gen de opere ale sale, în care își prezintă direct, fără învelișul fictiv, ideile atât de cuceritoare din scrierile beletristice.

Volumul Pe umerii giganţilor conţine douăsprezece texte din prelegerile susţinute de Eco în cadrul festivalului La Milanesiana, între 2001 şi 2015. Ele au fost prezentate de autor sub formă de lectio magistralis, adesea însoţite de ilustraţii.

Apariția acestei fastuoase antologii postume (scriitorul a murit în 2016) reprezintă pentru fanii maestrului un eveniment cu totul deosebit.
Departe de sălile de curs din universități, de congresele academice, de ceremoniile solemne, Eco a pregătit textele adunate aici, în decursul a trei decenii, pentru a-și întreține amuzant spectatorii care, de fiecare dată, veneau pentru el, în număr mare, la festivalul Milanesiana, inițiat și organizat de către Elisabetta Sgarbi.

Pe umerii gigantilor

Textele izvorăsc, majoritatea, din temele propuse de festival, pentru ca apoi să curgă asemenea unui râu de erudiție, care cuprinde atât filosofie, cât și literatură, estetică, etică și cultură pop. Cu alte cuvinte, facem cunoștință cu chintesența universului lui Eco, prezentată într-un limbaj cordial, condimentat cu un pic de ironie, uneori glumeț, alteori sarcastic sau tăios de critic.
Rădăcinile civilizației noastre, canoanele schimbătoare ale frumuseții, falsul care capătă valoare de adevăr și deviază cursul istoriei, obsesia complotului, eroii emblematici ai ficțiunilor celebre, formele artei, aforismele și parodiile sunt doar unele dintre punctele de atracție ale unei cărți la al cărei text se adaugă o spectaculoasă galerie de imagini pe care autorul obișnuia să le proiecteze în cursul dizertațiilor sale.

Fiecare dintre argumentările lui Umberto Eco este astfel bogat ilustrată şi exemplificată cu trimiteri la opere literare sau plastice, precum şi cu complexe referințe istorice – antice, renascentiste sau contemporane.

Pornind de la metafora piticilor de pe umerii uriașilor, filosoful ne aduce în postura de a ne întreba singuri dacă noi suntem epigonii nedemni ce nu își vor putea egala niciodată predecesorii sau știm mai multe datorită eforturilor lor și putem vedea mai departe, tocmai pentru că am ajuns la mari înălțimi, pe umerii geniilor din trecut?
Legăturile între raporturile familiale, dintre părinți și copii, și cele mai larg sociale, între tradiție și inovație, se evidențiază astfel în toată cauzalitatea lor antagonică.

Sunt aprofundate teme dragi lui Eco, pe care le regăsim în romanele sale, ideea de frumusețe, de urât, de sublim al imperfecțiunii, de absolut și relativ, de sacru și profan, de absurd și paradoxal, de obsesie și teorie paranoidă a conspirației.

„… Fără doar și poate, Venus din Milo, mutilată de-a lungul veacurilor, are câteva lipsuri. Mulți imbecili s-au străduit să o facă din nou perfectă, și am văzut o variantă dintr-asta cu brațe într-un muzeu al statuilor de ceară din California, cu inscripția «așa cum era când a fost creată de un sculptor anonim».
Însă de ce ni se pare o idioțenie încercarea de a o perfecționa pe Venus din Milo? Pentru că, atunci când o admirăm, suntem fascinați de încercarea de a ne imagina mereu întregul care s-a pierdut. Dar acestei senzații i se alătură gustul rezumat prin sintagma «estetica ruinelor», ce ia naștere în secolul al XVIII-lea.
Încă din vremea lui Petrarca, continuând apoi în secolele al XVI-lea și al al XVII-lea, ruinele erau imaginea unei civilizații dispărute, care servea drept sursă de inspirație pentru o reflecție morală aspura fragilității destinului omenesc. …”

Venus din Milo

Discursul este fluid – compus dintr-un șuvoi compact al asociațiilor de idei – și absolut captivant, dar nu numai fiindcă Umberto Eco a ales un mod de expunere atractiv și plin de simboluri culturale moderne, pentru a își fascina auditoriul. El stimulează irezistibil un anumit tip de raționament, cu penetrare istorică și artistică, provoacă intelectual, luminează și iluminează.

Pe umerii giganților este o carte ce ar trebui să își facă loc în bliblioteca oricărui iubitor de cultură, un testament enciclopedic al unui scriitor uriaș, care ne ajută să cuprindem, de la înălțime, întreaga panoramă a umanității.

images (3)

Puteți achiziționa volumul online
pe site-ul editurii RAO –
sau în librării.

RAO