Jocul de-a
V-ați ascunselea

de
Em Madara

 

Editura Universitară
Anul publicării: 2019
Număr de pagini: 314

 

Dacă Jocul de-a V-ați ascunselea ar fi un joc, ar fi unul interactiv, de strategie, psihologico-realist, complex și multidimensional.

Percepția acestui roman este însă, mai degrabă, de fantezie arhitecturală închegându-se sub ochii tăi, într-o structură tot mai unitară și mai monumentală, căreia nu-i poți cuprinde deocamdată întreaga viziune finală.

Când începi lectura ești pe șantierul plin de indicii scheletice a ceva ce ar putea deveni un palat renascentist cu saloane de socializare sau un spital de nebuni labirintic, alcătuit doar din coridoare și camere personalizate de izolare.

Capitolele cărții sunt încadrate în trei dimensiuni ludice de trei sloganuri-manifest ce le însoțesc titlurile: Cine nu e gata, îl iau cu lopata!, Jojo decide să joace și Ultimul scapă turma!?, fiecare cu logo-ul propriu: un hârleț, un fileu de volei prins între doi arbori și o înșiruire de păpuși Matrioșka.
Simbolistica lor – cea a răscolirii vieții, a provocării la jocul (sportiv sau nesportiv) cu sentimente și a aluviunilor din trecut care definesc prezentul – se solidifică pe parcurs, pe măsură ce suntem atrași în maelstromul existențial al personajelor.

Ada și Anton trec printr-un moment dificil al căsniciei lor.
Deși au un copil, pe Vlăduț, alintat Boț, mariajul nu le aduce niciunuia fericirea traiului în doi pe care o visează tinerii căsătoriți.

Ada și-a propus mereu să descopere lumea, cu tot ce are ea mai frumos de oferit, prin excursii, experiențe noi și aventuri nomade alături de persoana iubită.

Anton este mai static și mai pragmatic. Se concentrează în cea mai mare măsură pe reușita în cariera profesională, asigurând astfel bunăstarea întregii familii.

Autoanaliza este provocată de femeie, care se hotărăște să descopere de unde a început destrămarea iluziilor proprii, renunțarea la dorințe, visuri și proiecte fanteziste, pentru o cotidianitate tihnită, dar anostă.

Bărbatul este prevăzător, precaut, încercând să împiedice un proces de cercetare a mecanismelor relației, ce poate duce la dezasamblare definitivă.

Cea mai dureroasă întrebare, a cărei simplă formulare ar putea neantiza tot ce au clădit împreună, pare să fie:
A existat vreodată cu adevărat dragoste?
Pentru că o iubire stinsă poate fi reaprinsă, dar o împletire de destine spectrală se destramă sub lumina crudă a renunțării la autoamăgire.

Încercând să-și găsească răspunsurile, Ada (Ariadna) pornește singură într-o călătorie ca o întoarcere la vechiul său EU aventuros, spre Sighișoara, într-o expediție transilvană ce are menirea de a retrezi un spirit din trecut, poate unicul deținător al adevărului despre cum a început totul.

În capitole paralele, culisante, neliniare temporal, apare și Jo-Jo, o adolescentă zvăpăiată în fază terminală, gata să treacă la următoarea etapă a vieții, aceea a studenției.

Mare iubitoare de sport, care înseamnă pentru ea libertate, egalitate și fraternitate – evadare dintr-un mediu familial apăsător și prilej de a-și face noi prieteni – fata îl folosește ca reper suprem al modalității în care trebuie abordate problemele de viață.

Și ce probleme poate avea o pre-studentă-cvasi-post-adolescentă, în afara celor de neschimbat din familie, cu un tată milităros prea autoritar și o mamă împăciuitoare prea submisivă, dacă nu cele din dragoste?

Aflată la prima experiență amoroasă serioasă, Jo-Jo îl alege drept partener al jocului cu sentimentele pe periculosul Șerban, un tip versat, sfărâmător de inimi feminine, care a abandonat facultatea de istorie pentru a fi steward într-un hotel renumit și visează să facă parte din personalul recrutat pentru croaziere de lux pe mare.

 «De fiecare dată când îl vede, simte că ia foc pe dinăuntru. Următorul reflex este să se pună în gardă, de parcă ar aștepta un atac de la o altă specie fascinantă, dar periculoasă. Se tachinează unul pe altul, susțin tabere opuse în discuții, ca și când s-ar testa reciproc.
Dragostea ar trebui să fie atât de asemănătoare cu un război? »

Dar compatibilitatea dintre ei evoluează, și modul cum rezonează când sunt împreună pare să-i transforme în cele mai bune variante ale fiecăruia, perfect adaptate unui cuplu ideal ce se prefigurează…

Poate câștiga Jo-Jo jocul sublim și letal în care miza este chiar sufletul său?

Ca un condiment special, apare discretul parfum de univers magic țesut de mituri, legende și istorisiri cosmogonice, cercetat de Ariadna în timp ce-și urmărește firul la capătul căruia speră să găsească ieșirea din labirintul propriilor indecizii.

Simbolistica profundă a conceptelor este însoțită mereu de informații inedite, care le fac familiare cititorilor și le asigură calitatea de indicii sau atuuri în cadrele de panoramare conclusivă.

Din acest roman am aflat că pe lângă Kremlin, balet, comunism și orice altă chestie care părea specifică culturii lor, rușii au plagiat până și păpușile Matrioșka:

 «- Minunat! Aveți o colecție de păpuși Matrioșka!
Șerban nici că putea ochi ceva mai bun în sufragerie. Stăpâna casei ține foarte mult la colecție și se grăbește să i-o arate.
– Știați că originea lor este de fapt japoneză?
– Nu mai spune!
– Au fost aduse în Rusia într-o perioadă în care Orientul era foarte la modă. Cam pe la sfârșitul anilor 1900, un om de afaceri rus s-a întors din Japonia cu o serie de șapte figurine ce ieșeau una dintr-alta și-l reprezentau pe Zeul Fericirii.
Un pictor rus, fascinat de jucărie, a creat o versiune rusească. Doar că în loc de zeul japonez, a pictat o corpolentă țărancă în costum tradițional.
– Ha…, doamna Stănculescu se așază confortabil în fotoliu, intrând, binevoitoare, în jocul lui Șerban.
– Păpușa a devenit foarte repede populară și a fost botezată Matriona, alintată apoi Matrioșka. În doi timpi și trei mișcări, rușii au furat patentul japonez și gata! Matrioșka a devenit simbolul național al sufletului rusesc.»

 … sau am aprofundat ideea de întrepătrundere metafizică Yin – Yang, sub forma unui basm început într-o călătorie cu trenul și terminat printre filele luate de vânt ale unui jurnal intim.

Personajele cărții, atât cele principale, cât și cele secundare, te însoțesc în gând mult timp după ce ai terminat lectura, reușind să întrețină o legătură empatică extraordinară cu destinele lor.

Mi-e teamă că dacă declam prea entuziast cât de mult am apreciat structura narațiunii, am să stric plăcerea unei revelații a jocului pe care eu am avut-o cu încântare spre ultima treime a sa. Dar chiar nu pot să nu remarc laudativ ideea ingenioasă din spatele poveștii.

Mai mult decât un roman postmodern de dragoste, o carte de instrospecție motivațională gen: Mănâncă, roagă-te, iubește sau un jurnal de călătorie romantică la limita realismului magic, Jocul de-a V-ați ascunselea este artizanat demiurgic.
O plăsmuire profund penetrantă psihologic, puternic electrizantă emoțional, frumoasă, alambicată, originală și surprinzătoare.

 

 

Puteți achiziționa romanul pe
site-ul
Editurii Universitare.

Despre lansarea sa oficială de la Gaudeamus, aflați totul din
pagina de
facebook a evenimentului.