METRO
2034

de
Dmitri Gluhovski

 

Editura Paladin
Grupul Editorial Art
Anul publicării în limba română: 2018
Titlul original: Метро 2034 (2009)
Traducere din limba engleză: Laura Ciobanu
Număr de pagini: 368
– ediție hardcover –

 

Metro 2034 este continuarea marelui succes internațional Metro 2033, opera SF post-apocaliptică a scriitorului rus Dmitri Gluhovski inspiratoare de jocuri video, benzi desenate, fanfiction-uri și scenarii de filme ce așteaptă să fie ecranizate.

Volumul poate fi citit individual, evenimentele din acest episod nu sunt o consecință directă a celui precedent, dar există un interes special trezit de micile referiri la întâmplări, locuri sau personaje din prima parte, care într-o lectură singulară s-ar pierde.

Fanii universului Metro vor regăsi în Metro 2034 întreaga atmosferă misterioasă și amenințătoare din Metro 2033, cu noi personaje de îndrăgit și cu alte expediții cvasi-sinucigașe desfășurate prin subteranele înfiorătoare, ce au rămas totuși cel mai sigur loc de trai al omenirii.

Dintre toți locuitorii Moscovei, doar cei care au apucat să se adăpostească în vastele galerii ale metroului au supraviețuit războiului atomic.
Radiaţiile post conflict au modificat straniu şi periculos toate ființele rămase în afara refugiului, dar şi pe multe dintre cele care au apucat să coboare în adâncuri, chiar dacă în mai mică măsură.

În timp, staţiile unite prin tuneluri au format un microcosmos segmentat bântuit de oameni mai mult sau mai puțin organizați pe baza a tot felul de ideologii, ca în societatea de dinainte de apocalipsă, și de monstruoase creaturi ucigașe născute din malformații coșmarești.

Sevastopolskaya este una dintre cele mai importante stații periferice ale rețelei feroviare subterane, producând cu ajutorul hidrocentralelor proprii, electricitate pentru Linia Circulară.
Locuitorii ei însă trebuie să fie mereu gata să o apere, fiindcă poziția sa o face vulnerabilă infiltrării valurilor de monștri, coborâți de la suprafață sau dospiți în grotele ce înconjoară abandonatele stații vecine, Chertanovskaya și Nahimovski.

Începând de la cinci ani, toți cetățenii din Sevastopolskaya sunt antrenați în folosirea armelor și în tehnici de luptă, astfel încât stația ajunge să fie considerată o veritabilă Sparta a rețelei.

Prosperitatea sa rezultă în principal de comerțul cu Hansa, comunitatea centrală cea mai civilizată a lumii subterane, acesta asigurându-se printr-un convoi organizat periodic și puternic păzit, care transportă produsele primite pentru electricitate prin tunelurile și prin stațiile periculoase.

Amenințarea unei crize fără precedent se conturează când puternicul convoi de aprovizionare nu se mai întoarce și apărătorii de pe baricadele ce resping monștrii riscă să rămână fără muniție.

Deși transferul de curent către alte zone ale metroului continuă să funcționeze, comuncațiile s-au întrerupt, adâncind misterul dispariției caravanei militarizate.

Când se pierde legătura și cu o a doua misiune de cercetare trimisă să afle ce s-a întâmplat, Hunter, cel mai eficient luptător cu monștrii invadatori, un mercenar recent stabilit în Sevastopolskaya, se oferă voluntar pentru o ultimă căutare. Îl alege drept însoțitor, oarecum surprinzător, pe Homer, veteranul vârstnic care înainte de războiul atomic era angajat al metroului, acum cunoscut mai degrabă pentru talentul lui de povestitor și colecțiile de ziare pre-apocalipsă, decât pentru vreo calitate soldățească.

În același timp, într-o stație părăsită, Kolomenskaya, o adolescentă, Alexandra, alintată Sașa, și tatăl ei trăiesc de pe o zi pe alta, ca exilați, din ce primesc la schimb pentru lucrurile pe care le aduce bărbatul de afară.
Ocupația de stalker este foarte periculoasă, mai ales când cei care se aventurează în exterior nu au cele mai bune costume protective împotriva radiațiilor și armele cele mai distructive.

Tatăl fetei este fostul comandant al uneia dintre stațiile preluate de revoluționarii roșii, un militar remarcabil, dar exilul și incursiunile în afara metroului l-au distrus încet-încet, transformându-l într-o epavă.
Când acesta moare, naiva Sașa va trebui să înfrunte singură întreaga lume.

Întâlnirea ei cu Hunter și Homer o ajută să întrezărească un soi de luminiță amăgitoare la capătul tunelului, deși asupra rețelei de adăposturi subterane ale oamenilor planează o primejdie teribilă și micul grup atât de eterogen va avea de înfruntat orori nesfârșite.

Comparativ cu Metro 2033, în Metro 2034 găsim o mai mare liniaritate a acțiunii, chiar dacă personajele principale sunt mai numeroase.
Cititorii primului volum vor fi surprinși de alegerea protagoniștilor, de modalitatea în care eroul din prima istorisire ajunge acum doar o apariție meteorică și vor căuta febril toate legăturile cu locurile și întâmplările din prima parte.

Atât Artiom, în Metro 2033, cât și Hunter, Homer și Sașa, în Metro 2034, se dedică misiunilor de salvare a populației umane din galerii și au de descifrat misterele unor amenințări înspăimântătoare, dar în timp ce odiseea lui Artiom este una inițiatică, a descoperirilor și a revelațiilor de toate genurile, concentrată pe explorarea lumii subterane și a exteriorului, cea a celor trei noi eroi este o cursă contra-cronometru, un marș forțat sub presiunea timpului, în care tunelurile și stațiile trebuie străbătute cât mai rapid, specificitatea lor individuală fiind înregistrată adesea doar fugitiv de ochii avizi ai bătrânului povestitor sau ai fetei ce trăise toată viața exilată într-un singur loc.

Stilul narativ rămâne unul mult mai profund decât te-ai aștepta de la un roman care inspiră jocuri video, pe alocuri chiar liric, desfășurând unele idei filosofice despre umanitate, în formulări aproape poetice.
Aventurile curg în ritm susținut, iar suspansul este potențat de atmosfera claustrofobică a subteranelor și a exteriorului chiar mai angoasant, de senzația sufocantă de pericol continuu și de enigme sinistre ce apar la fiecare pas.

Așa cum în unele creaturi monstruos malformate ale universului Metro recunoști foarte vag ființele din care au fost reconstruite de radiații, simți la baza lumii lui Gluhovski, influența genialului roman Picnic la marginea drumului al fraților Strugațki, tunelurile sale fiind chiar mai terifiante ca Zona acestora.

Traducerea este excelentă, dar nu am înțeles de ce, de data asta, s-a făcut din engleză și nu tot din rusă. Logica si legea clonelor ne învață că, în mod sigur, oricare copie a unei copii este mai îndepărtată de original decât copia originalului.

Uraaa! Acum avem inserate între superbele coperți cartonate ale ediției românești și hărțile metroului moscovit updatat, care ne lipseau atât de mult în expediția precedentă!

Dacă finalul primului volum (cel de debut al scriitorului) era întregitor, enclavizat, sfârșitul volumului doi este unul deschis și te face să aștepți cu și mai multă nerăbdare volumul trei, dovedind că între timp autorul lor a început să aplice toate tacticile de marketing ale industriei literare cultivatoare de bestselleruri.

 

 

Romanul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii