Drumuri și doruri

de
Marina Costa

 

Editura: Amanda Edit
Anul publicării: 2019
Număr de pagini: 132

 

După ce ne-a încântat cu povestiri, nuvele și romane de aventuri, dragoste sau istorice, scriitoarea Marina Costa abordează și cea mai personalizată, cea mai sinceră, cea mai sensibilă zonă a literaturii, poezia.

Volumul de versuri Drumuri și doruri este structurat în două părți ca două jumătăți de suflet, complementare și reciproc integratoare.

Segmentul intitulat Drumuri se constituie într-un atlas spațio-temporal cu locuri iubite.
Simbolistica lor istorică sau frumusețea acestora, încă insuficient descoperită de turismul prozaic, părând criteriile de selecție pentru poeta colecționară de sublim.

Curenți de metafore nostalgico-mobilizatoare străbat peisagistică națională:

«A fost odată un buchet multicolor,
fermecat, de leac, ademenitor, parfumat.
…..
Florile lipsă ne dor.
Într-o lume ideală
din ele s-ar putea împleti
un pod între inimi.»

Florile lipsă

Șoapte ca din mărturisirea unor taine conturează aura zărilor străine:

«Aceeași Mare Neagră
admirată din colțul opus,
la umbră Caucazului.
Faleza parfumată
foiește dafini rămuroși
ce repetă legende vechi.»

Batumi

În toată lirica Marinei Costa se învolburează și un freamăt de-abia stăpânit de epic, infiltrat parcă din romanele sale cu aventuri.
Eroi ai unor vechi războaie își zăngănesc armurile, umbrele corăbiilor taie încă apele prezentului și castele-n ruine așteaptă trăsuri poleite să le readucă la viață grădinile romantice.

drumuri si doruri

În segmentul al doilea, numit duios Doruri, se simte în cea mai mare măsură că volumul acesta este rezultatul a trei decenii de acumulări creative și nu o adiere jucăușă de sezon.

Fiecare poezie are intensitatea trăirii unui anumit moment al vieții. Al clipei zbuciumate, nu al amintirii. Neliniști, așteptare, nesiguranță, urmate impetuos de descoperiri predestinate, împlinire și fericire:

«Privesc viitorul în ochii tăi
de un albastru-verzui, ca marea în amurg.
Nuanța lor deosebită oglindește
un paradis de iubire pentru noi doi
până la sfârșitul timpului ce ne-a fost scris
în marea carte a vieții.»

Jurământul de credință

Iubirea – în toate formele ei – este o constantă definitorie a modului propriu de a percepe lumea, ea inspiră poeta și se codifică într-o profesiune de credință ce rezonează spiritual cu armonia universală.

«Iubesc pădurea,
care, cu șoaptele frunzelor,
îmi povestește despre haiduci
și căpitani de panduri.

Iubesc cerul,
care, cu albastru-i infinit, 
mă învață să visez,
să-i cuceresc azurul în avânt.»

Iubesc

Există povești care emană poezie și poezii care susură o poveste.
Romaniciera Marina Costa oferă cititorilor ei, odată cu publicarea primului său volum de versuri, ambele splendori duale.

 

images (3)

 

Cartea poate fi achiziționată 
online