Artemis

de
Andy Weir

 

Goodreads Choice Awards 2017
pentru roman
SF

 

 

Editura Paladin
Colecţia science-fiction
Anul publicării în limba română: 2019
Titlul original: Artemis (2019)
Traducere: Mihai-Dan Pavelescu
Număr de pagini: 346
– ediție hardcover –

 

 

Andy Weir a debarcat recent pe piața intergalactică a bestsellerurilor, transformând o poveste serializată de blog într-o carte care a devenit foarte repede un film de succes. Aspectul ce a impus Marțianul în fața multor altor opere ficționale (SF sau mainstream) a fost totala plauzibilitate a acestui roman. Supraviețuirea protagonistului pe Marte este urmărită clinic, tehnic, amănunțit, ca într-un reality show produs de o echipă de filmări documentare.
Hard science fiction la superlativ – Andy Weir face din credibilitatea științifică și tehnicizarea popularizată, punctele sale forte.

În noul său roman, Artemis, autorul păstrează aceeași abordare inginerească, exactă și clară, dar transpusă într-un mediu unde tehnologia nu mai este atât de importantă pentru supraviețuirea umană, chiar dacă rămâne esențială în menirea ei de a asigura viața dincolo de Terra.

Comparativ cu povestea solitară de pe Marte, care era un one-man show, cea nouă de pe Lună este mai complexă, bogată în personaje cu acțiuni comune, legături personale și familiale, conflicte ce izbucnesc între ele – o întreagă galerie de primi coloniști ai omenirii care au refăcut în micro, macro-societatea pământeană.

Artemis este primul și deocamdată singurul oraș de pe Lună.
Un ambient hipercontrolat informatic, unde totul este programat la perfecție, format din cinci sfere gigantice, numite bule, conectate prin tuneluri.
Să devii locuitorul său este extrem de costisitor, dar nicio comunitate viabilă nu poate fi formată doar din miliardari și turiști, astfel încât au ajuns selenari și diferiți muncitori specializați în diverse domenii necesare vieții în domuri.

Una dintre aceștia este Jasmine Bashara, poreclită Jazz, fiica unui sudor arab, ce locuiește pe Lună de la vârsta de șase ani.
După o ceartă cruntă cu tatăl său protector, dar insuportabil de moralist, cu care totuși continuă să comunice sporadic, Jazz a început să se întrețină singură.
Slujbei ei de comisionară îi adaugă activitatea infracțională de contrabandistă, în încercarea de a-și împlini visul, acela de a se îmbogăți suficient încât să-și realizeze toate proiectele personale, mărturisite sau nemărturisite.

Atunci când i se prezintă oportunitatea de a câștiga o sumă enormă de bani dintr-o singură lovitură ilegală, prin implicarea într-un act de sabotaj industrial, Jazz nu ezită să accepte, chiar dacă riscurile par evidente…

Curând constată însă că pericolele sunt mult mai mari decât a prevăzut, trezindu-se sufocată într-o spirală de intrigi și conspirații letale – la nivel planetar.

Acțiunile ei provoacă un lanț de evenimente teribile, unul mai catastrofal decât celălalt, până la punctul dezastrului absolut.

Din acel moment, singura posibilitate de scăpare pare să fie o ridicare și mai mare, disperată, a mizei, Jazz ajungând să riște nu numai propriile vise, dar și însăși existența orașului Artemis.

Narațiunea curge la persoana întâi, din perspectiva protagonistei, cu scurte intercalări ale unor e-mailuri schimbate între ea, începând de la vârsta de 9 ani, și un băiețel din Kenia, Kelvin.

O prietenie epistolară născută între puști, continuată ca adolescenți și adulți, ce permite scriitorului să prezinte diferențele dintre traiul de pe Pământ și cel de pe Lună, într-un mod simplu și percutant.
De exemplu, când Jazz îi explică lui Kelvin ce este gunk, mâncarea artemisienilor săraci, dezvăluindu-i astfel condiția ei, de pionier pauper al satelitului, și sugerând freudian nașterea dorinței sale fierbinți de îmbogățire:

«Gunkul e mâncarea săracilor. Sunt alge uscate cu extracte de arome. Ele cresc aici în cuve, fiindcă hrana de pe Pământ e scumpă.
Gunkul e oribil. Extractele de arome ar trebui să-i dea gust bun, dar îl fac să fie oribil în alte feluri. Trebuie să-l mănânc în fiecare zi.
Îl urăsc.»

Scrie numai despre ce cunoști! – rămâne comandamentul suprem pentru autori.
Atâta vreme cât IT-istul Andy Weir face asta, jucându-se în domeniile lui de activitate, arată perfect. Atunci când trebuie să compună însă psihologic un personaj care nu mai este un bărbat alb american, ci o fetiță/adolescentă/femeie arăboaică, de altă religie și altă rasă, tot ce el nu e, credibilitatea cea lăudată începe să scârțâie, compoziția pare ingenuă, ca a unui copil care a revenit brusc la desene naive, după ce tocmai te impresionase cu scheme, diagrame și schițe tehnice pe care de abia reușeai să le urmărești.

Artemis este – pe ansamblu – o lectură dinamică și plăcută, fascinantă în partea sa științifică, vivace în cea de acțiune, fără pauze introspective, dar doldora de detalii tehnice, foarte cinematografică – scenariul perfect pentru un viitor film.

Cu adevărat extraordinară rămâne atmosfera realistico-verosimilă a coloniei selenare.
De multe ori se creează senzația că asiști la niște scene din viitor, aceeași pe care o aveai și în Marțianul.

Dacă vreodată voi ajunge să cred că am călătorit deja pe Lună sau pe Marte, fără s-o fi făcut, ca personajul din Total Recall, va fi sigur din cauza lui Andy Weir.

 

 

Volumul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii