O lungă petală
de
mare

 

de 
Isabel Allende

 

Editura Humanitas Fiction
Anul publicării în limba română: 2020
Titlul original: Largo Pétalo de mar (2019)
Traducerea: Cornelia Rădulescu
Număr de pagini: 328
volum achiziționabil pe 
Portokal.ro

 

Înainte de a alege să citesc romanul O lungă petală de mare, m-am uitat peste câteva rezumate și recenzii de promovare, care băteau toate apa-n piuă despre Pablo Neruda, marele poet chilian laureat cu Premiul Nobel, și superba lui metaforă ce-i descrie țara.
Sincer, dacă nu aș fi știut cât de bine ies cele mai multe cărți ale lui Isabel Allende (nu toate, cam trei sferturi), m-aș fi ținut departe de asta, după reclamele lirice ale unor asemenea sabotori.

Până să se ajungă la momentul din august 1939 (pomenit peste tot ca și cum ar fi începutul poveștii), când Neruda organizează plecarea din portul Bordeaux a unei nave, Winnipeg, care va duce la Valparaiso peste două mii de refugiați iberici, cartea este una dintre cele mai bune bucăți beletristice scrise vreodată despre Războiul Civil Spaniol.

Cu un realism clinic și fără niciun pic de partizanat sau corectitudine politică, Allende reușește să surprindă toată confuzia, oroarea și disperarea umană, provocate de acest conflict fratricid.
Transferând perspectiva de la un personaj la altul, se restaurează nu numai evenimentele istorice dramatice prin care acestea trec, ci și întreaga atmosferă de sfârșit de lume, percepută din punctul lor de vedere.

În aceeași măsură sunt menționate atrocitățile săvârșite de ambele părți combatante.
Bobardamentele nemiloase asupra populației civile, abuzarea sistematică a femeilor de trupele franchiste, în special de maurii din colonii, execuțiile în masă din orașele cucerite, față-n față cu spânzurarea preoților și violarea călugărițelor de către republicani sau împușcarea prizonierilor înaintea retragerii.
Războiul propriu-zis, înfruntarea bărbat înarmat, cu un principiu, contra bărbat înarmat, cu alt principiu, nu ajunge nici ea să fie prea mult timp eroică, nici măcar pentru acei combatanți care au stofă de eroi și voință de a lupta curajos pentru ceea ce cred. Toate acțiunile beligerante stau sub semnul bolilor și mizeriei, al febrei tifoide, dizenteriei, păduchilor, puricilor, duhorii și rănilor cangrenate.

Retragerea familiilor catalane înspre granița cu Franța, traversarea munților și soarta de refugiați internați în lagăre, ce-i așteaptă acolo, este o epopee în sine.

E chiar ciudat să nu se pomenească nimic despre toate astea în nicio prezentare a acestui roman… Dar poate nu m-am uitat eu prin destule locuri.
Prima porțiune a sa este partea mea preferată.

De-abia apoi ajungem și la celebrul Pablo (Neruda, nu Escobar) care pescuiește o mână de oameni, din acea maree de refugiați, pe care-i va duce în exoticul Chile, unde sunt bine primiți și vor începe o nouă viață, până când degenerează treburile politice și pe-acolo, sub forma unei lovituri de stat militare.

O lungă petală de mare s-a născut dintr-o reală poveste de viață, aceea a unui prieten al scriitoarei, Victor Pey, transformat în carte în personajul Victor Dalmau.
Datorită amiciției cu Victor, Isabel Allende a putut afla multe detalii din alte vremuri, genul de amănunte care nu sunt înregistrate literar, de la ceea ce mâncau oamenii în timpul războiului, la suferințele cauzate de frig, de boli, de fuga din fața terorii răspândite de trupele învingătoare.
Victor a murit la 103 ani, chiar înainte ca Isabel, cu care a purtat o îndelungată corespondență, să-i trasmită forma finală a manuscrisului pe care l-a inspirat.

Ca medic pe frontul războiului civil spaniol, tânăr cu studiile încă neterminate, dar deja în linia întâi pentru a salva vieți, a alina dureri de toate genurile, mereu alături de ultimii supraviețuitori, Victor Dalmau nu renunță la acele mici schije deviate de dragoste care-i permit să se opună răului, să țină departe coșmarurile și să spere la o lume fără atâta suferință.

Protagonistele feminine ale romanului sunt, ca de obicei la Allende, complexe, tenace, rezistente și pasionale, chiar dacă realitatea periculoasă din jurul lor le reamintește mereu că nu este suficientă voința pentru a dezvolta super-puteri.

Omagiul adus lui Pablo Neruda, nu numai prin includerea în roman, dar și prin versurile citate ca motto la startul fiecărui nou capitol, nu e până la urmă pe atât de enervant pe cât ar fi putut fi pentru cineva care nu se topește de admirație în fața personalității poetului.

Traducerea cărții curge absolut minunat, te face să te întrebi dacă având asemenea tălmăcitoare (Cornelia Rădulescu), un autor străin mai poate suna rău în limba română.

O lungă petală de mare oglindește dureros de limpede și intens ororile războiului, dezmembrarea familială, drama refugiaților nedoriți, dar și integrarea emigranților acceptați în țesuturile sociale ale unei noi țări, forța dragostei în conturarea unui țel proaspăt și puterea speranței ce susține perseverența, cea care face ca dorințele să se împlinească.

 

 

Volum
disponibil pe
site-ul librăriei online
Portokal.ro