„Tot ce este important este cunoscut” 

Praxis

Prăbușirea Imperiului Groazei

 

de
Walter Jon Williams

 

Editura Corint
Colecția Leda
Anul publicării în limba română: 2010
Titlul original: The Praxis (2002)
Traducere: Cristina Ghidoveanu, Ştefan Ghidoveanu
Număr de pagini: 496

 

Cred că toți avem în minte o mini-listă cu serii de cărți pe care le-am dori continuate și de care editurile au cam uitat, deși nouă ni s-au părut absolut extraordinare.
Pentru Colecția Leda a Editurii Corint, am chiar două trageri insistente de mânecuță.
Prima ar fi pentru Cascada șoaptelor, o călătorie în timp romantico-istorică, pe care mulți cititori o vor dusă mai departe și în limba română!
A doua, pentru completarea trilogiei SF Prăbușirea Imperiului Groazei, despre al cărui întâi roman, foarte bun, Praxis, am să povestesc un pic aici, încercând să conving iubitorii de science fiction să îl cumpere cât se mai găsește, astfel încât editura să își amintească de completarea seriei din care face parte, văzând cât de repede s-au epuizat ultimele exemplare…  Mda, gândirea pozitivă și optimismul – bune întotdeauna.

Praxis ne teleportează în viitorul îndepărtat, însă într-o societate umană nu foarte mult schimbată, ba chiar involuată în anumite aspecte, fiindcă de milenii a intrat sub stăpânirea unei rase extraterestre ce și-a impus filosofia de pacificare și stagnare sub forma unui fel de Pax Romana motivată principial, pe bază de onoare și pseudo-misticism, ca un Cod Bushido al samurailor – general aplicabil.

Praxis este conceptul fundamental, este tot ceea ce contează, tot ceea ce este adevărat, tot ceeea ce este frumos.

Extratereștrii shaa, Marii Maeștri, și-au impus etica absolută asupra omenirii, odată ce Terra s-a predat, după distrugerea unora dintre metropolele sale prin bombardamente cu antimaterie.
Pământenii erau a doua specie inteligentă care a simțit biciul nemilos shaa ce a ars adevărul Praxis direct în memoria colectivă.
Primii fiind naxizii, alieni asemănători unor centauri cu solzi negri, ce, la vremea capitulării Terrei, erau suficient de îmblânziți pentru a forma cea mai mare parte a echipajelor navelor shaa.

Celelalte specii au fost cucerite chiar cu ajutorul oamenilor, care au devenit supuși devotați, odată educați în spiritul Praxis.

Shaa erau inflexibili în ideea că fiecare comunitate sau ființă inteligentă existentă în univers trebuie să se supună termenilor dictați de Praxis.
Categorii întregi de tehnologii erau interzise: inteligența și autonomia mașinilor, transferul inteligenței organice în formă mecanică sau electromagnetică și aparatura inventată pentru a modifica materia la nivel molecular sau atomic.
Manipularea genetică era și ea interzisă, shaa preferând procesul mai lent, dar mai tradițional, al selecției naturale.

Voința neclintită din spatele acestor interdicții era demonstrată de fiecare dată când se comitea o infracțiune împotriva eticii supreme. Pedeapsa era invariabil moartea, deseori una oribilă și publică, fiindcă Praxisul însuși stabilea ca
“toți cei care încalcă legea fundamentală să fie pedepsiți în proporție mai mare decât crima lor, astfel încât virtutea publică să poată fi menținută prin acest exemplu”.
Shaa și discipolii lor nu se sfiau să facă uz de armele cele mai nocive și mai distrugătoare pentru a-și susține principiile. Bombe cu antimaterie erau folosite la neantizarea a orașe întregi pentru crimele câtorva cetățeni.

Alte elemente ale Praxisului erau dedicate organizării sociale, fiecare ființă conștientă de sine din Imperiu primind un loc într-o ierarhie foarte bine definită, fiecare clan fiind mai jos în rang decât următorul, cu pairii deasupra tuturor.
Celor din vârf le era acordată responsabilitatea pentru bunăstarea celor de la bază, în timp ce din partea claselor inferioare se aștepta să-i cinstească pe pairi cu obediența lor umilă.

Despre ei înșiși, Maeștrii shaa nu dezvăluiau nimic. Rămâne o enigmă de ce aceste ființe nemuritoare, deținătorii puterii absolute, au început să se sinucidă unul câte unul, urmați simbolic de zeci de subordonați loiali care le preluau gestul.

E anul 12481 al Păcii Praxisului, când ultimul shaa a ales să renunțe și el la “blestemul nemuririi”.

 Societatea umană dezvoltată sub conducerea extraterestră este una apropiată organizatoric de a Romei antice, cu clienți care solicită favoruri celor mai mari în rang, cu familii nobiliare ereditare și clase sociale împărțite strict.

Comunitățile amestecate ale tuturor speciilor (nu foarte multe totuși – în număr de opt), de pe diferitele planete colonizate sau giganticele nave spațiale, vor trebui să păstreze acum singure perfecțiunea stabilită de Marii Maeștri shaa.
Însă odată cu moartea ultimului dintre ei, începe tipica agitație de după sfărâmarea imperiilor, cu naxizii considerându-se îndreptățiți să ia locul stăpânilor, fiind cei mai vechi asimilați, și celelalte rase regăsindu-și independența de reacție.

  În acest cadru de tensiune acumulându-se și erupând – odată cu moartea ultimului shaa – sunt urmărite alternativ destinele a două personaje, ambele înregimentate în structura militară spațială a Imperiului.

Locotenetul Gareth Martinez este un june carierist dintr-o familie nobiliară provincială. Mereu gata să valorifice orice oportunitate de a avansa pe scara ierarhică și a scăpa de frustrările micului boiernaș care nu posedă nici măcar accentul tărăgănat al elitei educate, nu e deloc pătruns de spiritul Praxisului și nici nu are prea multe principii proprii, este însă atent să se muleze întotdeauna pe cele oficiale, pentru a părea aristocratul perfect.

Cadetul Caroline Sylla face parte dintr-unul din cel mai nobile clanuri de pairi, așa cum și-ar fi dorit Martinez să fie al lui, dar fapte întunecate i-au pătat onoarera familială și sechele crâncene par să o afecteze pe frumoasa fată, astfel încât caracterul ei are umbre de mister sumbru, aproape gotic. Aparent, ele izvorăsc din tragedia părinților săi. Înalți funcționari ai Ministerului Lucrărilor, ei au fost găsiți vinovați fiindcă au conspirat să fure de la contractanții guvernamentali. Drept urmare, împreună cu toți complicii lor au fost jupuiți și dezmembrați în piața pentru execuții publice din Orașul de Jos.
Dar răni și secrete chiar mai profunde sunt ascunse de tânăra cadetă.

O relație romantică începe să se înfiripe între cei doi protagoniști, însă evenimentele ce se precipită nu le vor lăsa mult timp să o aprofundeze într-un ritm natural.

Deși un SF militarist prin excelență, acest prim volum al seriei este mai mult o aranjare a pieselor pe tabla de joc, decât un șir de confruntări explozive.
Acțiunea tensionată a sa constând chiar în trecerea de la liniștea de mii de ani a societății pacificate de Praxis, la intrigile letale și războiul dintre specii, ca în pregătirea unei Nopți a Sfântului Bartolomeu sau a Cuțitelor Lungi.
Dar mai pasionantă decât orice intrigă politică, avem povestea absolut fascinantă a celei care este acum Caroline Sylla și care odată era altcineva… o fată săracă, dintr-o familie din Fabrici, destrămată și violentă, ce visa la ceșcuțe de porțelan. Gredel.

Poate am trântit deja prea mult material spoiler-istic. Nu despre structura realizată de stăpânirea Shaa, asta reiese din chiar primele pagini ale romanului, ci despre secretele Carolinei. Dar trebuia să semnalez cumva cât de mult merită citită această parte a cărții.

Chiar dacă nu iubiți prea mult SF-ul, treceți rapid  peste începutul tehno-tacticizat sau prezentările intrigilor interplanetare și plonjați în povestea pur umană a protagonistei. Una cu adevărat  extraordinară.

Ar fi asemeni celei din Furia Roșie, dacă seria nu ar fi fost young adult și ar fi fost trăită la feminin, este Talentatul domn Ripley sau Gattaca în variantă space-opera. Este Prinț și cerșetor dintr-un viitor îndepărtat – care stă să explodeze.

Așa ar trebui să arate trilogia Dread Empire’s Fall și la noi, într-un final. Vrem, vrem, vrem următoarele traduceri:

The Praxis (2002) / Praxis (2010)
The Sundering (2003)
Conventions of War (2005)

 

 

Puteți achiziționa
 volumul
online
– pe site-ul editurii Corint –
sau în librării