Prețul Sângelui

Detectivul Jack Wyler

de
Cătălin Ioniță

Editura StoryCraft Publishing
Anul apariției: 2021
Număr de pagini: 304

.

Editura StoryCraft Publishing și-a obișnuit cititorii să trimită în arena literară doar autori bine echipați și antrenați în Școala de Scris – cursurile de scriere creativă unde își instruiește propriii literați, sub conducerea lui Daniel Zărnescu, așa cum se antrenau gladiatorii înainte de luptele publice, sub oblăduirea unui lanista.

Păstrând comparația, Cătălin Ioniță este un adevărat Spartacus al școlii de gladiatori-scriitori, câștigându-și popularitatea în Bătălia de la Socola – amuzantul roman-pseudo-cronică ce relatează înfruntările descreiarate dintr-un spital de nebuni.

Pe mine, unul, m-a surprins să-i revăd numele atât de repede în lista de (re)publicați.
Sper să nu dau idei nimănui extrapolând că unii dintre colegii lui ar putea imagina deja scenarii tip thriller pentru a-l scoate din peisaj, ca să-și facă și ei un pic de loc în planul editorial.

Am și o anumită reținere generală față de cărțile aceluiași autor lansate prea repede una după alta.
Acolo unde unii cad în admirație la aflarea unui termen scurt, spre instant, de redactare a unei opere literare, eu mă cutremur. Probabil e doar vina spiritului meu ardelenesc, orientat mereu spre chestiile făcute domol și temeinic.  Desigur că sunt excepții, Brandon Sanderson sau Joe Abercrombie scot cel puțin câte o carte-două pe an și sunt cam la fel de buni ca George R. R. Martin sau Patrick Rothfuss, care pritocesc la ele câte-un deceniu.

Din fericire, și noul volum al lui Cătălin Ioniță, Prețul Sângelui, este tot atât de fain ca primul, cu toate că autorul a schimbat subiectul abordat, zona de acțiune și modul de operare… intrând sub zodia romanului polițist/detectiv de sorginte americană.

Și asta într-un mare fel!
Nu s-a mulțumit cu un subgen al ficțiunii criminalistice din State, ci a modelat arhitectural, în structura poveștii sale, un veritabil omagiu adus evoluției operelor cu detectivi apărute de-a lungul timpului.

Nu-s sigur că Ioniță nu cască ochii mari citind chestia asta, dar m-a obișnuit profa de română să o observ în opera lui Ștefan Augustin Doinaș și de atunci nu o mai scap nici la alții.

Știți voi, micul prinț din Liechtenstein care își vâna evolutiv mistrețul închipuit, cu săgeata de lemn, de fier și de foc…

Astfel, Prețul Sângelui începe ca un roman vintage, de până-n anii ’60, cu detectivul protagonist macho, bețiv, nepoliticos și sarcastic, care nu mai lucrează de șase luni, dar tocmai și-o trage cu o prostituată mulatră, când o avocată blondă intră în maghernița lui și-i oferă orice sumă vrea el pentru o anchetă cum numai Jack Wyler știe să ducă la bun sfârșit.
Bețivul o trimite undeva, că e încăpățânat al naibii, în decăderea lui.

În a doua parte, recunoaștem etapa creativă imediat următoare a cărților și filmelor polițiste. Aș zice, până spre anii ’80, ’90, dacă te uiți la toată seria James Bond, poți observa chiar și în ea preschimbarea.
Acum intervine o componentă emoțională, foarte bine dozată de autor.
Detectivul are o soție fugită de-acasă, care l-a înșelat pentru că stătea prea mult la serviciu, și o fetiță care tocmai a fost diagnosticată cu cancer și are nevoie de o operație urgentă ce costă 50 000 de dolari.
Îi ia un pic bețivului până să facă legătura între oferta recentă a blondei și salvarea fetiței, dar când izbutește, o lasă imediat mai moale cu băutura și își dedică întreaga energie de tată disperat, rezolvării cazului propus de tipa cu banii.

Misiunea lui e să descopere rapid cine l-a omorât pe un bogătaș care a lăsat obligația clarificării morții proprii într-o dispoziție testamentară anticipativă.
Acuzații de serviciu sunt deocamdată doi hoți, dintre care unul a apucat din reflex bisturiul crimei când intra poliția – genul sublim de imbecili nimeriți în locul nepotrivit.

Un clișeu foarte des întâlnit al acelei perioade literaro-cinematografice era coincidența nerușinată acceptabilă.
Se întâmplă și aici ca una dintre moștenitorii pe care trebuie Jack Wyler să-i ancheteze pentru crimă să fie chiar unica specialistă în operații pe cord ce-i poate salva fetița.

În final, partea a treia explodează într-un tehno-thriller de acțiune, cu computere, hackeri, nickname-uri, operațiuni bancare și operații de înalta precizie, cu secvențe succedându-se într-un ritm infernal, ca în majoritatea beletrisicii contemporane, în stilul seriilor Jack Ryan sau Jack Reacher, alți Jacki celebri.

Chiar dacă în prezentarea mea poate că am făcut să sune romanul a și mai strămoșescul om al lui Frankenstein, cârpit din bucăți, de fapt trecerile astea prin toate subgenurile temporale ale mystery-thriller-ului sunt abil alipite într-un tot-unitar care te ține cu sufletul la gură.

Umorul vine să condimenteze adesea narațiunea.
Izbucnește scurt și intens din cele mai neașteptate locuri, sub forma unor remarci, epitete sau metafore foarte originale.

Un roman electrizant care are acea tensiune specifică numai cărților bune de investigații detectivistice, dar și faze ce te amuză sau te emoționează profund.

Scriitorul Cătălin Ioniță își poate marca o nouă reușită pe mânerul gladiusului.
Dacă nu-l asasinează colegii de cursuri, din invidie editorială, sigur va transforma anchetele detectivului Jack Wyler într-o serie cu multe volume.

.

.

Romanul
poate fi achiziționat
pe site-ul
StoryCraft