Vertigo

.

de
Boileau-Narcejac

.

Crime Scene Press
Colecția: classic
Anul publicării în limba română: 2020
Titlul original: D’entre les morts / Sueurs froides  (1954)
Traducere: Delia Tuică
Număr de pagini: 192

.

Pierre Boileau (1906-1989) și Thomas Narcejac (1908-1998) au fost doi scriitori francezi de romane polițiste și de aventuri.
Au început colaborarea în 1948, formând celebrul tandem Boileau-Narcejac, care s-a remarcat prin lansarea a numeroase volume noir de mare succes.

Rolurile erau foarte bine definite: Boileau se ocupa de intrigă, Narcejac de atmosferă și caracterizări.
Romanele le-au fost ecranizate în repetate rânduri, cei mai importanți regizori care s-au inspirat din scrierile lor fiind Georges Clouzot și Alfred Hitchcock, în filmele Les Diaboliques, respectiv Vertigo.

Cu titlul original D’entre les morts, în reeditare Sueurs froides, cartea lor publicată în anul 1954 a fost transpusă cinematografic de Hitchcock în 1958, sub numele Vertigo, ecranizarea ajungând să fie considerată astăzi una dintre cele mai valoroase pelicule clasice ale istoriei filmului.

Paris, 1940, în timpul fazei inițiale stranii a invaziei germane în Franța, Paul Gévigne nu a ajuns pe front, pentru că e un important industriaș care produce componente de nave pentru Ministerul Apărării.

Roger Flavières este un fost inspector de poliție, reformat și devenit avocat, după ce în cursul unei misiuni, din cauza acrofobiei lui, teama patologică de locuri înalte, partenerul său, lăsat singur să aresteze un suspect urcat pe acoperișuri, a murit.

Gévigne îl roagă pe Flavières, cu care a fost coleg la Universitate acum cincisprezece ani, să o supravegheze pe soția sa, Madeleine, al cărei comportament ciudat ar putea să o determine să își facă rău.
La început Flavières nu vrea să accepte , dar Gévigne insistă, exprimându-și temerea că Madeleine are crize mistice, ba chiar că ar putea fi posedată de spiritul străbunicii sale, Pauline Lagerlac.
Pauline s-a sinucis la douăzeci și cinci de ani, când avea exact aceeași vârstă ca Madeleine.

Flavières e de acord, într-un final, să-și ajute prietenul alarmist, începând să o urmărească pe soția acestuia.
Curând ajunge să se îndrăgostească de diafana femeie cu păr negru și ochi albaștri insondabili, ce pare să transmită melancolie, delicatețe, sensibilitate și necesitatea de a fi protejată.

Una dintre primele ieșiri în care detectivul o ține sub observație este într-un cimitir, unde Madeleine vizitează chiar mormântul străbunicii sinucigașe, Pauline.

Încet-încet, romanul se adâncește tot mai mult într-un mister de tip gotic, specific epocii, potențat de eleganța scriiturii și aparenței personajelor.

Percepută din perspectiva lui Flavières, pe măsură ce i se agravează obsesia și se precipită evenimentele dramatice, atmosfera narațiunii devine tot mai claustrofobică, de coșmar cu ochii deschiși ce nu lasă posibilitatea distingerii clare între real și viziune delirantă.

Madeleine ajunge, în mintea confuză a detectivului, o fixație paranoică care îl menține, până în ultimele pagini revelatoare ale cărții, la limita nebuniei, între ipoteze iraționale la fel de destabilizatoare:
femeia nu poate fi, de la un moment dat încolo, decât o întrupare fantasmagorică a propriei imaginații sau reîncarnarea unei ființe moarte.

Pierre Boileau și Thomas Narcejac evită cu grație utilizarea obișnuitei figuri neimplicate a detectivului vremii – cel care descifrează enigma într-un joc de salon -,  anticipând avangardist genul de anchetator victimă – el însuși – a mașinațiunilor din investigația în desfășurare.

Astfel, afecțiunea psihică a fostului polițist, declarat inapt să își exercite meseria sau să participe la efortul belic, capătă importanța (metaforică și non-metaforică) necesară impunerii ei într-un titlu alternativ al poveștii.

În roman, parte a atmosferei sale tensionate sunt ecourile continue ale războiului.
Filmul american mută acțiunea în San Francisco-ul anilor ‘50, pierzând din perspectiva beligerantă, câștigând însă spectaculos în înălțimea modernă amețitoare a ambientării.
Finalul este foarte diferit în ecranizarea lui Hitchcock, oferind o reinterpretare radicală a cărții.

Vertigo își atrage cititorii într-un univers incitant al nevrozelor și al rafinamentului de altădată, oferindu-le senzația implicării totale în elucidarea misterului său cu aspect gotic.

.

.

Volumul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii