Miezul nopții
în
cartierul felinarelor
stinse

.

de
George Cornilă

.

Editura Crux Publishing
Anul publicării în limba română: 2021
Număr de pagini: 450

.

Miezul nopții în cartierul felinarelor stinse are toate atributele unui roman cult – în sensul colocvial al termenului, adică menit să strângă tot mai mulți fani underground, până la nivelul în care numărul și entuziasmul lor devotat va impune succesul titlului și-n mainstream.

Noua sa ediție Crux de lux, cu coperți superb ilustrate și clapetate, vine însă ca o mega-propulsie care îl poate ajuta să ardă etapele și să intre imediat în atenția publicului larg, pe atât de mult pe cât merită.

Istorisirile meandrice, ramificate, întrepătrunse, ale romanului sunt surprinzătoare și inedite în peisajul literar autohton, complicând o categorisire a sa.
Postmodernismul, realismul magic, esențele de thriller și erotism – toate definesc, la un moment dat, fragmente din această operă alambicată portocalie numită poetic:
Miezul nopții în cartierul felinarelor stinse.

Iată ce povestește scriitorul, George Cornilă, despre zămislirea ei:

„Am început să scriu această carte într-o mansardă din Woerden, în 2011.
Doar ce îmi dădusem demisia din corporația pentru care lucram, îmi luasem rucsacul în spate și plecasem în Olanda.
Am călătorit îndelung prin Țările de Jos, cu precădere prin Amsterdam, Rotterdam și Utrecht, am întâlnit oameni, am ascultat povești, m-am băgat în bucluc, am trăit.
Am terminat-o, întors în București, doi ani mai târziu. 
Miezul nopții în Cartierul Felinarelor Stinse este declarația mea de iubire pentru Olanda, o țară de care am fost și voi fi mereu legat.
Nu este o idilă naivă, ci o poveste despre frumos și urât, căci atunci când iubești accepți să primești atât binele, cât și răul.”

Remarcam, în recenzia pentru volumul de povestiri Entropic, semnat de același autor, cât de bine documentate sunt ambientările sale locale.
Orașele olandeze care găzduiesc aproape toată acțiunea romanului nu sunt descrise în niciun moment din punct de vedere turistic, ci din perspectiva băștinașului ce le cunoaște profund intestinele.

Realismul disecției lor este mai mult exacerbat, decât afectat, de preferința pentru marginal, periferie socială și viață de noapte.
Incursiunea printre decăzuți și emigranți e o alegere asumată, iar faptul că Amsterdamul și Rotterdamul se contopesc într-un univers dominat de crima organizată care amintește mai mult de Ketterdamul din Banda Celor Șase Ciori (Six of Crows – Shadow and Bone), decât de destinațiile city break, nu face decât să crească interesul pentru o viermuială umană în care mereu se întâmplă ceva dramatic.

Protagoniștii romanului Miezul nopții în cartierul felinarelor stinse sunt sentimentalul timid Joseph van Hooorn (Joey) și doi prieteni bătăuși ai lui, autoritarul Jurjen Rasmussen și veșnic ghinionistul Patrick Rutgerus Swann.

Viețile celor trei corifei sunt descrise în capitole culisante, cele cu Joey la persoana întâi, celelalte la a treia, alternând și cu descinderi în trecutul unor personaje secundare apărute pe parcurs.

Toate atracțiile citadine specifice Țărilor de Jos sunt utilizate drept scene pe care își joacă destinele eroii cărții.
Burgul de provincie, portul aglomerat, canalele romantice ale Veneției Nordului, Districtul Felinarelor Roșii, cu fetele din vitrine, peep-show-urile, sex-shop-urile, localurile învăluite în fum halucinogen sau hipnotizând cu reclame luminoase ce atrag clienții în subterane discrete, hotelurile promiscue unde nu ajunge niciodată poliția… devin spații de desfășurare pentru aventuri personalizate care le pun în valoare.

Oamenii ce populează aceste încadraturi au propriul trecut, de multe ori alogen, exotic, tragic, provocator de dezrădăcinare.  Explorarea acestuia aduce mereu colorituri noi: est-europene, orientale, africane – care se suprapun peste tușele aborigene.

Narațiunea e neliniară, cu ieșiri în decor, flashback-uri și devieri temporale, dar are o creștere cumulativă continuă, ca a unui fluviu ce tot adună afluenți, până la revărsarea vijelioasă dinspre final.

Miezul nopții în cartierul felinarelor stinse abundă în trimiteri culturale – clasice sau moderne – care confirmă valoarea volumului ca omagiu literar adus civilizației libertine olandeze.
Are și suficientă atmosferă onirică, de realism magic, împănată cu potriviri incidentale bizare, pentru a-și justifica statutul de roman psihedelic.

Însă cititorul care nu dorește neapărat să acceseze subtilitățile postmoderniste îl va percepe, mai degrabă, ca pe un excelent roman de acțiune, cu trasee formative masculine, peripeții urbane nocturne, suspans, bătăi, femei misterioase, anchete detectiviste, sexualitate dezlănțuită și trei protagoniști a căror camaraderie înduioșează.

Un astfel de cititor chiar se va întreba, pe bună dreptate, de ce mai ai nevoie de trimiteri omagiale spre clasici, când talentul îți permite propria clasicizare, dacă îți concentrezi tot efortul creativ înspre construcțiile tale, originale?

Miezul nopții în cartierul felinarelor stinse
pare scenariul unui film pe care trebuie să-l regizeze Guy Ritchie.

Un mare „UAU” admirativ și recomandarea mea entuziastă pentru portocala cornilică!
Material de bestseller internațional!

.

Crux Publishing