Asasinul siberian

de
Cătălin Ioniță

.

Editura StoryCraft Publishing
Anul apariției: 2022
Număr de pagini: 320

.

Asasinul siberian este un thriller alert, cu acțiune tensionată și întorsături de situații surprinzătoare, scris de Cătălin Ioniță, autorul altor două romane foarte reușite, Prețul sângelui și Bătălia de la Socola.

Detectivul particular Jack Wyler, din Jacksonville, pe care l-am cunoscut în Prețul sângelui, revine în continuarea seriei dedicate lui, într-o cu totul altă postură și cu alte motivații decât cele din volumul precedent.

Dacă în prima sa anchetă contau mai mult talentele-i investigative, în cursa contra-cronometru în care se lansase, acum va trebui să-și întrebuințeze toate resursele fizice și psihice pentru a lupta cu un criminal profesionist, încercând să răzbune moartea soției și să protejeze, în același timp, persoanele la care ține.

Răzbunarea este un subiect frecvent întâlnit în romane polițiste sau în thrillere, dorința de a face justiție pe cont propriu oferind posibilitatea de a explora nu doar definirea și limitele acesteia, ci și natura umană sau consecințele anumitor decizii individuale.

În Asasinul siberian ea îl schimbă total pe protagonist, care deja începuse un proces de transformare de dragul fetiței sale. Se lăsase de băutură, frecventa eficientele ședințe recuperative ale Alcoolicilor Anonimi, dar acum trebuie să renunțe chiar la principii pacifiste de genul celui de-a nu folosi arme și a nu face rău altei ființe umane.

Pregătirile lui accelerate dinainte de întâlnirea cu criminalul profesionist sunt aproape înduioșătoare și scot în evidență puținele șanse pe care detectivul investigator le are în fața acestuia, mai ales după ce romanul s-a deschis cu o scenă în care asasinul Mafiei Ruse își masacra de unul singur mai mulți dintre foștii tovarăși.

Totuși, nimic nu decurge cum ai anticipa în narațiunea lui Cătălin Ioniță și fiecare dintre personajele aparent clișeice (șeful mafiot sinistru, amanta superbă care-l influențează, ucigașul rece și nemilos, temut până și de ai lui) au evoluții spectaculoase, formând asocieri sau alianțe neașteptate.

Dacă ți-au plăcut filmele din franciza John Wick sau foarte recentele The Gray Man ori Nobody, n-ai cum să nu rămâi impresionat de Asasinul siberian, chiar dacă sângeroasa coregrafie a confruntărilor vizuale din cinematografie a fost în carte înlocuită de o ciocnire continuă a inteligențelor, victorios fiind cel care reușește să reacționeze mai rapid, să prevadă mișcările adversarului și să se mențină cu mai multe mutări strategice în față.

Nimeni nu este complet bun sau complet rău în seria detectivistă creată de Cătălin Ioniță și ambientată atât de genuin american.
Personajele sale nu se oferă drept modele de urmat, sunt oameni obișnuiți, cu defecte și probleme personale, care încearcă să supraviețuiască într-un mediu ostil. Acțiunile eroilor de conjunctură pot produce consecințe negative și nu există mereu soluții morale clare la dificultățile cu care se confruntă.

Descrierea realistă a unei lumi plină de inechități, nedreptate și suferință, a detaliilor acțiunilor brutale, a violenței exacerbate, printr-un limbaj dur, lipsit de cenzură edulcorantă, te face să empatizezi cu modalitățile mai puțin ortodoxe în care personajele își găsesc propriile căi de a face față provocărilor.

Cătălin Ioniță scrie o carte cu un detectiv particular american, într-un mod în care puțini autori americani mai îndrăznesc să o facă în epoca actuală a corectitudinii politice, apropiindu-se mai mult de polar-ul francez (policier+noir).

Un simbol aproape semiotic al cărții este tigrul siberian, gigantica fiară care mie, înainte a-mi aminti de zoologie, îmi trimite gândul spre o carte a lui Serge Brussolo, și chiar pot aprecia că seria cu Jack Wyler aduce în mediul thrillerului polițist ceva din talentul sadic al marelui maestru al horrorului SF, în primul rând prin arderea intensă și tulburătoare a firului epic.

„Animalul, un exemplar incredibil de tigru siberian, își făcu drum către ei. Imens era cuvântul care-l descria cel mai bine. Avea mai bine de un metru înălțime, iar asta se văzu cel mai clar când ajunse lângă gard și înălță capul, ajungând să se privească ochi în ochi cu femeia care zâmbea cu toată figura. Deschise gura a lene, descoperind o pereche de colți de dimensiunea palmei lui Jack. Dungile negre de pe blană se unduiau hipnotic pe măsură ce se deplasa de-a lungul plasei. Jack înghiți în sec uitându-se la grosimea sârmei din care era alcătuită plasa. Nu i se părea deloc suficientă pentru a-l reține pe Czar în cazul în care acesta și-ar fi propus să ajungă la ei.”