Profesoara

de
Freida McFadden

Editura Bookzone
Anul publicării în limba română: 2024
Titlul original: The Teacher (2024)
Traducere: Mihaela Apetrei
Număr de pagini: 400

.

În acaparatorul thriller Profesoara, Freida McFadden rămâne fidelă formulei care i-a adus atât de mulți fani: capitole scurte, puncte de vedere alternate, revelații curgând în valuri, cu cea mai șocantă dintre ele lăsându-te mască tocmai înspre final.

Eve Bennett, profesoară de matematică, este căsătorită cu Nate, proful de engleză al aceleași școli – un tip carismatic în public, dar foarte rece acasă. Pasiunea Evei pentru pantofi scumpi achiziționați în secret se manifestă ca simptom al unei neliniști pe care protagonista n-o poate numi.

Relația celor doi e afectată atunci când Addie Severson, o adolescentă de 16 ani, ostracizată după un scandal cu profesorul ei de arte acuzat de abuz și destituit, ajunge să le fie elevă.
Zvonurile o preced pe Addie, iar liceul o reprimește în noul an școlar ca pe un corp străin: elevii o țin la  distanță, adulții o privesc printr-o lentilă moralizatoare.

În această atmosferă, interesul lui Nate pentru talentul poetic al  fetei trece ușor de pragul profesional, iar ceea ce părea mentorat devine rapid o punte spre… altceva.

Addie, victima vulnerabilă cu un tată decedat și o mamă cam absentă emoțional, este acum și în clasa lui Eve și în cea a lui Nate. Eve o antipatizează instantaneu, bazându-se pe trecutul acesteia, pe zvonuri și pe comportamentul ei aparent manipulativ.

Pe măsură ce povestea avansează, alternând perspectivele lui Eve și Addie, tensiunea crește, profesoara ajungând să creadă că eleva-problemă chiar ar vrea să îl seducă pe soțul ei și ar încerca să-i facă aceleași probleme ca profesorului de arte, în vinovăția căruia nu credea.

Freida McFadden captează dinamica socială specială a adolescenței: viteza cu care zvonul devine verdict, modul în care ostracizarea se impune cotidian, fragilitatea principiilor abia formate în fața unui cor ce judecă unanim.

Eve are genul de creier care calculează anticipat, dar și o inimă ce, odată trădată, alege să imite logica adversarului. Pantofii ei scumpi, semn al unei vieți paralele, devin pe parcurs semnul unei autoconstrucții care scapă de sub control. Alegerea de a dicta propriul verdict în afara cadrului instituționalizat sau al legii o plasează într-o zonă gri a moralității. Scriitoarea nu îi oferă scuze, nici nu o transformă în demon; o lasă să graviteze în jurul aceleași întrebări: Cât din răul pe care îl înfrunți rămâne lipit de tine?

Nate pare prădătorul care se ascunde în văzul tuturor. Unul cu farmec, discurs și  autoritate academică, având profilul psihologic al cuiva obișnuit să testeze limitele și să profite de reputație. Poeziile reciclate, mesajele șablon, ritualul de seducție repetat demonstrează rutină, nicidecum un comportament de excepție.

Addie este adolescenta aflată între vulnerabilitate reală și autoiluzionare, privită din exterior prin zvonuri, din interior prin nevoia de a fi văzută și validată. În raport cu Nate, fata interpretează abuzul ca iubire; în raport cu Eve, vede obstacole și pericol. Personajul primește empatie prin modul direct în care este prezentată izolarea ei socială și spirala de vinovăție în care e atrasă.

Pe tărâmul construcției epice, romanul își îndeplinește impecabil misiunea de a produce dependență. Paginile curg în salturi scurte, fiecare final te împinge spre următorul capitol, iar plăcerea lecturii vine din senzația că toate piesele rostogolite se combină la momentul potrivit. Pentru cititorii obișnuiți cu cărțile autoarei, Profesoara oferă un teritoriu familiar: relații contaminate de secrete, scene domestico-școlare ce se înnegurează treptat, un epilog tulburător, dar pe care nu l-ai vrea nicicum altfel.

„Cu cât sap mai adânc, cu atât mai ușor devine. Primul strat de pământ a fost aproape imposibil de străpuns, dar la momentul acela aveam un partener care să mă ajute. Acum am rămas doar eu. Mă rog, eu și cadavrul. Însă acesta nu-mi va fi de prea mare ajutor.”

În conturul operei lui McFadden, acest thriller al ei din 2024 apare ca o variațiune mai întunecată pe temele sale preferate: abuz de putere în spații presupus sigure, femei împinse să-și facă singure dreptate, instituții ce preferă să miște mobilierul în loc să repare fundația. Lecția ține de titlu și trece dincolo de clasă: modul în care este utilizată autoritatea trebuie mereu urmărit de o altă autoritate, chiar cu riscul blocării în filosofia circulară de genul: Cine-i va păzi pe paznici?

Autoare de bestsellere Amazon, USA Today și Publishers Weekly, cu cărți traduse în zeci de limbi, Freida McFadden jonglează cu thrillerele psihologice și romanele medicale, fiind la bază doctor specializat în leziuni cerebrale. Scriitoarea locuiește cu soțul și pisica ei neagră într-o casă veche, cu vedere la ocean, desprinsă parcă dintr-un film de groază.

Cartea
poate fi achiziționată în librării sau pe
site-ul editurii
Bookzone