Fantezii
din
cireșe amare

 

                            de Lavinia Stan

 

Editura Primus – Oradea
Anul apariției: 2019
Număr pagini: 136

 

Să prezinți edificator un volum de poezie pare infinit mai dificil decât să împărtășești impresii utile despre unul în proză.

Poezia este muzica literaturii. E formată din ritm, modulații melodice, secvențe colorate, dar și de spațiile albe dintre ele sau găurile negre ce le absorb.
În funcție de cum rezonăm fiecare dintre noi cu multiplele înțelesuri ale metaforelor, aceeași învolburare de versuri poate să-i răscolească pe unii până la lacrimi sau să-i lase pe alții total indiferenți.

Încerc să leg câteva aprecieri personale despre un volum de debut poetic care m-a impresionat.

Fantezii din cireșe amare, de Lavinia Stan.

Este prima carte pe care o publică autoarea sa – o voce lirică proaspătă, tonică, sensibilă, ce are capacitatea combinativă de a făuri muzicalitate și a transmite vizual emoția unor idei sau experiențe prin tumultul cărora te poți regăsi.

Se simte, în plasticitatea figurilor de stil, iubirea pentru pictură a creatoarei. Imaginile de pe copertele cărții (și cele din articolul acesta) fiind o transpunere ilustrativă a simbolisticii versurilor, semnate și ele: Lavinia Stan.

Chiar fără să-și întrepătrundă expresiile, diferitele genuri de artă izvorăsc din aceeași înclinație spirituală spre frumos și din dorința subconștientă de a oglindi cumva susurul tainic al universului.

Poezia ce dă titlul volumului sugerează o asumare lucidă a reflexiilor intime, precum și a riscurilor așternerii sufletului pe o pânză imaculată, atunci când reconturezi cosmogonia prin ochii tăi.

Fantezii din cireșe amare

«Conglomerate de stele pe cer,
Galaxii singuratice dispuse conex,
Planete aflate în conflicte interioare
Se deplasează pe orbitele circulare.
Dragonii antici populează decorul,
Gardieni străjuiesc cetățui, protejând forul,
Caii sălbatici completează atmosfera de basm.
Radiații puternice emise-n radare,
Fantezii din cireșe amare.
Lirica scrisă pe rânduri diverse
Devine motiv de indiscreție,
Spirit de om destăinuit printre versuri
Divulgând personale universuri.»

Iubirea, privită ca suprem sentiment zeificator, ce permite cuplului de îndrăgostiți să transcendă condiția umană, metamorfozează sufletele, le contopește total și le integrează în mediul înconjurător.

«… Ochi în ochi ce se privesc,
Taina lumii o citesc.
Răni adânci și dureroase
Ce răsar dintre crevase.

Mecanisme, circuite
Se rotesc nestingherite,
Două lumi ce par defecte
Fuzionează în efecte.

În esență sunt la fel,
Drumuri curg ca un penel …»

Există în aceste versuri din Două lumi, ca și în pictura de pe prima copertă a cărții, o pitorească viziune steampunk de întrepătrundere tehno-organică a mecanismelor funcționabile și a umanului.

Dar sufletele ce tind spre fuziune își creează propria estetică, izvorâtă din armonia sentimentelor împărtășite, cum se întâmplă în Mă inspiri:

«… Scriitură fecundă pe suporturi de spumă,
Dorinți evoluate pe coloane de lună,
Un sărut ce degustă fructoza din buză,
Creierul respectă aceeași cutumă.

Mă inspiri și-mi ajungi,
Nu-mi doresc altceva,
Noi suntem doi străini și prieteni deja. …»

Iar când armonia se sfărâmă, însuși universul își pierde coerența și se defazează:

«… Trupu-ntreg mi-e acoperit de gheață,
Fără putere, în clipele de față.
Număr secunde, număr și clipe
A înghețat și sângele în vine,
Iar tu ai dispărut de lângă mine. …»

În Timp nebun, eul liric identifică fără ezitare maestrul păpușar din spatele ostilității destinului:

«… Timp ce te-nchizi ascuns în clepsidre
Furând nemilos ale omului clipe.
De ce te strecori prin fire uitate?
De ce nu îmi lași ce-am strâns eu în brațe?

Nebun te consider și totuși etern
Ești ca o călătorie printr-un infern. .…»

Întoarcerea la pictural este o întoarcere-n sine, rememorând nostalgic propriile povești de viață, ce ar fi putut avea alt traseu.

«… Când trăiesc și când mor
Se exonerează diferite culori,
Din pastel monocrom
Și roșu-n dicton.
Insolubile sunt, strălucind în decor,
Extrase pe pânză penetrează interior. …»

Întreaga colecție de vise și visuri are o compoziție temporalo-complementară, se poate restaura un fir existențial destrămat și un întreg șir progresiv de emoții, din poeziile care o alcătuiesc.

Delicate și vibrante, versurile volumului Fantezii din cireșe amare au gustul sufletului îndrăgostit, al sentimentelor răvășitoare, al zborurilor frânte, al amintirilor care trezesc melancolii și al speranței ce nu acceptă să fie abandonată. Metaforele Laviniei Stan, culese direct din copacul vieții, sunt jucăușe, voluptoase, dulci sau sărat-acidulate, concentrând, în esența lor, toate capriciile universului.

 

 

Puteți comanda cartea pe site-ul editurii
Petale Scrise