Zile de luptă

primul volum din seria
Belascoarán

de
Paco Ignacio Taibo II

Editura Bookzone
Anul publicării în limba română: 2025
Titlul original: Días de Combate (1976)
Traducere: Mălina Panait
Număr de pagini: 224

.

În 1976, când Paco Ignacio Taibo II l-a aruncat în lume pe detectivul Héctor Belascoarán Shayne, literatura polițistă în limba spaniolă părea încă un domeniu în care prea mulți imitau modelele americane cu o repetitivitate obositoare. În romanul său Zile de luptă, scriitorul debutant a făcut exact opusul. Nu a copiat nimic, nu a urmărit să reproducă vreo formulă. A scris un noir cu nervi mexicani, cu umor mexican, cu furie mexicană. Rezultatul: o carte ce a devenit punct de cotitură literară, deși nu și-a propus nicio revoluție.

Taibo, născut în Gijón în 1949 și exilat în Mexic încă din copilărie împreună cu familia lui republicană spaniolă, scurge în epic o sensibilitate formată din înfrângeri istorice și rezistență zilnică. Participant activ la mișcarea studențească din 1968, jurnalist combativ și militant de stânga, el toarnă în acest roman de debut o perspectivă care e în același timp dezabuzată și pasionată.

Zile de luptă este un portret feroce al metropolei Ciudad de México / Mexico City din anii ’70, acea bestie monstruoasă și vibrantă care își devorează fiii în timp ce îi învăluie într-un zgomot asurzitor de claxoane, iz de taco, birouri jegoase și cronici sângeroase.

Acțiunea pornește de la o decizie aparent capricioasă, dar care are autenticitatea celui ce a trăit pe propria piele oboseala existențială: Héctor Belascoarán Shayne, inginer trecut de treizeci de ani, fiu al unui căpitan basc și al unei cântărețe irlandeze de folk, părăsește o căsnicie sufocantă, un loc de muncă stabil și rutina burgheză, pentru a deveni detectiv independent.
Împarte o agenție improvizată într-o clădire decrepită de pe strada Pino Suárez cu un instalator filozof (Gilberto Gómez Letras), un zidar sceptic și un lucrător la canalizare. Dă un anunț în ziar: „Detectiv. Se rezolvă cazuri dificile”… și imediat se trezește cu cel mai dificil dintre toate: un strangulator în serie care își semnează crimele drept Creerele (Creierul scris greșit) și lasă mesaje personale, la un moment dat adresate chiar lui Héctor, pe trupurile victimelor.

Acțiunea se desfășoară ca o cursă confuză pe străzile capitalei mexicane, de la piețele din La Merced până la cartierele muncitorești, trecând prin redacții de presă tabloidă și secții de poliție unde incompetența și corupția sunt regulă.
Criminalul adună o duzină de victime, iar fiecare dintre ele hrănește foamea presei și indolența autorităților. Belascoarán, fumător înrăit, băutor de Coca-Cola și îndrăgostit cronic, înaintează bâjbâit, ghidat mai degrabă de intuiție și încăpățânare decât de metode deductive impecabile. Din cauza dedicațiilor pe care i le face strangulatorul vânat, jocul de-a șoarecele și pisica dintre ei devine personal, aproape intim.

Ceea ce transformă Zile de luptă într-un roman excepțional al genului este tocmai refuzul de a urma reguli șablonarde. Héctor descifrează cazul mai degrabă datorită hazardului, aroganței criminalului și unei serii de întâmplări, decât datorită vreunei genialități detectivistice. Și acest lucru, în loc să fie un defect, devine o virtute deliberat asumată, reflectând realitatea mexicană, unde crimele rareori se rezolvă prin istețimea poliției, cât prin haosul vieții de zi cu zi.
Autorul ironizează convențiile hard-boiled în timp ce le îmbrățișează cu afecțiune. Există ecouri de Marlowe în singurătatea lui Belascoarán, dar însoțite mereu de ceva profund mexican: sarcasm, autoironie, tandrețe mascată în cinism.

Ciudad de México / Mexico City este personaj principal. Taibo descrie orașul cu o precizie cvasi-documentară. Bulevardele blocate, mirosurile de mâncare prăjită și canalizare, vânzătorii ambulanți, cinematografele de dublă proiecție, apartamentele supraaglomerate: totul respiră. Metropola apare ca un organism viu, bolnav, în care violența nu este excepțională, ci structurală. Strangulatorul nu e un geniu al răului izolat; este produsul unei societăți care fabrică monștri pe bandă rulantă și apoi îi consumă ca spectacol de presă. Taibo, cu trecutul său de ’68, introduce subtil o critică politică, fără să moralizeze: poliția e neputincioasă sau complice, presa cultivă morbidul, iar clasa mijlocie preferă să privească în altă parte, în timp ce își bea cafeaua cu pan dulce.

Paco Ignacio Taibo II scrie o proză rapidă, colocvială, plină de mexicanisme care sună firesc în pagină, cu dialoguri ce par culese direct din stradă și cu umor negru ce dezarmează cititorul în momentele cele mai violente. Există pasaje aproape poetice – descrierea ploii torențiale peste Zócalo sau melancolia lui Héctor privind orașul de pe un acoperiș – și altele de un comic pur mexican: detectivul ascuns într-un dulap în timp ce colegii lui de birou discută despre fotbal și femei. Această amestecare de registre – cruzime și hohot de râs – e marca Taibo și transformă personajul într-un anti-erou memorabil. Nu e Philip Marlowe și nici Mike Hammer; e un cetățean normal, cu datorii, mahmureală, care se îndrăgostește de o femeie misterioasă cu coadă de cal, și care, în ciuda tuturor lucrurilor, merge mai departe pentru că cineva trebuie s-o facă.

La cincizeci de ani după publicare, romanul Zile de luptă păstrează o prospețime surprinzătoare. Parțial pentru că Mexicul pe care îl descrie – corupt, haotic, viu – rămâne recognoscibil, deși are alte chipuri și alte forme ale violenței. Parțial pentru că Belascoarán a devenit o oglindă pentru generații întregi de cititori care s-au simțit (și se simt) înstrăinați în propriile țări.

A citi Zile de luptă astăzi înseamnă a deschide o capsulă a timpului, înseamnă a descoperi – sau redescoperi – că un roman noir nu are nevoie de exotism sau de decoruri picturale ca să fie universal. E necesar doar să fie sincer. Iar Taibo este sincer până în măduvă. De aceea, o jumătate de secol mai târziu, Belascoarán Shayne rămâne un personaj de neuitat – un om obișnuit care, în mijlocul haosului, alege să lupte în propriile sale zile de luptă -,  devenind clar de ce seria a continuat vreme de nouă romane și de ce Héctor încă se plimbă îndârjit prin imaginarul colectiv mondial.

Cartea
poate fi achiziționată în librării sau pe
site-ul editurii
Bookzone