Să prinzi o lună
căzătoare

primul volum al seriei
Căderea lunii

de
Sarah A. Parker

Editura Corint
Leda Edge
Anul publicării în limba română: 2025
Titlul original: When the Moon Hatched (2024)
Traducere: Laura Ciobanu
Număr de pagini: 528
– ediție sprayed edges –

.

Superba ediție a cărții Să prinzi o lună căzătoare, prima parte a seriei Căderea lunii, scrisă de Sarah A. Parker, apare pe piața românească cu aura unui titlu-fenomen în zona romantasy, hype masiv pe rețele și promisiunea unui slow burn fierbinte. Dincolo de marketingul de succes, romanul are însă o personalitate originală surprinzătoare, apropiată stilistic de grimdark-ul epic fantasy imaginat de George R.R. Martin sau Brandon Sanderson, puternic condimentat senzualo-erotic.

Lumea sa este brutală, încărcată de mitologie meticulos structurată, relațiile personajelor sunt fărâmițate și recompuse peste traume vechi, iar povestea-i de iubire crește sub apăsarea unor identități neclare, a unei memorii distruse și a corpurilor umane transformate în mărfuri ieftine.

Universul construit de autoare are la bază un panteon de cinci creatori – Cerus, Buluvan, Ploya, Noura și Ignis -, care dau formă continentului, elementelor, dragonilor și raportului neliniștitor dintre divin și muritor. O parte dintre oameni aud cântecele acestor creatori și pot controla focul, apa, aerul, pământul ori eterul; restul rămân etichetați ca nuli, simpli locuitori fără daruri, ideali pentru a fi folosiți și aruncați după utilizare.

Dragonii pe care îi vedem deasupra acestei lumi sunt de specii diferite, au temperamente distincte, teritorii proprii, dar destinul lor final este comun: după moarte, se ridică pe cer și devin luni. Cerul ajunge astfel un cimitir vizibil al dragonilor, un fel de arhivă luminoasă a tuturor sacrificiilor care au dus la ordinea prezentă.

Când brusc, aceste luni încep să cadă, nu se prăbușește doar o bucățică de cosmos, se fisurează un întreg sistem de credințe.

Celelalte divinități îl consideră vinovat de cataclism pe Cerus, așa că îl închid într-un artefact numit Piatra Etereului și încredințează familiei Neván sarcina de a-l păstra. Din momentul acela, tot echilibrul universului cunoscut se sprijină pe conștiinciozitatea unui singur neam.

În acest neam se naște Elluin Neván, prințesa Beznei, pe care o întâlnim mai întâi în fragmente de jurnal răspândite prin roman. Ea crește într-o lume care, la început, are încă o tihnă a sa, cu o familie iubitoare, un frate delicat, Haedon și un regat liniștit. Dar peste această existență idilică, din senin, cade tăișul istoriei. Regele Ostern îi ucide fetei părinții, iar fiul lui, Tyroth Vaegor, îi confiscă tronul și-i rezervă acesteia rolul de mireasă politico-dinastică.
Elluin rămâne prizonieră într-un decor de lux, fără control real asupra vieții sale. Singura breșă posibilă spre libertate ar putea fi doar relația ei cu Kaan Vaegor, fratele lui Tyroth. Între cei doi se înfiripă o iubire ascunsă, într-o atmosferă saturată de amenințare.
Sarcina prințesei transformă curând această legătură într-un pericol teribil. Tatăl lui Kaan și Tyroth adulmecă adevărul, ridică sabia asupra tuturor celor implicați și lovește inclusiv în Slátra, dragonul Pana-Lunii cu care fata își împărțea respirația. Compromisul care urmează aplică o cruzime calculată: Elluin este împinsă spre căsătoria cu Tyroth, iar copilul trebuie prezentat drept moștenitor legitim al bărbatului impus ca soț.

Nașterea fiicei, Kyzari, este dublată de o scenă care ține de mit. Slátra se ridică spre cer cu Elluin și se transformă în lună, iar restul lumii interpretează această dispariție ca pe o moarte eroică.

Timpul trece, luna se prăbușește, iar din crater se ridică o femeie vie, dar cu memoria pulverizată. Din Elluin rămâne doar al doilea prenume, Raeve, și un corp lăsat la discreția celui care ajunge primul în preajma sa. Capturată, vândută și dresată pentru lupte în arenă de către Arkyn, cel poreclit Regele Gunoier, ea primește un nume de scenă și un rol clar: animal de spectacol. Romanul nu descrie exhaustiv fiecare abuz, însă se sugerează că parcursul său a fost croit cu pumnii, biciul și sângele altora. Când o regăsim mai târziu asasină în slujba grupului de rebeli Fíur du Ath, tot acest trecut apasă în memoria fetei, chiar dacă ea evită să-l privească în față.

La prezent, povestea o urmărește pe Raeve în misiunea ei pentru rebelii Fíur du Ath. Ca asasină a grupului, are sarcina clară de a îndeplini ordinele și de a se menține neremarcată. O țintă devine Tarik Relaken, un prădător ce vânează copii nuli și îi aruncă în cuști, transformând lipsa lor de daruri într-o sursă de profit. Planul asasin al lui Raeve pentru lichidarea sa este construit cu un soi de răceală profesională: trupul victimei va fi și cheia pentru accesul în infrastructura lui, copiii vor avea o șansă de scăpare.
În timpul supravegherii, ea simte că este la rândul său urmărită. Bărbatul care o observă de la distanță e Kaan Vaegor, acum rege al Arșiței, marcat de pierderea marii sale iubiri și de actul extrem prin care a ajuns la tron –  a decapitat un rege și și-a pus singur pe cap coroana topită. E un om care trăiește cu durere constantă în suflet și care găsește în închisoarea de mare securitate din capitală, unde ajunge până la urmă prizonieră Raeve, un indiciu ce îl atrage irezistibil spre propriul trecut.

Această închisoare și o bună parte din sistemul represiv sunt controlate de Ghilda Nobililor, un grup de fae puternici, cu statut de aristocrație magică. Pentru ei, Raeve devine rapid un trofeu și o declarație politică, nu doar o asasină capturată.
Vânătorul de recompense rival care a identificat asasina – Rekk Zharos – a surprins-o în plină furie răzbunătoare, după moartea prietenei Essi. Masacrul provocat atunci s-a terminat cu arestare, proces și condamnare.

În celulă, Kaan (re)intră în viața fetei cu amestecul acela de autoritate regală, remușcare și dor pe care autoarea îl construiește în surdină încă de la primele scene în care enigmaticul personaj apare. Pentru el, femeia aceasta este iubita pierdută, revenită inexplicabil. Pentru ea, el e doar un rege care pare să știe prea mult despre un trup pe care nu și-l simte încă drept al său.

Scena salvării de la execuție, cu dragonul lui Kaan smulgând-o din fața morții într-un spectacol pregătit pentru public, marchează una dintre rupturile mari ale istorisirii. De aici începe o aventură fantasy itinerantă. Raeve și Kaan străbat teritorii ostile, se refugiază printre străini, ajung în clanul izolat Johkull, unde profeția locală o desemnează din nou pe prințesă drept uter sacru. Pentru acei oameni, ea este salvatoarea al cărei copil ar putea uni lunile de cer. I se pregătește un mariaj negociat prin luptă, bărbații se înfruntă pentru dreptul de a o lua de soție, până când Raeve oprește circul și cere să lupte ea însăși pentru propria libertate…

Să prinzi o lună căzătoare este un roman de fantasy foarte întunecat, cu nivel ridicat de violență și cu scene erotice explicite. Tortura, sângele, mutilările prin magie, abuzul asupra copiilor nuli, cruzimea față de dragoni, traumele de război, agresiunile sexuale menționate în trecutul personajelor și scenele fierbinți dintre Raeve și Kaan creează un climat special. Cartea este gândită pentru un public 18+, obișnuit cu dark fantasy și cu un tip de romantasy în care erotismul nu e atât un ingredient suplimentar, cât o componentă esențială a construcției emoționale. Dragostea dintre cei doi renaște pe ruine. Tocmai de aceea, fiecare scenă intimă poartă în subtext întrebarea dacă apropierea vindecă sau doar reia, sub o altă formă, un drum inevitabil spre dezastru.

Amnezia lui Raeve nu e un artificiu traumatic tipic, vindecat rapid prin dragostea bărbatului potrivit. Este o rană a memoriei care se redeschide constant, autoarea insistând asupra dezorientării eroinei de a trăi într-un trup care își amintește ceea ce mintea a îngropat. Flashbackurile (atunci când apar) sunt brutale, viscerale și remarcabil de lipsite de acea sentimentalitate difuză care acompaniază adesea astfel de revelări în genul romantasy.

Dragonii înșiși sunt o surpriză plăcută. Prea des în fantasy-ul modern, aceste creaturi au fost reduse la roluri de animale uriașe, loiale (niște cai nobili cu solzi). Dragonii lui Sarah A. Parker sunt antici, capricioși și adesea înfricoșători. Vorbesc în cadențe stratificate, aproape biblice, iar relațiile lor cu călăreții seamănă mai degrabă cu o simbioză tulbure decât cu un parteneriat.

Romanul Să prinzi o lună căzătoare alternează ritmul de blockbuster cu momente de lirism în descrieri și oglindire aproape clinică a scenelor de violență. Pentru cititorii care visează la un fantasy feeric, dragoni decorativi și pericole dozate cu măsură, această carte poate să pară cam prea tăioasă, încărcată de sânge, traume și răni expuse. În schimb, pentru cei dispuși să parcurgă o poveste despre memorie sfâșiată, corpuri umane scoase la bătaie, dorință, pasiune și alegeri ce schimbă traiectoria unei lumi întregi, are toate șansele să devină una dintre lecturile preferate.

Romanul
poate fi achiziționat în librării sau pe
site-ul editurii