Soția plantatorului de ceai

                              de Dinah Jefferies

Editura Nemira
Colecția: Damen Tango
Anul apariției: 2017
Titlul original: The Tea Planter’s Wife
Traducere: Monica Șerban
Număr de pagini: 440

 

   Primul lucru de care te vei îndrăgosti, deja dinainte de-a începe să citești cartea, este chiar titlul ei: Soția plantatorului de ceai. Și dacă nu ești înclinat către romantism sau n-ai o fire din cale-afară de poetică, nu poți să nu fii atras de un asemenea titlu încântător, curgător ca o melodie, aromat cu iz de esențe aburinde și senzație de confort, denumire ce parcă te îmbie la o lectură detensionantă, mai după apusul soarelui, atunci când totul este nuanță și relaxare.

   Prologul romanului este un foarte scurt fragment maternal, în care cititorului i se perindă prin fața ochilor un tablou bucolic cu o mămică aranjând grijulie hainele bebelușului ei, pregătindu-se ca pentru un eveniment însemnat, îmbrăcându-se în rochia ei preferată verde aprins, ca „smaraldul mării”, dar fără a se dezvălui prea multe despre incidența acestui crâmpei emoționant sau care este legătura lui cu restul poveștii.

„Își descheie cămașa de noapte, dezvelind un sân precum marmura albă. Copilul apucă sfârcul și începu să sugă. Avea fălci puternice, atât de puternice, încât sfârcurile, aproape carne vie acum, i se crăpaseră. Ca să suporte durerea, își mușca buzele”

   Acțiunea propriu-zisă a cărții începe în anul 1925, atunci când tinerei Gwen (Gwendolyn Hooper), o proaspătă soție de doar 19 ani, aflată pe vaporul către Ceylon – colonia britanică (Sri Lanka de astăzi), îi alunecă în apă săculețul de mână, rămânând brusc neajutorată și fără bani, iar asta din cauza stării ei de visare ce anticipa viața fermecătoare care va începe odată cu finalul călătoriei, alături de soțul ei, Laurence Hooper, unul dintre marii plantatori englezi și exportatori locali de ceai. Ajunsă la destinație, Gwen se simte și mai pierdută în peisajul colorat strident, în marea vie de oameni topindu-se sub soarele arzător al Ceylonului, astfel că, acceptă compania temporară a indianului Savi Ravasinghe – un pictor singalez renumit nu doar pentru talentul său artistic, dar și pentru farmecul exercitat îndeosebi asupra femeilor – personaj care fără să facă parte pregnant din filmul desfășurării acțiunii per ansamblu, va fi un declanșator al șirului de evenimente ce se vor înlănțui în fața cititorului.

Prima analogie livrescă celebră care mi-a apărut în minte, a fost, inevitabil, cea cu romanul Rebecca, romanul scris de Daphne du Maurier. O căsătorie cam precipitată între o tânără inocentă, neștiutoare, cu un bărbat mai în vâstă ca ea (aproape două decenii în cazul cuplului de față – Laurence/Gwen), văduv, plus toate elementele de început ale unei cărți care ne induce subtil ideea că vom găsi câteva schelete în dulap, dacă vom avea răbdarea să căutăm printre pagini.

Pe parcursul înaintării în lectură, o altă viziune comparativă a început să mă bântuie cu imaginile ei exotice, Vălul pictat de W. Somerset Maugham, cu același decor de o stranietate luxuriantă, unde o soție confuză încearcă să își găsească reperele, ambele romane având același erotism familial pasional cumpătat, dublat de placiditatea exterioară purtată ca o mască în societatea elitistă britanică.

   Gwen este întâmpinată cu întârziere de un soț distant, ocupat, dar și preocupat de ceva suficient de important sau de secret încât să nu-l poată împărtăși cu cea pe care el însuși a ales-o pentru o dulce conviențuire – așa cum era preconizată să fie… Simțindu-se neglijată, tânăra încearcă să se adapteze noii ei vieți cu o determinare demnă de admirație. Gwen cucerește prin stabilitate și claritate emoțională și printr-un altruism autentic, ajungând să fie preocupată de traiul precar și de starea jalnică în care se aflau mai toți muncitorii plantației de ceai condusă de Laurence.

Cu cât mai mult încearcă să înțeleagă atitudinea schimbată a soțului ei, cu atât mai mult ea se expune unui refuz hotărât în comunicare din partea celui pe care îl iubește din tot sufletul.

„– Iubitule, spune-mi care e problema. Te rog! îl imploră ea.

Își dorea atât de mult ca el să vorbească, să-i mărturisească orice l-ar fi putut întoarce în brațele ei.

[…]

– Nu e vorba de tine. Tu ești prețioasă pentru mine. Te rog să mă crezi.

– Și-atunci ce se întâmplă?

Laurence îi dădu drumul și clătină din cap.

– Îmi pare rău. Nu pot să fac asta, zise el.

Se îmbrăcă repede și ieși din cameră”

   În plan panoramic, Ceylonul, ca orice colonie britanică, este o oală sub presiune, iar viața celor doi soți este zdruncinată periodic de noi dificultăți și probleme. Pe de o parte englezii încearcă să-și stabilizeze dominația în regiune, iar pe de altă parte, tamilii și singalezii care lucrează pentru britanici doar pentru a avea ce mânca de pe o zi pe alta, dospesc resentimente împotriva coloniștilor albi care se îmbogățesc din exploatarea lor, așa că revoltele amenință să izbucnească din clipă în clipă.

Stare de tensiune amplificată de oameni precum administratorul plantației Hooper, un bărbat crud și necioplit caracterizat prin brutalitate și dispreț față de băștinași, atitudinea lui exagerat de dură și arogantă fiind ca flacăra unei lumânări plimbate printr-o pulberărie, riscând oricând să declanșeze o explozie.

   Prinsă între evenimentele sociale la care trebuie să ia parte și îndatoririle sale de soție, Gwen o are ca tovarășă de companie pe Fran, verișoara ei, personaj feminin excentric, cam frivolă și libertină, dar încântătoare și plină de viață, o confidentă atentă și lipsită de prejudecăți.

Viața tinerei soții nu se simplifică insă deloc, dimpotrivă, fiindcă apare în cadru și Christina Bradshaw, văduva bogată a unui bancher, o femeie rafinată care pare hotărâtă să  obțină atenția chipeșului ei Laurence.

„Peste umărul lui Fran, Gwen observă că Laurence fusese reținut de Christina, văduva americană. Era genul de femeie care se înconjoară de bărbați. Rochia cu umărul gol, din satin negru, care i se lipea de trup în unduiri atrăgătoare avea grijă de asta. Gwen se uită la bretonul ondulat al lui Laurence și simți nevoia stringentă de a traversa camera cu pași mari și de a-și lua soțul de acolo”

Geloasă pe Christina și neîncrezătoare în fidelitatea soțului ei, urmare directă a unui moment intim surprins între Christina și Laurence, Gwen face un gest necugetat și nepremeditat care va declanșa însă intriga principală a romanului.

   Nici în viața casnică, tânăra soție nu este lipsită de grele încercări, deoarece cumnata ei, Verity, vine să locuiască în reședința celor doi soți. Inițial, purtarea ei  balansează pe linia fină a amabilității, dar curând adevăratele sale intenții și meschinării ies la suprafață, ca să erupă exasperant ceva mai târziu.

Din nefericire, Fran trebuie să plece, iar după plecarea ei Gwen găsește doar un singur sprijin tăcut în bătrâna Naveena, cea care este un fel de păstrătoare a secretelor familiei, o femeie care pare să fi lucrat dintotdeauna pentru Casa Hooper, un cerber al unor mistere care se adâncesc de la pagină la pagină.

   Atmosfera romanului este una idilico-romantică cu mici frisoane goth-ice (atât cât poate supraviețui goth-icul literar în exotismul colonial), tihnită azi, grav tulburată mâine – conferă dozajul potrivit de temperaturi extreme pentru a ține cititorul captiv și receptiv.

Descrierile vegetației luxuriante a Ceylonului sunt o încântare în sine, o explozie de culori, mireseme și senzații inedite.

Autoarea reușeste să recreeze cu un realism viguros atmosfera care domnea în fostele colonii britanice, așa cum istoria ne-o relatează: cu revolta mocnită a băștinașilor, cu conflictele interrasiale, cu prejudecățile de tot soiul și fervoarea superstițioasă a localnicilor, în contrast cu spiritul rațional, practic, capitalist anglo-saxon.

„În 1869, odată cu deschiderea Canalului de Suez, femeile din Anglia au putut ajunge aici mai rapid. Până atunci, prezența lor era destul de rară. Dar chiar și înainte de asta, guvernul își dorea să pună gheara din nou pe putere. Se temeau că progeniturile euroasiatice provenite din căsătoriile mixte nu vor fi loiale imperiului”

Faptul că Dinah Jefferies stăpânește cu o asemenea siguranță, atât descrierea peisagistică amănunțită a zonei, cât și ițele politicii locale, nu mai este surprinzător, aflând din biografia ei ca s-a născut ea însăși in Malayesia, ca fiică a coloniilor. Lectura cărții sale capătă astfel valențe reverberante care te poartă pe aripile părții lirice și evocative ale ei într-un trecut apus, a cărui amintire e menținută vie si imortalizată de scriitori ca Dinah, care au mai prins măcar partea finală din splendoarea sa decadentă.

   Soția plantatorului de ceai este un roman despre o iubire deasupra căreia planează sufocant fantasmele trecutului. Un fragment de viață desfășurat între exuberanța exotică exterioară si umbrele psihologice interiorizate.

O poveste care impresionează puternic, stârnind în cititor adevărate taifunuri emoționale declanșate de istoria tulburătoare a tinerei Gwen din deconcertantul Ceylon colonial, materializată într-un tablou descriptiv parfumat cu flori de ceai.

Puteti comanda romanul direct de pe site-ul Editurii Nemira.

 

Mulțumim, Editura Nemira, pentru plăcerea fantastică și științifico-fantastică a lecturii.

 Cronica literară executată in comuniune interpretativă de Natașa Alina Culea și Marius Andrei.